366 matches
-
stolnic și marele spătar. A doua zi, înainte ca să plece Curtea la Târgoviște, divanul a aprobat legea prin care se desființa văcăritul, darea pe care Brâncoveanu o înființase constrâns de austrieci. Toboșarii băteau tobele în piețele târgurilor ca să se adune prostimea și când răpăitul ritmic înceta, dieci cu glasuri pițigăiate citeau documentul prin care mulțimea era anunțată că Io Ștefan Voievod în marea lui grijă pentru norod ridică apăsarea plății văcăritului ca fiind nedreaptă și silnică, blestemându-i pe cei care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
către femei („Vezi că eu, hâm, am de toate). Cămașă albă, cravată neagră, pardesiu cu poala sub genunchi, măcar cu o palmă, și larg, puțin fluturatec, blazonul nostru mafiot, uniforma celor aleși să conducă subteranele economiei, să țină în mână prostimea, să o hrănească și să-i dea circ la televizor, să o alimenteze cu subiecte, să creadă că ar conta și părerile ei, săraca! Pantofi de lac, pantalon tot negru, geantă de piele, burdușită cu orice, numai umplută să fie
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93060]
-
la ureche: „Da, vinde!”. „Da, cumpără! Cum cât? Tot! Furnizorul? Amână-l peste 10 zile! O să se supere? Da? Și cine o să-i mai cumpere marfa? E de ajuns să dau un faliment și e falit! Privirile îi zboară peste prostimea străzii, peste muritorii de rând, niște mațe ambulante, fosgăind după un chilipir... A, capul ras; e și modern și ascunde și începutul de chelie. Chiar dacă e frig, îl las descoperit, să strălucească luminozitatea din el. Și apoi „noblețea obligă!” Prin
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93060]
-
polemistul se sustrage atacului direct și pasează, subtil, lectorului această sarcină. Aici, interogația retorică incită la ofensivă, mizând pe reacția rațională a oricărui receptor care-și reprezintă indicibilul printr-o evidență. "Naționaliștii nu pierd niciun prilej ca să speculeze pentru ochii prostimii ceea ce prostimea nu știe, și cu o seninătate imbecilă, dacă n-ar fi tendențioasă și vinovată, pentru nepuțința lor și mișcările intelectuale temeinice au inventat cuvântul jidov și derivatele lui, cu care etichetează tot ce răsare înnafară de șanțurile cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sustrage atacului direct și pasează, subtil, lectorului această sarcină. Aici, interogația retorică incită la ofensivă, mizând pe reacția rațională a oricărui receptor care-și reprezintă indicibilul printr-o evidență. "Naționaliștii nu pierd niciun prilej ca să speculeze pentru ochii prostimii ceea ce prostimea nu știe, și cu o seninătate imbecilă, dacă n-ar fi tendențioasă și vinovată, pentru nepuțința lor și mișcările intelectuale temeinice au inventat cuvântul jidov și derivatele lui, cu care etichetează tot ce răsare înnafară de șanțurile cu bozii pe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fiind ingrijiți de robi țigani, deprinși cu acest vrednic mestesug. Pe la mijlocul lunii aprilie, pe când creștinii catolici din ținut ciocneau ouăle cele roși, închinând și căni cu vin galben de Cotnar, un alai se cobora dinspre vechea mănastire a lui Zagavei. Prostimea se înghesuia să primească binecuvântarea mitropolitului, care ținuse slujba mare, împaratească, la schitul vestitului calugar. Toată suflarea astepta, cu infrigurare, sosirea Domnului, care dorea sa tina primul Divan in noua capitala a Moldovei. Decuseară, sosiseră în noua capitală a Moldovei
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Istoria României În manuale etc. Regele Mihai era tânăr, stătea pe un ban de argint și sugea sângele poporului. Te-au mai vizitat, Zoia și Șura, Emil și detectivii, Vitea Maleev (la școală și acasă) cazacii, neamuri, colegi, negustori, târgoveți, prostimea, poporul (Așa e Măria ta!) etc. La spital nu te-a vizitat nimeni. Aștepți la fereastră. Nu vine nimeni. Noua locuință ar fi pe undeva pe lângă o fabrică de oglinzi. O să-ți faci rost de o oglindă. În care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
simțesc că ogeacu ie râie coaptă. Pă bune vă rog pă matale să nu luați năzărirea dă veritabilă, don Isidro. Cum te văd și cum mă vezi, am coteț particular, și momental Îl Împart cu Simón Fainberg, mai pă vorba prostimii Năsosu, da care ie mai mereu pă la Casa lu Catihetu. Ie ca rândunica, azi la Merlo, mâine-n Berazategui, da iera În debara când mandea am picat acu două veri, și glagorea Îmi șoptește că nu să mai dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pântecele unei corăbii daneze, mâncând și bând doar o salbă de roți din brânză de Olanda; la Cape Town s-a alăturat preaonorabilei bresle a gunoierilor și nu și-a precupețit ajutorul dat grevei din Săptămâna Puturos-Duhnitoare; un an mai târziu, prostimea din Montevideo se bătea pe străzi și la răspântii pe frugalele azime de mălai cu care făcea negoț un tânăr Încliftat În straie exotice; tânărul hrănitor era chiar Tai An. După o luptă cruntă Împotriva indiferenței de care dădeau dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de care dăduse dovadă Fang She, afectuosul Nemirovsky se năpustise În casa din strada Deán Funes, cu puțin Înainte de venirea diafanei aurore. Bine zice Cartea Etichetei: dacă În miezul verii fierbinți onorabila ta concubină cade la așternut cu oameni de prostime și fier rău, nu tu vei fi tatăl fiului tău; iar de sâcâi palatele prietenilor la ore necuvenite, un surâs tainic va Înflori luminos pe chipul portarilor. Nemirovsky a simțit pe propria sa piele palma pe care i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
unei vieți de noapte în care imaginea omului iubit îți sărută toată amărăciunea orbilor somnambuli cu gusturile lor de defăimare, așezate-n geamurile sparte ale speranțelor... Vindecă-i Doamne, cu toată slăbiciunea lor de clovni ce fac piruietele Zilnice de prostimi. Insolubritatea întâmplărilor în lăcomia gâlgâietoare a drogurilor ce le dă altă înfățișare ca un tifos al desființări de naturalețea chipurilor nevinovate... Vindecă-i Doamne... II Fă-i să fie frumoși și întregi în ochii mei, ca o rugă în peluzele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
zile mi se petrec cuvinte Și mi-e tristă durerea de soare, Mi-e chipul albit de sensuri jignite Pe un pământ sfințit cu lacrimi amare. Și n-am să pot să vă spun cum exist Printre monștri anihilați în prostime. Voi ați venit prin materii de vieți Să-mi lăsați în schimb un vis de iubire. Se petrec clipe de ploi sângerânde Peste umărul meu planetar. Mi-e foame, mi-e sete și-n dorul de tine M aș transforma
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de carne îmbrăcați în veșminte Traversând în grabă o stradă în vid. Și uite-așa eu nu mai sunt, Am plecat în altă veșnicie Și am rămas la sfatul cel sfânt Blestemând peste veacuri o nefastă urgie, Și uite-așa prostimea se va ferici Căci au scăpat de un ideal al dreptății; Vor trece viața lor, iar eu voi putrezi Pentru liniștea ideală din jurul cetății. Pe pământul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, Cei ce fac rău o să piară prin geruri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Exact acestea erau relatările-stereotip ale ziarului departamental de partid, care oglindeau, gudurându-se cu supușenia de rigoare, într-o republică de democrație populară , aliniindu-și rândurile de plumb și felul de a scrie după modelul jurnalului central. Îmbrâncelile inutile ale prostimii congestionate de mârlănia predominantă te iau și te duc ca apa, se tângui în sine Mircea, care nu încercase să aibă asupra sa, cu această ocazie, decât un buchet de flori, nevinovate și pașnice vegetale, utile pentru a-i convinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
facă obiect de judecată. Prin acest procedeu s-a instalat frica - societate Întemeiată pe teamă. - Și unde o să ajungem? - Am și ajuns, domnule Pavel. Vedeți, din cînd În cînd se spune că vine un dezgheț, - de fapt un răgaz ca prostimea să mai tragă aer În piept, adică noi, o Înșelare, interval În care arestările se mai răresc sau nu mai au loc, cum e acum de pildă, constatîndu-se că nu mai sînt necesare Închisori pentru că societatea, asta se și vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fie spus, piesa stîrnise și în Franța, patria tuturor licențelor poetice, un scandal, cu care marea actriță de teatru (și film) era obișnuită, iar vestea era preluată de ziarele locale făcînd reclamă ereziei. Aristocratului Leon totul îi pute, de la înghesuiala prostimii cu damfurile ei la prețul insignifiant, cinema-ul la începuturi este ruda săracă a teatrului, o prăpastie desparte cele două genuri, cea dintre artă și spectacolul de bîlci. Însă în sfumatto-ul sălii înecate în întuneric, Leon cunoaște revelația, rîsul său
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
originii pur latine a românității sub forma tezei risipirii dacilor (pe care cărturarii Școlii Ardelene o vor radicaliza în teza exterminării). "Și așa au purces [...] totŭ neamul dachilor în răsipă de pe acéste țări. Câtă țară au și rămas pre loc, prostime, țărani, toată o au scos-o Traian de pe acéste locuri" (Costin, 1965, p. 31). În Țara Românească, stolnicul Constantin Cantacuzino, școlit în celebra Universitate din Padova, prelucrează aceeași temă a descendenței comune, afirmând, plastic, despre moldoveni, munteni și ardeleni că
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a fost sinonimizată cu "poporul". Greenfeld (1992) numește acest proces "naționalizarea poporului" (p. 6), proces prin care conceptul de "popor", anterior împovărat cu semnificații periorative a fost reșapat semantic și încărcat cu valențe pozitive. De la ideea de popor înțeles ca "prostime" s-a trecut la concepția poporului ca purtător al suveranității și sursă a legitimității. Prin această conversie semantică, Greenfeld afirmă că s-a produs o "revoluție conceptuală" care a "lansat era naționalismului" (p. 6). Noua înțelegere a națiunii ca popor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a poetului, în evidenta prelungire a unor atitudini romantice: „Un surâs onctuos comercial se substituie rictusului de răzvrătire și scârbă. În locul singurătății și așlț cățărării pe stânca aridă a visului, pentru atingerea unui edelvais implacabil: înclinarea sufletului de carne dinaintea prostimei bucuroase de ridicarea totalului ei cu o unitate. Un meschin simț al confortabilului, al necesității pâinii cotidiene; un sentiment de certitudine facilă; o închidere progresivă a ochiului dinaintea nevăzutelor, marilor taine. O paralizie crescândă a mușchiului, o lăsare moleșită în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
purpura imperială, au urmat noi "Senatus Consultus" atroce, dar tot atât de nefolositoare, ca și cei dinainte. Tacit spunea: "Cărțile lor sunt prohibite; dacă erau descoperite, erau arse în public și posesorul lor deportat dacă făcea parte dintr-o familie bună, în vreme ce prostimea era omorâtă. Dar astrologii sunt o rasă de oameni care îi trădează pe cei puternici, îi amăgesc pe ambițioși și care, mereu urmăriți, vor rămâne veșnic în societatea noastră". Juvenal adaugă: "Cel care a fost exilat de mai multe ori
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
se spargă draculi’ o dată gheața, să se dea drumul la manele și „ceafă cu cartofi pai“. Pericolul generalizării este mare. Refuz să cred că sunt toți așa cum îi vedem noi, dar teamă îmi este că acesta este modelul dominant. Restul, prostimea, caracuda are tendința de a-i imita, de a fi și ei în aceeași situație. Cu un dram de noroc istoric (a se vedea intrarea în UE) vom fi o națiune de maneliști închiși în bunkere tapetate cu gresie ieftină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
detașament, guvern, mobilă (care poate fi analizat și ca un masiv), personal, pluton, trib. Aici intră și substantivele colective formate prin derivare, cu sufixele -ărie46 (argintărie, aurărie, lemnărie, stufărie), -et (brădet, făget, tineret, puiet), -iș (frunziș, stejăriș), -ime (tinerime, studențime, prostime), -iște (stejăriște, porumbiște, ariniște), -ătate (creștinătate)47. Substantivele colective puternic referențiale au un sens lexical "plin", specificându-și membrii (argintărie - obiecte de argint, armată - soldați, brădet - brazi, guvern - miniștri, personal - persoane care lucrează într-o instituție, tineret - tineri). B. Substantive
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
originii pur latine a românității sub forma tezei risipirii dacilor (pe care cărturarii Școlii Ardelene o vor radicaliza în teza exterminării). "Și așa au purces [...] totŭ neamul dachilor în răsipă de pe acéste țări. Câtă țară au și rămas pre loc, prostime, țărani, toată o au scos-o Traian de pe acéste locuri" (Costin, 1965, p. 31). În Țara Românească, stolnicul Constantin Cantacuzino, școlit în celebra Universitate din Padova, prelucrează aceeași temă a descendenței comune, afirmând, plastic, despre moldoveni, munteni și ardeleni că
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a fost sinonimizată cu "poporul". Greenfeld (1992) numește acest proces "naționalizarea poporului" (p. 6), proces prin care conceptul de "popor", anterior împovărat cu semnificații periorative a fost reșapat semantic și încărcat cu valențe pozitive. De la ideea de popor înțeles ca "prostime" s-a trecut la concepția poporului ca purtător al suveranității și sursă a legitimității. Prin această conversie semantică, Greenfeld afirmă că s-a produs o "revoluție conceptuală" care a "lansat era naționalismului" (p. 6). Noua înțelegere a națiunii ca popor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lizibil, Costică Cotiugă. Nu s-a mai găsit nimic scris, nici un document și nici un om care să-l cunoască. Din acest motiv oamenii au scris pe o cruce improvizată " Aici odihnește Costică Cotiugă. Dumnezeu să-l ierte". Așa a decis prostimea locului. Noi, cei mai deștepți, avem o poveste mai aproape de adevăr. Roșcatul acesta era urmașul urmașilor, urmașilor unui copil din flori al unei moldovence. Fata a iubit un viking, fiu al lui Erik Cel Roșu. Prin urmare, era și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]