569 matches
-
Îl obligă propriul nume pus pe cruce." Îmi aduc aminte că în tren mi-a povestit despre prietenia lui cu Cioran, câtă a fost. Facultatea de filozofie au făcut-o împreună, fără să se cunoască însă, pentru că Cioran avea complexul provincialului și era un retras. Frecvența nu era obligatorie și prilejurile de întîlnire sau lucru în comun la seminare erau rare. S-au cunoscut abia după licență, cu prilejul unei burse de două luni la Geneva, dată de Rădulescu-Pogoneanu, fiul elevului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care se joacă, mai ales când piesa se petrece în cercuri sociale bine cunoscute de actori. În iarna asta s-a jucat mai multe cu oarecare virtuozitate. Cităm numai pe "Revizorul general", unde aproape fiecare reprezenta un tip interesant de provincial, apoi "Palma în sala teatrului", în care toate figurele se mișcau c-o nerezistibilă inspirație și c-o veselie de student în bune dispoziții. Cum am zis, în comedie nu e pericol. Ea poate să aibă viitor, și daca s-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
încă de la sfârșitul secolului II ne este atestată prezența creștinilor în rândurile armatei romane imperiale, fapt ce confirmă prezența acestora din aparatul birocratic al funcționăresc. Apartenența la armata imperială nu mai era apanajul exclusiv al italicilor, treptat fiind recrutați inclusiv provincialii, potrivit metodei de recrutare specifică provinciilor lor de apartenență. Din timpul principatului lui Marcus Aurelius (161-180) avem și prima informație cu privire la prezența creștinilor în armata romană și mai ales în Legio XII Fulminata Melitensis, recrutată din provincia Melitene, din Armenia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mărturia profetică a devenit prerogativa clerului, scutit de serviciul militar asociat cu omuciderea. 3.2. Concepția Imperiului despre creștinism Creștinismul timpuriu nu era interesat de problema militară întrucât răspândirea sa a fost mai ales urbană și a avut ecou printre provinciali, în categoriile sociale mai puțin înstărite și printre sclavii. Aceștia, excepție făcând cazurile foarte rare, rămâneau excluși de la profesiunea militară, pe când cei mai mulți dintre legionari proveneau de la sate. În cazuri specifice era posibilă scutirea de serviciul militar și se putea obține
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în jurul a 25 de ani, la sfârșitul cărora veteranul avea dreptul la o indemnizație economică, constând într-o sumă de bani ori a unei bucăți de pământ. Legiunile, în care luptau cetățenii romani, au fost integrate ca auxilia, compuse din provinciali cărora, în momentul lăsării la vatră, le era oferită mult râvnita cetățenie romană. Practic, serviciul militar era apanajul exclusiv al cetățeanului roman și era strict legat de dreptul de cetățenie, de care romanii erau foarte geloși până într-atât încât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a avut loc pe 12 martie 295 în forumul din Tebessa, lângă Cartagina, în Africa Proconsulară, pe când provincia africană se confrunta cu rebeliunea mauritanilor împotriva Imperiului roman (287-297). Autoritatea romană nu putea să accepte nici cea mai mică nesupunere din partea provincialilor însetați de independență. Maximilianus, fiul temoniarius Fabius Victor, recrutat pentru serviciul militar este prezentat ca învinuit în fața proconsulului Dio pentru audiența judiciară. În timpul înfățișării sale precedente în fața consiliului de înrolare tânărul și-a exprimat refuzul de a se înrola și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
inspiră în momentul de față. Judecând la rece, cu toate că în interiorul sufletului său presimțea ceva, nu se aștepta la vreun eveniment deosebit, senzațional și nici să întâlnească pe cineva anume. Într-un oraș cu peste două milioane și jumătate de locuitori, ca provincial, în cele câteva ceasuri cu care avea de gând să-și prelungească șederea în capitală, a întâlni pe cineva cunoscut e ca și cum ai câștiga la 6 din 49. Hotărî totuși să treacă prin Piața Rosetti, să străbată cu pasul Bulevardul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că judecă lucrurile dintr-o perspectivă națională. Din punctul de vedere al senatorilor, colegii lor de la Cameră, care erau aleși o dată la doi ani și reprezentau zone mai puțin întinse, aveau o responsabilitate mai mare față de alegători și erau mai provinciali în gîndire 2590. Tocmai de aceea, Senatul se lăsa mai greu antrenat în schimbări de anvergură. Demagogia neîntreruptă a lui Ceaușescu i-a determinat, însă, și pe cei mai inofensivi senatori să se confrunte cu situația drepturilor omului din România
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de prezența cîtorva personalități apropiate Bisericii. Aceste scindări nu sînt doar oglinda ambițiilor personale. Ele oglindeau clivajele fundamentale din sînul catolicismului polonez, tras între tendința progresist-liberală reprezentată de Mazowiecki, de Jerzy Turowicz, (redactorul șef al revistei Tygodnik Powszechny), sau de provincialul iezuit Stanislaw Opiela și tendința național-populistă, care tindea să identifice Polonia cu catolicismul, pe care o regăsim la Uniunea Național Creștină, la Monseniorul Glemp (episcop primat al Poloniei) și într-un fel la Walesa. La acesta se adaugă un clivaj
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fost surprinși de inițiativa mea ca, pe durata excursiei, elevii să abandoneze uniformele (obligatorii în acea vreme) și să se îmbrace cu ce au ei mai frumos, mai deosebit. Argumentul? Nu trebuie să apărem în fața bucureștenilor ca un grup de provinciali speriați și încorsetați în uniforme. Cazarea la hotel a fost pentru ei o experiență inedită, iar pentru a evita surprize neplăcute i am obligat să aibă asupra lor adresa și numărul de telefon al hotelului, cu indicația ca, în caz
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
în altul, iar fiul o însoțește; el ajunge la Atena nu ca un cuceritor ce râvnea la Cetatea visată, ci ca exilat, colonii din Samos fiind izgoniți de pe pământurile lor, cu obligația de a-și satisface stagiul militar. Sărac, exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante (platonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Timișoara), așa că devenisem chiar amici. În stagiunea viitoare însă, directorul de-atunci al instituției l-a dat afară. M-a surprins decizia. Fostul conducător mi-a spus că nu l-a mai ținut fiindcă era un tip dubios: adică, susținea provincialul, ce căuta unul cu familie în Timișoara taman la capătul celălalt al țării, într-un modest oraș din Moldova? Era clar că venise aici să se țină de afaceri! (pentru cei foarte tineri: într-adevăr, prin anii '85-'88, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Acesta se sinucide, autoritățile sparg lacătul și constată că... "nimic nu lipsește''. În Moșii (tabla de materii), Caragiale amestecă ființe și lucruri, cu o legătură secretă între ele. Moșii era un târg de distracții în care întâlneai "turta dulce", "tricoloruri", "provinciali", dar și "cerșetori", "cimpoaie", "miniștri", "pungași de buzunare". Publicul este atras de anomalii ("copilul cu trei picioare", "capul vorbitor"), Minunile Sf. Sisoe; "brânza" și "slănina" stau alături de clarinete și maimuțe, târgoveți, țărani, poeți, cerșetori, guri căscate; pitoresc, banal, murdărie și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
într-un spațiu "cultural" minor, oarecare. Străinul devenise Dumnezeul meu (...). În mod inevitabil, ceea ce se petrece în estul Europei trebuie să se întâmple și în țările Americii Latine, ai cărei reprezentanți (...) sunt infinit mai informați, măi "cultivați" decât occidentalii, iremediabil provinciali"55. Deși, atât Cioran, cât și Sábato, s-au îndreptat în tinerețe spre sisteme ideologice extremiste, au ajuns la concluzii-decepții asemănătoare, cu firava și salvatoarea componentă a speranței, pe care o are numai Sábato. În timp ce Cioran optează pentru retragerea ostentativa
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ocupă posturi civile și militare importante: comandă armate, guvernează provincii, iar unii prefecți ai Constantinopolului sunt capadocieni. Deși Capadocia devine o provincie înfloritoare, totuși locuitorii ei nu vor înceta să fie luați în râs de către cei din Constantinopol, fiind socotiți provinciali neciopliți care pronunța rău limba greacă. De altfel, si Sfanțul Grigorie era expus la acest gen de batjocuri, adesea fiind considerat nu doar un străin, ci mai mult chiar, un țăran, pentru simplul motiv că venea dintr-o regiune pe
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Anglia anilor '50. Orfan de tată (alcoolic) și părăsit de mamă (adulteră), Fred este crescut de la doi ani cu severitate aseptică de mătușa Annie și de unchiul Dick, singurul care îl va încuraja în pasiunea lui pentru fluturi. După armată, provincialul Fred, funcționar la impozite locale, câștigă o sumă foarte mare la pronosport. Ceea ce îl face să se mute la Londra, unde Miranda studia artele plastice. Șansă dată de hazard voyeuristului solitar spre a-și realiza scenariul până atunci platonic, reprimat
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unor obiecte de fală. Scos țap ispășitor, ajuns la sapă de lemn, Joaõ are toate datele unui destin eșuat. Sofia, nevasta lui Joaõ și nora neagreată de Domnu, nu suportă vulgaritatea de la Palmela, părându-i-se la fel de respingătoare ca și provincialul Alentejo. Este dezamăgită de săraci, dar și de vocația de sărăntoc a lui Joaõ, de care va divorța. Sofia va rămâne de partea mamei țâfnoase și a unchilor bancheri și falși filantropi (vârâți la pușcărie de revoluționari), inclusiv din punct
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sentimentală") ori se preface, mucalit, a căuta lângă personajul feminin cu o identitate incertă "acele chei/ ce merg la garderoba uitatelor idei". Într-un cuvânt, își imaginează mici istorii sentimentale desfășurate de regulă în interioarele casnice unde mocnește spleen-ul provincial, deocamdată ostoit de jocurile erotico-livrești: Aer cald, ochii-s fierbinți/ tremură jumătatea-nsorită-a orașului/ trecem agale, cuminți,/ prin mansarde,/ anonimi fără steaguri, fără cocarde.// La noi e liniște peste olane,/ să facem pasiența din cărți și din palme / sus
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
inegalitate ce opune pe teritoriul urban două populații care nu trăiesc, nu mor și, uneori, nu se nasc la fel: parizienii propriu-ziși, clase aristocrate, burgheze și populare; și altele nou-veniții pe care literatura, presa, strada îi califica, de regulă, drept provinciali, parveniți 82. Relațiile dintre diferitele regrupări ale populațiilor nu au fost simple pe parcursul secolului al XIX-lea, revoluțiile i-au opus pe parizieni și pe provinciali, pe parizieni contra Franței și Franța contra Parisului, fapt depășit de unitatea francezilor doar
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
populare; și altele nou-veniții pe care literatura, presa, strada îi califica, de regulă, drept provinciali, parveniți 82. Relațiile dintre diferitele regrupări ale populațiilor nu au fost simple pe parcursul secolului al XIX-lea, revoluțiile i-au opus pe parizieni și pe provinciali, pe parizieni contra Franței și Franța contra Parisului, fapt depășit de unitatea francezilor doar în cele două războaie din secolul al XX-lea. Procesul de parizienizare face din provinciali și străini, cu timpul, parizieni mai autentici decât compatrioții lor din
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
al XIX-lea, revoluțiile i-au opus pe parizieni și pe provinciali, pe parizieni contra Franței și Franța contra Parisului, fapt depășit de unitatea francezilor doar în cele două războaie din secolul al XX-lea. Procesul de parizienizare face din provinciali și străini, cu timpul, parizieni mai autentici decât compatrioții lor din capitală. Provincialii și străinii nu sunt periculoși pentru Paris, deoarece individualitatea capitalei îi asimilează și îi supune individualității sale. Existența Parisului îi dizolva și îi conformează codului sau. Cei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
parizieni contra Franței și Franța contra Parisului, fapt depășit de unitatea francezilor doar în cele două războaie din secolul al XX-lea. Procesul de parizienizare face din provinciali și străini, cu timpul, parizieni mai autentici decât compatrioții lor din capitală. Provincialii și străinii nu sunt periculoși pentru Paris, deoarece individualitatea capitalei îi asimilează și îi supune individualității sale. Existența Parisului îi dizolva și îi conformează codului sau. Cei ajunși la Paris se deghizează în parizieni, copiindu-le costumele, manierele și, mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la pudeur guindée de certaines provinciales" [Delord, p.4]. Portretul provincialei este într-un registru desconsiderator 87. Personajele provinciale, măi naive și mai generoase, se deosebesc de cele citadine mai sofisticate, măi egoiste. Cum a arătat Flaubert prin numeroșii săi provinciali, acestea sunt "des personnages de désir et de rêve" [Dubois, p.222]. Pariziana, fire destul de pragmatică, nu mai trăiește în lumea romantică a iluziilor. Provincialele din Niortle imită toaletele și manierele doamnelor din Paris: "leș dames, dont on voyait leș
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
schemă de reprezentări, de roluri și reguli de joc specifice. Că identitate geografică, Pariziana ține de Paris, ca identitate socială de clasă aristocraților mondeni. Ca model psihosociologic, ea se deosebește de etnotipul francezului, pe de o parte, si de geotipul provincialului, pe de altă parte. Clișeele cele mai expresive, care revin în caracterizarea identității pariziene sunt frivolitate 95 (cu întreagă gamă de sinonime insouciance, frivolité, instabilité, diletantisme, caprice) și cel de libertate 96, întrebuințate cu sens favorabil și defavorabil. Frivolitatea pariziana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
tradiția aristocratica readaptata de gândirea republicana, are în societatea franceză o importanță aparte, în toate circumstanțele și locurile, si este una dintre trăsăturile de individualizare ale societății pariziene 361. Conversația este la Paris un cod reglementat, astfel încât necunoașterea lui trădează provincialul sau străinul: "Voici cette règle: Ne pas questionner. A Paris, on doit être informé, même quand on ignore tout" [Grasset, p.XVII]. "Artă conversației se definește că cea a disimulării eu-lui", observă R.Muchembled [p.221]. Limbajul parizian s-a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]