433 matches
-
autotrofe. Care’s abia amărâtele de alge, iar lacul Începe să capete orice altă culoare: verde, roșu, după feleșagul algelor adică, În amestecul lor, brun. Și capătă alt nume: eutrof, adică bogat În nutrienți. Miau Motiv ca să tabere acolo bacterii, protozoare,... dar și alte heterotrofe, tot mai pluricelulare, c’au ce mânca. Dar au și de ce muri, Moti. De pildă În perioade lipsite de oxigen, fie că algele sunt oprite a-l produce, fie că sunt ele heterotrofele prea multe, fie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Gândindu-ne la principiul ecologic „totul depinde de totul”, ar trebui să înțelegem că toate ființele lansează în mediu semne și semnale pentru toate ființele. În același timp, toate ființele vii se constituie în observatori, fie ca ne gândim la protozoare sau la primate. Semnele și semnalele trebuie să fie înțelese, semnele și semnalele mediului extern trebuie să provoace rezonante în unele structuri ale mediului intern. Observatorul reușește sa-si realizeze un Umwelt pornind de la selecția semnelor și a semnalelor cu
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
funcția celulară. Plutele sunt implicate într-o multitudine de procese și sisteme fiziologice, cât și patologice. Acestea includ semnalizarea celulară, traficul molecular, funcția sistemelor imun, vascular și reproductiv. Unii patogeni precum HIV (virusul SIDA), salmonella (bacil al febrei tifoide) sau protozoarul malariei (ce parazitează interiorul hematiilor) au capacitatea de a „deturna” funcțiile plutelor pentru scopurile proprii, de exemplu pentru a putea avea acces la interiorul unei celule. 5.1.3. Proteinele Membranare Există 2 categorii: proteine integrale (intrinseci) care sunt monotopice
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
tip Toll Denumirea provine de la prima proteină de acest fel, descoperită la Drosophila și denumită cu termenul toll (germ,); deosebit, interesant. Utilitatea acestor receptori este pentru a percepe și răspunde la infecții cu o multitudine de virusuri, bacterii, ciuperci și protozoare. Receptorii de pe celulele cu potențial imun și de pe celulele fagocitare percep macromolecule associate cu microorganismele: ARN dublu de tip viral, flagellin bacterian (proteina flagelilor), LPS (lipopolizaharid) bacterian de la germenii Gnegativi, zymosan din peretele celular al ciupercilor patogene. Receptorii de tip
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
agresarea mucoasei intestinale prin diverse infecții, parazitoze, intoxicații sau toxiinfecții. Agenții infecțioși care afectează frecvent mucoasele sunt: bacterii (Escherichia coli, Salmonella, Shigella, Staphylococus aureus, Clostridium botulinum, Klebsiella, Campylobacter, Vibrio cholerae), virusuri (enterovirusuri, adenovirusuri, rotavirusuri, virusul Norwalk), ciuperci (Candida albicans) și protozoare. Parazitozele sunt implicate, de obicei, În dezinterie, lambliază și diverse alte helmintiaze. Intoxicațiile alimentare sunt provocate de toxinele existente În produsele alterate care se multiplică În interiorul intestinelor, ca urmare a activității unor bacterii patogene sau prin acumularea, În doze excesive
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
de evoluție spre abces, peritonită și ocluzie intestinală. Cu caracter ocazional apare diareea turiștilor, la persoanele care călătoresc prin alte țări, În lunile de vară, unde se pot infecta cu diferiți germeni patogeni (Salmonella, Amoeba, stafilococi, colibacili enterotoxici, vitrioni, virusuri, protozoare) care sunt specifice zonelor vizitate. Alte tipuri de diaree hidrică sunt declanșate de factori diverși : tumori ale tubului digestiv, operații gastro-intestinale, exces de antibiotice cu spectru larg și dereglări nervoase la nivelul intestinului. Diareele denutritive presupun pierderea unor cantități mari
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
nutriționale, respectiv carențe de vitamine și de fier, urmate de anemii avansate. O clasificare simplificată a agenților care provoacă infestarea poate permite cunoașterea particularităților de acțiune ale paraziților precum și măsurile de protejare și combatere. Cei mai periculoși paraziți intestinali sunt: *Protozoarele flagelate: Giardia intestinalis, Trichomonas hominis, Chilomastix mesnili ; *Amoebe : Entamoeba hystolytica ; Infuzorii : Balantidium coli ; *Nematodele (viermi cilindrici și inelați): Ascaris lumbricoides (limbrici), Anisakis simplex (din heringi), Oxyuris vermicularis (oxiuri), Trichinella spiralis, Trichuris trichiura (inelat), Ancylostoma duodenale, Strongyloides stercoralis. *cestodele (viermi lați
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
patogeni pentru om care pot provoca boli destul de grave. Afecțiunile intestinale provocate poartă, În general, denumirea parazitului: giardioză, ascaridoză, oxiurază, trichineloză, teniază, trichomoniază etc. 1. GIARDIOZA (LAMBLIAZA) Este cea mai răspândită boală gastro-intestinală În rândul populației, fiind cauzată de un protozoar din clasa flagelatelor, Giardia intestinalis, un parazit cu dimensiuni microscopice (10-20 microni lungime). În unele țări, ca și În unele zone din România, boala poate afecta până la 20-30% din populație, mai ales spre sfârșitul verii și Începutul toamnei. La 30
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
om de către țânțarii din genurile Anopheles, Aēdes, Culex și Mansorides. Ajunși În sânge, paraziții produc inflamații și uneori blocarea vaselor limfatice. Tratamente ca la malarie. 9. LEISHAMANIOZA Având și denumirile de kala-azar sau febră Dumdum, boala parazitară este provocată de protozoarele din specia Leishamania. Este răspândită În zonele tropicale și subtropicale din sudul Europei, nordul Africii, Orientul Apropiat și Asia de sud-est. Vectorii care transmit paraziții la om sunt diferite specii de țânțari precum și puricii de câmp din genurile Phebotomus și Lutzomaya. După
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
intense, scaunele devin moi, cu mucozități și urme de sânge și sunt posibile tulburări nervoase și apendicite tricoencefalice. Tratamentele se fac cu Bemarsal (2-4 tablete pe zi, timp de 10 zile la adulți). 14. TRICOMONAZA Este o infestare digestivă cu protozoarul Thrichomonas hominis și o infestare vaginală cu specia Thrichomonas vaginale. Boala se transmite prin intermediul apei. Simptomele constatate depind de locul de acțiune: -la nivel digestiv apare greață, dureri abdominale și anorexie; -la nivel vaginal apare o secreție vaginală spumoasă, cu
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
printr-o membrană ce conține sarcini electrice, în absența unei diferențe de presiune osmotică, atunci când este aplicată o diferență de potențial electric. Fenomenul a fost detectat în celulele unor alge. I.7.4. Efectul vacuolelor contractile In unele organisme primitive (protozoare, alge) există vacuole contractile ce pompează intermitent, în afara citoplasmei, fluid mai puțin concentrat decât citoplasma. I.7.5. Osmoza inversă. Dacă asupra unei soluții mai concentrate se exercită din exterior presiuni mari, atunci moleculele de solvent traversează membrana, în mod
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
al unei substanțe și timpul t necesar pentru difuzia la o distanță medie d, într-un mediu fluid: Dt2d 2 = Pentru a difuza prin celula intestinului, care este de circa 10µm, glucoza are nevoie de 0,08 secunde. Pentru celulele protozoarelor, care au lungime foarte mari, timpii de difuzie devin mari astfel încât, datorită constrângerilor difuziei, se ajunge la o limitare a mărimii celulelor biologice Pentru moleculele mici hidrofile și pentru apă această explicație a suscitat numeroase controverse. Difuziunea apei este mult
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
este format numai din resturi de aminoacizi, iar legătura este o legătură isopeptidică, disulfidică, esterică [1]. Biopterină [1551]: compus cu structura: 2 amino-4-hidroxi-6-(1,2-dihidroxipropil)-pterină sau 1(2-amino-4-hidroxi-6-pteridinil)-1,2 propandiol [1], factor de creștere pentru o serie de protozoare (Crithidia fasciculata, Trypanosoma platydactyli) și insecte [1], se găsește în multe țesuturi și are funcții diverse [1], în formă redusă (tetrahidrobiopterină) are rol de coenzimă în reacții de hidroxilare (de exemplu în conversia fenilalaninei la tirozină [1]. De asemenea mai
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
de hemoragii renale, anemie. La păsări se observă scăderea producției de ouă, dereglarea sistemului locomotor. 7.2.11. Acidul lipoic Încadrat în complexul B de vitamine, acidul lipoic, izolat din ficat, este considerat un factor de creștere pentru bacterii și protozoare. Drojdia conține deasemenea cantități mari de acid lipoic. În țesuturi acidul lipoic se găsește asociat cu proteine. Structura chimică a acidului lipoic este formată dintr-o catenă cu 8 atomi de carbon și 2 atomi de sulf. Acidul lipoic poate
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
în dezvoltarea limfoamelor, a virusurilor hepatitice B și C în hepatocarcinoame, a papilomavirusurilor în cancerul de col uterin. 3. Demonstrarea capacității teratogene a unor virusuri (CMV, v. rubeolic, v. herpetice, VVZ, v. rujeolic, enterovirusuri), bacterii (leptospire, treponema pallidum, listeria) sau protozoare (toxoplasma). 4. Modificarea formelor de manifestare a bolilor infecțioase clasice prin “patomorfoza bolilor infecțioase”, rezultând bolile re emergente. 5. Identificarea unor boli infecțioase noi, cunoscute sub denumirea de boli emergente: boala Kawasaki, sindromul Reye, sindromul șocului toxic, SIDA, SARS 6
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
fi infecțioasă și neinfecțioasă. Cele mai multe miocardite sunt produse de factori infecțioși [10, 20]. Etiologia miocarditelor infecțioase: 1. virale-coxsackie, echo, polio, influenza etc.; 2. bacteriene-difterie, bruceloză, endocardita bacteriană, septicemie; 3. rickettsiene-tifos exantematic; 4. fungice-actinomicoză, aspergiloză; 5. spirochetozice - leptospiroză, boala Lyme; 6. protozoare - boala Chagas (tripanozomiază); 7. metazoare-trichinoză. Etiologia miocarditelor neinfecțioase: 1. boli autoimune - LED, sclerodermie; 2. reacții de hipersensibilizare (medicamente); 3. toxine-agenți chimioterapici; 4. rejecție de transplant; 5. miocardita prin iradiere; 6. tipuri speciale-miocardita cu celule gigante. TABLOU CLINIC Manifestările clinice ale
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
este foarte diversă (Tabel 10.2.). Tabel 10.2 Etiologia infecțiilor nosocomiale transmise prin sânge și derivatele lui Agenți infecțioși Sursa Bacterii Stafilococi și enterococi Enterobacteriaceae și Pseudomonas Yersinia, anaerobi, Treponema, Borrelia, Listeria Pielea donatorului Contaminarea recipientelor Bacteriemie la donator Protozoare: plasmodium malariae, toxoplasma, leishmania Parazitemie la donator Fungi Contaminarea recipientelor Virusuri: VHB, VHC, VHD, VHA, VHE, VHG, TTV, Parvovirus 19, CMV, VEB, HSV, VVZ, HIV Viremie la donator Prioni Risc nedovedit Infecțiile nosocomiale 186 Manifestările clinice care pot fi asociate
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
ipoteza nu are nimic absurd. Paradigma ecologică este dedusă dintr-o serie de precauții sau din principii de analiză. Principiul interacțiunii Să lăsăm la o parte preocuparea de a ști dacă o idee "este" o bacterie sau o celulă, o protozoare sau o metazoare. E puțin cam devreme pentru a distinge între aceste metafore biologice. Dar, și aici e un paradox, cel mai bun mod de a rupe cu animismul ideilor este de a le scoate sufletul și de a le
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care au parcurs acest drum sfârșind prin a se izbi unul de altul În balta ori mlaștina În care această plantă sau animăluț Își duce viața, ar avea de ales: să așeze acest organism În domeniul fiecăruia, Între alge, respectiv protozoare, certându-se cât la sută e plantă acest animal sau animal această plantă, sau să-și dea mâna considerându-l o formă de tranziție Între cele două regnuri, punctul de la care o evoluție, până atunci unică, s’a divizat În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a Încercat ca ambele componente biocenotice, autotrofă, respectiv heterotrofă, să fie Înglobate Într’un singur organism, Încă mai mult, unicelular. Astfel Încât, Euglena poate face, grație clorofilei, fotosinteză, evident dacă are lumină. Dar se poate hrăni cu alte organisme, bacterii sau protozoare, evident mai mici, În care scop e Înzestrată cu un fel de gură și cu posibilități de mișcare. Dar, ca alternativă la biocenoză, Euglena mai face ceva. Nu neapărat devine autotrofă atunci când are lumină, respectiv heterotrofă când e Întuneric. Dimpotrivă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pluricelulare fiind, ascunse deci, cum spuneam nu demult, În spatele pielii lor, nu prea se sinchisesc de modificările de natură chimică apărute În mediu, aici există o mulțime de organisme monocelulare, care sunt de fapt principalul partener al plantei: bacterii, ciuperci, protozoare. Exemplul unui hectar de grâu dă o imagine a vieții solului: la 9,5 tone de rădăcini, există aproape tot atâtea, adică 8 tone, de viețuitoare. Sunt heterotrofele, adică acele organisme nevoite să apeleze la energia fixată sub formă chimică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Înseamnă pentru fabricant a căpăta energie. Și astfel, din necesitate, heterotrofele devin și unelte pentru “decontaminare”. Ele consumă exact substanțele alelopatice produse de către plante, e drept Împotriva altor plante, substanțe după cum am arătat deunăzi reducătoare, Împiedicând acumularea lor excesivă. Exemple? Protozoarele, acele animacule unicelulare ale căror prototip e parameciul, se Înmulțesc exagerat exact În solurile În care se găsește mai multă substanță alelopatică secretată de plante. Ciuperci ca Aspergillus și Penicillium consumă alelopata florezină secretată de măr. Această “decontaminare” este greu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
celorlalți, mai plăpânzi. Alte specii reglează pe aceeași cale și raportul dintre sexe. Hrana constituie ea Însăși un mesaj chimic, tot pe calea medierii redox. E drept, asta capătă denumirea de chemotactism, atragerea pe cale chimică, În baza căreia amoebele ori protozoarele se orientează spre hrană. La speciile evoluate războiul chimic se umanizează. Mai precis, se transmit doar ultimatumuri ori mesaje cu felurite scopuri. Mijlocitorul e tot chimic și se cheamă feromoni, iar caracterul strict de mesaj e subliniat de cantitatea de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a renăscut pe o nouă bază, plauzibilă și modernizată. 1.2.3.1. Etiologia bacteriană și parazitară La sfârșitul secolului XIX și primele decenii ale secolului XX, au fost incriminați ca agenți cauzatori ai unor cancere diferite bacterii, levuri, fungi, protozoare, spirochete și coccidii. Din păcate, investigațiile riguroase de verificare efectuate ulterior, nu au putut furniza dovezi peremptorii pentru rolul carcinogen al acestor germeni suspectați. 1. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială În 1926, Premiul Nobel era atribuit danezului
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
rolul carcinogen al acestor germeni suspectați. 1. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială În 1926, Premiul Nobel era atribuit danezului Johannes Andreas Grib Fibiger (1867-1928), profesor de anatomie pa tologică la Copenhaga, care a susținut, evident eronat, că protozoarul numit de el Spiroptera carcinoma ar produce cancer la șoareci și șobolani. Infirmarea ulterioară a produs o mare decepție. Încrederea în etiologia infecțioasă a neoplaziilor a intrat într-o eclipsă și în urma descoperirii carcinogenezei chimice, respectiv reușita producerii de carci
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]