267 matches
-
vaselor împiedicând obstrucția acestora prin depuneri de fibrină. 1.3.7.2.Coagularea sângelui constă în transformarea fibrinogenului plasmatic în fibrină sub influența factorilor coagulanți activați. Activarea lor se face treptat în “cascadă” printr-un 53 proces de amplificare enzimatică proteolitică. 1.3.7.2.1.Factorii coagulanți sunt în majoritatea lor de natură proteică (glicoproteine aparținând grupului globulinelor) ce se sintetizează în ficat. Unii dintre acești factori (F II, VII, IX, X) necesită pentru sinteză vitamina K constituind grupul de
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
are rol în inițierea coagulării. Ea acționează și asupra trombocitelor favorizând agregarea și activarea acestora. Formarea trombinei pe cale intrinsecă, ajutată de factorii plachetari, menține procesul coagulării prin transformarea unor mari cantități de fibrinogen în fibrină. Trombina care este o enzimă proteolitică asemănătoare tripsinei acționează asupra fibrinogenului ajutând la polimerizarea acestuia în fibre insolubile, proces favorizat de FXIIIa în prezența Ca2+. Formarea trombinei este un moment deosebit de important în procesul coagulării nu numai datorită acțiunii directe asupra fibrinogenului, ci și datorită activării
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
lipitorilor ca și veninurile unor șerpi au acțiuni antitrombinice marcate. Suprafețele netede, frigul sau agitarea mecanică au efecte anticoagulante. 1.3.7.3.Fibrinoliza este procesul prin care fibrina insolubilă formată în timpul coagulării este descompusă. Este catalizată de o enzimă proteolitică plasmina care are capacitatea de a degrada fibrinogenul, fibrina ca și F V și VIII. Ea provine dintr-un precursor inactiv de natură globulinică, plasminogenul, sub acțiunea unor activatori aflați în echilibru cu alte substanțe cu acțiune inhibitoare. Fibrinoliza are
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
frunzelor se transformă în capcane, adaptate la prinderea unor mici animale acvatice. Drosera rotundifolia L. (roua cerului) este o specie sporadică prin sfagnete, în regiuni montane și depresiuni intracarpatice, cu frunze în rozetă bazală, care prezintă tentacule glandulifere (secretă lichid proteolitic). Genuri exotice: Dionea sp., Drosophyllum sp. Cuprinde plante cu flori bisexuate, actinomorfe, fiind grupate în panicule, raceme, umbele sau cime. cu polenizare entomofilă, rar anemofilă. Floarea este ciclică, pentameră, dialisepală și dialipetală. Numărul mare de stamine și carpele (dar multiplu
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
sau, în cazul anumitor proteine, în prezența căldurii. Prin precipitare ireversibilă proteinele își pierd activitatea biologică (enzimatică, hormonală, etc.), are loc o descreștere a solubilității, modificarea activității optice și, de asemenea, sunt mai ușor de degradat sub acțiunea unor enzime proteolitice. Prin îndepărtarea factorilor care au dus la precipitare, proetienele nu revin la forma lor inițială și nu iși pot reface structura moleculară. Proteinele precipitate își pierd din proprietățile hidrofile "obțînînd" proprietăți hidrofobe. Din punct de vedere chimic, proteinele sunt heteropolimeri
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
de reacția biuretului) și Emil Fischer (care aduce clarificări asupra scheletului proteic). Ipoteza că în molecula proteinelor există legături amidice fusese elaborată de chimistul francez E Grimaux încă din anul 1882. În ciuda evidențelor care demonstrau faptul că proteinele supuse acțiunii proteolitice se scindează în oligopeptide, ideea că lanțul proteic este liniar, au fost idei greu de "digerat". În perioada respectivă, numeroși savanți (William Astbury, Hermann Staudinger), punînd la îndoială acest lucru, prin argumentarea că legăturile amidice nu sunt îndeajuns de puternice
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
de asemenea și sub denumirea de lichid seminal, care poate să conțină spermatozoizi. Este secretata de gonade și alte organe sexuale ale unor masculi sau hermafrodiți și pot fertiliza ovulele femelelor. La oameni, lichidul seminal conține câteva elemente alături de spermatozoizi: proteolitic și alte enzime precum și fructoza sunt elemente ale spermei care constituie mediul de supraviețuire al spermatozoizilor și conferă un mediu prin care aceștia se pot mișca sau "înota". Spermă este produsă în veziculul seminal, localizat în pelvis, iar procesul care
Spermă () [Corola-website/Science/309019_a_310348]
-
până la 10 μg . Distribuție Volumul mediu aparent de distribuție al exenatidei după administrarea subcutanată a unei doze unice de exenatidă este 28 l . Metabolizare și eliminare Studiile nonclinice au arătat că exenatida se elimină predominant prin filtrare glomerulară , cu degradare proteolitică ulterioară . În studiile clinice , clearance- ul aparent mediu al exenatidei este 9 l/ oră iar timpul mediu de înjumătățire prin eliminare este 2, 4 ore . Aceste caracteristici farmacocinetice ale exenatidei sunt independente de doză . Grupe speciale Pacienți cu insuficiență renală
Ro_158 () [Corola-website/Science/290918_a_292247]
-
până la 10 μg . Distribuție Volumul mediu aparent de distribuție al exenatidei după administrarea subcutanată a unei doze unice de exenatidă este 28 l . Metabolizare și eliminare Studiile nonclinice au arătat că exenatida se elimină predominant prin filtrare glomerulară , cu degradare proteolitică ulterioară . În studiile clinice , clearance- ul aparent mediu al exenatidei este 9 l/ oră iar timpul mediu de înjumătățire prin eliminare este 2, 4 ore . Aceste caracteristici farmacocinetice ale exenatidei sunt independente de doză . Grupe speciale Pacienți cu insuficiență renală
Ro_158 () [Corola-website/Science/290918_a_292247]
-
alcătuit din 25 de aminoacizi existenți în mod natural în configurația L , si nu pare să fie metabolizata în mod considerabil în LCR . În urmă trecerii în circulația sistemică , este de așteptat ca ziconotida să fie cu precădere supusă clivajului proteolitic de către diversele peptidaze/ proteaze ubicuitare prezente în majoritatea organelor ( de exemplu rinichi , ficat , plămâni , mușchi , etc . ) , fiind astfel degradata la fragmente peptidice și aminoacizii individuali constituenți , aflați în stare liberă . Este de așteptat ca aminoacizii liberi astfel generați să fie
Ro_815 () [Corola-website/Science/291574_a_292903]
-
fie utilizați că substrat pentru procesele biosintetice constitutive . Dată fiind largă distribuție a acestor peptidaze , nu este de așteptat ca prezența insuficientei hepatice sau renale să afecteze clearance- ul sistemic al ziconotidei . Activitatea biologică a diferiților produși rezultați prin degradarea proteolitica nu a fost evaluată . Este improbabil ca produșii de degradare ai ziconotidei să aibă o activitate biologică semnificativă , întrucat s- a constatat că peptidele cu conformație individuală circulară prezintă afinități de legare pentru canalele de calciu de tip N , voltaj-
Ro_815 () [Corola-website/Science/291574_a_292903]
-
alcătuit din 25 de aminoacizi existenți în mod natural în configurația L , si nu pare să fie metabolizata în mod considerabil în LCR . În urmă trecerii în circulația sistemică , este de așteptat ca ziconotida să fie cu precădere supusă clivajului proteolitic de către diversele peptidaze/ proteaze ubicuitare prezente în majoritatea organelor ( de exemplu rinichi , ficat , plămâni , mușchi , etc . ) , fiind astfel degradata la fragmente peptidice și aminoacizii individuali constituenți , aflați în stare liberă . Este de așteptat ca aminoacizii liberi astfel generați să fie
Ro_815 () [Corola-website/Science/291574_a_292903]
-
fie utilizați că substrat pentru procesele biosintetice constitutive . Dată fiind largă distribuție a acestor peptidaze , nu este de așteptat ca prezența insuficientei hepatice sau renale să afecteze clearance- ul sistemic al ziconotidei . Activitatea biologică a diferiților produși rezultați prin degradarea proteolitica nu a fost evaluată . Este improbabil ca produșii de degradare ai ziconotidei să aibă o activitate biologică semnificativă , întrucat s- a constatat că peptidele cu conformație individuală circulară prezintă afinități de legare pentru canalele de calciu de tip N , voltaj-
Ro_815 () [Corola-website/Science/291574_a_292903]
-
nespecialiști, terapia plăgilor cu ajutorul larvelor are o vechime de peste 70 de ani. În anii ' 30 terapia cu larve a plăgilor țesuturilor moi, era folosită în sute de spitale din toată lumea (142). Larvele folosite în medicină au în secrețiile digestive enzime proteolitice care dizolvă în mod selectiv țesuturile necrotice, au un efect antibiotic și de stimulare a granulației. Odată cu introducerea antibioticelor terapia cu larve nu a mai fost folosită decât pentru situații extreme. Larvele cel mai frecvent folosite sunt cele de Lucilia
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
deja termenul de "apoptosis" pentru a descrie "căderea oaselor" în procesul de descompunere a țesuturilor după moarte. Apoptoza se deosebește de alte forme de moarte celulară programată, prin faptul că este caracterizată de prezența unui grup de enzime cu activitate proteolitică, așa numitele caspaze, care joacă un rol primordial în procesul de autodistrugere. Acest proces poate fi provocat din exteriorul celulei (de ex. prin factori imunitari), sau din interior, în urma unei modificări a informației genetice. Cercetările asupra apoptozei au căpătat o
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
există unele excepții care reflectă adaptarea agenților patogeni microbiene la sistemul imun). Astfel, calea alternă a complementului este capabil să distingă self de la non-self pe baza expresiei proteine reglatoare de suprafață. Celulele gazdă nu acumulează pe suprafața C3b (inclusiv fragmentul proteolitic al C3b, numit iC3b), deoarece acest lucru este împiedicat de proteinele reglatoare, în timp ce celulele străine, agenți patogeni și suprafețele anormale pot fi puternic atacate cu C3b și iC3b. În consecință, calea alternă este un element de imunitate înnăscuta. Odată ce C3-convertaza
Sistemul complement () [Corola-website/Science/326858_a_328187]
-
se produce un proces de retracție a cheagului. Din cheag este expulzat un lichid gălbui, puțin vâscos, numit ser. Retracția cheagului durează 2-24 ore. După retracție, cheagul suferă treptat un proces de dizolvare, numit fibrinoliză. Aceasta se datorează unei enzime proteolitice, "plasmina" (fibrinolizina), care se formează dintr-un precursor - "plasminogenul" circulant, inactiv. Plasmina are capacitate să "digere" atât fibrina și fibrinogenul, cât și alte proteine din sânge. Sub acțiunea plasminei, fibrina este degradată rezultând produși de degradare a fibrinei. Fibrinoliza are
Hemostază () [Corola-website/Science/322081_a_323410]