588 matches
-
-se încă în lume, dar nemaiaparținându-i, și nu îi mai rămâne nimic de făcut în viață decât să îi ajute și pe alții să atingă aceeași stare sublimă; întoarcerea la izvoare: acesta este stadiul suprem și final al practicii, proverbialul „zbor în spațiu”. Atunci când un adept care și-a dizolvat deja orgoliul și a experimentat conștiența iluminată consideră că este momentul să renunțe la corpul material, se pregătește să părăsească lumea în mod conștient, într-un vehicul adamantin pur de
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
redirijat în întregul sistem, astfel conservându-se. Conservarea și cultivarea energiei primordiale prin qi gong intern amplifică puterea întregului sistem energetic uman, asemănându-se cu intensificarea curentului într-un circuit electric, astfel încât toate luminile devin deodată mai puternice. Aceasta este proverbiala „strălucire a sănătății” - obrajii îmbujorați și ochii strălucitori, pasul săltăreț și claritatea radiantă a spiritului. Atunci când este conservată și amplificată prin practică, energia primordială are o calitate radiantă intensă, care se distribuie în întregul sistem, inundând fiecare organ, țesut și
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
-sa spre răsărit, pe când soția lui Asan se-ntoarse asemenea la obicinuita ei reședință. Ioan Asan și Vatatzes se puseră în fruntea oștenilor ce aduseseră cu sine, petrecură țărmul apusan, supus latinilor, luară bogate prăzi și prefăcură întreaga regiune în proverbialul pustiu cuman [... ]. Conform alianței lor juruite, împărțiră între ei, pacinic și după un program, orașele și ținuturile cucerite. Împăratului Vatatzes i se cuveniră orașele Kalliupolis, Madyta și toată peninsula care intră în mare în forma unei limbi de pământ, apoi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tradiția referitoare la solomonari, a descris astfel felul cum sunt percepuți și tratați aceștia în popor : Prin satele românești adeseori vezi cerșind din casă-n casă câte-un om [...], căruia i se deschid toate portițele, iar dărnicia românului, și altfel proverbială, l-ar îngrămădi cu toate bunătățile mesei și camerii lui. Nu vezi să-l huiduiască de la o singură casă, o vorbă aspră n-auzi de la nime, iar privirile ce i le aruncă nu sunt de compătimire, ci din contra se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
substituit pretutindenea, dar tot ei li s-au substituit și romanilor în împărăția Răsăritului, încît calitatea grecilor de-a escamota în folosul lor cuceriri făcute de alții și de-a intra pe furiș în moștenirea istorică a altor popoare este proverbială. Oare în România nu ne-am pomenit într-o bună dimineață cu sute de moșii mănăstirești escamotate prin subrepțiuni testamentare și-n secolul trecut România nu părea o țară aproape grecească? Ca dovadă a acelei tendențe de tăgăduire lăsăm să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu atât mai adevărată, pe care o afirmă un economist american: pentru o țară rămasă îndărăt în cultură comunicația cu străinătatea e pernicioasă. În adevăr, un popor primitiv se distinge mai cu seamă prin lipsa sa de trebuințe, prin modestia proverbială a exigențelor sale materiale. Nu e bine, fără 'ndoială, ca aceste trebuințe să rămâie staționare, căci atunci ar lipsi impulsul pentru o activitate mai mare, ar lipsi principiul progresiv; dar pe de altă parte e și mai rău ca aceste
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de vedere din care autorul scrie. Admitem ideea determinismului întru cât privește caracterul individual precum și acel al unui partid. Unui om i se pot arăta exemplele cele mai strălucite de îmbogățiri prin fraudă, de înălțări prin trădare, de impunitatea aproape proverbială de care sunt apărate marile crime și marii criminali - toate acestea el le va recunoaște ca adevărate, dar a le imita nu va ajunge niciodată. Pentru că nu poate. Velle non discitur, zice sfântul Augustin, a voi nu 'nvață nimenea din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
negoțului, întreprinderilor, politicei ș. a. m. d. Prin provincie mai cu seamă [î]i vedem nu numai luând parte activă la politică, dar devenind șefii facțiunilor provinciale și combătând pe adversari cu un venin și cu o răutate care-a devenit proverbială tocmai pentru profesori și care le-a atras din partea publicului multe epitete. Pe cât timp se zicea că corpul didactic e uitat de Dumnezeu n-am fi crezut poate s-avem dreptul de-a releva defectele pe care el le are
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sapă sistematic în inima popoarelor iubirea seculară cătră dinastie. Cât despre loialitate, ne pare că anul 1848 și 1866, memoriile unui Kossuth, reminiscențele politice ale unui conte Usedom și ale principelui de Bismarck ne-ar da curioase probe pentru ilustrarea "proverbialei loialități " a maghiarilor cătră Casa domnitoare căreia nu i se poate tăgădui meritul de-a-i fi mântuit de sub domnia turcilor și de a-i fi făcut posibili în mijlocul Europei. I. P. S. Sa se mai plânge că aceste adunări "[î]i
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
va fi singurul titlu de recomandare; orice merit, orice mișcare onestă a inimei și a conștiinței, orice virtute care dă vieții publice energie și claritate va fi proscrisă din mijlocul acestor oameni de rând, atât de rând precum numai infecțiunea proverbială a Orientului i-a putut produce. Ave Cesar! Când citim manifestul acestui comitet central ceea ce ne mai izbește este că o seamă dintre membri sunt oameni cari au dovedit o mare înclinare la întreprinderi financiare hazardate, cari să-i facă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu ochii pironiți la Bella, la fel ca și Cullele Mwan. Singur, John Robertson scoase un sunet care ar fi putut însemna orice, dar care era evident că-i masca uimirea. Până și bătrânul Caadarick Mustersson părea că renunțase la proverbiala sa moliciune și privea cu ceva mai multă viață la împăratul său. Ca și cum Bella ar fi spus cine știe ce banalitate, Kasser sorbi ușor din sucul de mere care îi ținea de la o vreme loc de vin. ― Maria Ta, vorbele pe care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care fiecare metodă este în stare să îl acorde procesului de cunoaștere a creativității. Viitorul cercetării psihometrice a creativității Nicholls (1983) precizează că: Yamamoto (1965) încearcă să explice confuzia cercetării creativității prin compararea cercetătorilor cu orbii și a creativității cu proverbialul elefant. Această analogie este însă prea simplă. Există, într-adevăr, o mulțime de elefanți adevărați, iar orbii au făcut față destul de bine situației, în multe cazuri. Totuși, sursa principală a confuziei este tocmai mulțimea de animale domestice necunoscute care îi
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
problematică a relației dintre geniul creativ și psihopatologie (Davis, 1986; Karlson, 1970; Lester, 1991; Ludwig, 1990, 1992a, 1995; Martindale, 1972; Post, 1994; Weisberg, 1994). În general, acest tip de studiu istoriometric coincide cu cercetările istoriometrice care sugerează că în spatele imaginii proverbiale a „geniului nebun” se ascunde o reală veridicitate (Eysenck, 1995). Perspectiva psihologiei sociale asupra creativității excepționale Creativitatea nu reprezintă sub nici o formă o activitatea autistică. Până și cel mai proeminent geniu creativ se manifestă într-un cadru social (Csikszentmihaly, 1990
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
retorul, muzicianul, sportivul, perceptorul, delatorul. Același Platon este victima altei năzbâtii cinice într-o zi când perorează în public și definește - din nou! - omul drept un biped fără pene. Fără să fie descumpănit și fără să renunțe la calmul său proverbial, Diogene îi aruncă la picioare un pui de găină jumulit pe care-l prezintă ca fiind omul său - obligându-l pe filosoful ideilor pure să-și precizeze conceptul și să adauge: cu unghiile plate... Orice s-ar spune, ambianța filosofică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fi respectat, de unde iritarea. Un altul, din punctul de vedere al gradului de Îndrăzneală la care a ajuns autorul, al felului În care a transgresat limitele impuse de unde interesul”. Acesta este cazul memoriilor lui Ilya Ehrenburg, pentru că „prudența lui fiind proverbială, ai impresia că te afli În fața unui barometru”, iar pentru un tînăr din URSS sînt binevenite În măsura În care arată că revoluția a Însemnat și mizerie, dar primejdioase Întrucît, spunea Boris Suvarin, conține „atîtea greșeli voite, ca să nu spunem minciuni... Încît mai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
publice și private prin intermediul băncilor și al instituțiilor financiare private a putut fi construit doar prin edificarea, în paralel, a unui sistem de reacție publică - bine întemeiat pe principiile ideologice și juridice ale economiei de piață moderne - de o ineficiență proverbială. Instituțiile însărcinate cu reglementarea, supravegherea, controlul activității bancherilor români în cadrul propriilor bănci au dat dovadă de o pasivitate excepțională în a interveni în toate aceste procese. O astfel de ineficiență a fost cel mai adesea atribuită corupției. Dar corupția joacă
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
caracteriza întreaga industrie din România ca fiind nici mai mult, nici mai puțin decât „un maldăr de fier vechi”, ceea ce i-a adus o critică foarte aspră din partea tehnocrației industriale. Cu toate acestea, vorbele lui s-au dovedit a fi proverbiale - căci, un deceniu mai târziu, o bună parte a industriei românești a luat literalmente drumul către depozitele de fier vechi, întreprinderi întregi fiind achiziționate de noii „capitaliști” români doar pentru a fi tăiate bucăți și vândute ca fier vechi combinatelor
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
este că, totuși, căderea visului american ar putea deveni inevitabilă. Într-o lume care a depășit presupunerile ideologice ale secolului al XVIII-lea care, la rândul lor, au dat naștere visului american, noi, americanii, ne-am putea găsi În poziția proverbialului „a cincea roată la căruță” (odd man out), Într-o totală discordanță cu schimbările care au loc În jurul nostru, acum, când rasa umană se pregătește să intre În era globală. Începutul Erei Globale 8. Comerț În rețea În economia globalizată
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
2297, 2000, 10). Un tipar asemănător cuprinde cuvîntul vecin(ă), care rămîne totuși mai abstract, mai puțin expresiv, probabil și pentru că, fiind deja folosit în sens larg ("casă vecină", "oraș vecin"), nu presupune neapărat personificarea: "astfel de certuri vecine cu proverbialul "conflict între generații"" (EZ 2303, 2000, 10);"o prestație televizată vecină cu baricada" (EZ 2306, 2000, 12).
Rudenii și vecinătăți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17163_a_18488]
-
nu prostheinai, varianta consacrată): „Expresia prostheinai kai aphelein a fost extrem de frecventă în religia greacă. O singură dată întâlnim o expresie sinonimă. În general, avem de‑a face cu o locuțiune fixă. Aristotel spune expressis verbis că este o expresie proverbială. Ea nu este folosită pur și simplu pentru a corecta. Ea atrăgea atenția că se viola însăși esența unui lucru. Acolo unde un asemenea act nu se producea, lucrul respectiv corespundea celei mai înalte norme. În acest caz, totul era
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ruinele de la Persepolis, după care ne-am despărțit. În această călătorie am avut ocazia să aducem un mare serviciu tovarășilor noștri de drum (și anume acela de a le salva bagajele din mâinile hoților), fiind În același timp și martorul proverbialei lașități a persanilor. Iată ce s-a Întâmplat: o fortăreață din munți, situată Între Bushir și Șiraz, capitulase de curând, iar garnizoana ei, alcătuită din aproximativ o sută de indivizi care, judecați după Înfățișare, păreau a fi tâlhari, ne-au
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe malurile Bahluiului. Mândria ieșeană este numai În vorbe, nu și În acțiuni urbanistice. Interesul pe care-l arată locuitorii orașului nostru lucrului public este minim și indolența cu care se privesc problemele și faptele privitoare la viața Iașului este proverbială. Trecutul Iașului este pentru ieșeni numai o poveste de spus la gura sobei sau la Întruniri politice (...). Nimic mai caracteristic de felul cum evoluează Moldovenii plecați din Moldova. Ardelenii, de pildă, oricât s-ar găsi ei În București sau În
CAROL I ŞI ORAŞUL IAŞI, A DOUA CAPITALĂ A ROMÂNIEI. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1280]
-
tehnologice, formarea noțiunilor de mediu social, natural și familial.Treptat, copilul își lărgește orizontul cunoașterii și întrebările lui devin din ce în ce mai logice și chiar problematice, ceea ce ne duce cu gândul la imensa capacitate de gândire a celor mici, la cunoscuta și proverbiala lor curiozitate. În școală, noi, educatorii avem o și mai mare posibilitate de aprofundare a cunoștintelor despre sol, apă, aer, viețuitoare, lanț trofic etc., rolul acestor elemente în viața locuitorilor TERREI. Oricât ne-am strădui, prin mijloace moderne, să ne
Educaţia ecologică în ciclul primar. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Andrei Simona-Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1195]
-
iar în 1909 a editat cu Maurice Barrès, la Strasbourg, revista „Leș Marches de l’Est”. Prima carte de poeme, Le Coeur innombrable, apare în 1901, cu un titlu șocant pentru uzanțele limbii franceze, înregistrat în lexicoane că o „expresie proverbiala” și proiectând volumul în prim-plan (Premiul „Archon-Despérouses” al Academiei Franceze). Au urmat, în notorietate crescândă - succes și, uneori, scandal de sfidare morală - celelalte volume, încă opt, de versuri: L’Ombre des jours (1902), Leș Éblouissements (1907), Leș Vivants et
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
o autoimitație cvasimistică, pentru care aș sugera termenul imitatio nationis (pentru a surprinde și dimensiunea mistică). În România, în vreme ce grupul „Junimea” avea păreri împărțite despre imitație, respingând-o uneori ca sursă a unor inautentice „forme fără fond” (ca să folosesc sintagma proverbială a lui Titu Maiorescu), alții susțineau imitația sistematică, invocând legile imitației formulate de sociologul francez Jean-Gabriel de Tarde (1883-1904); în fruntea susținătorilor imitației se află E. Lovinescu (1881-1943), avocatul unei „imitații complete” ca modalitate de a sincroniza dezvoltarea României cu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]