310 matches
-
faptul că moderniștii radicali se întîlnesc cu tradiționaliștii în respingerea „formelor fără fond” din secolul al XIX-lea. Dacă însă Gîndirea renova tradiționalismul sămămătorist adăugîndu-i o componentă spiritualistă, cvasimistică, bizantin-ortodoxă, în articolul „Premergătorii“, Vinea contestă realitatea oricărei tradiții „clasice”, denunță provincialismul, mimetismul literaturii culte preexistente și minoratul autohton, pledînd pentru o viziune conformă pulsului sincron al noii Europe moderne: „Astfel am ajuns să învățăm despre clasicii noștri la a căror tradiție criticii creduli ne recheamă adesea cu seriozitate. Astfel se vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Ion Vinea („mentor” al lui E. Ionescu) și B. Fundoianu: aceștia denunță deopotrivă „pastișul” formelor occidentale, deplîngînd discontinuitatea și „minoratul” istoriei românești, lipsa unei limbi de circulație și lipsa unei tradiții culte autohtone. Dacă însă Fundoianu alege să depășească provincialismul/minoratul cultural, părăsind „colonia” românească pentru mult-visata Franță, Vinea optează - „centripet” - pentru stimularea orgoliului local „modernist”: „În ceea ce privește însă modernismul afirmat mai ales de la 1917 încoace, el e, colac peste pupăză, în contrast cu întreaga noastră literatură și artă de la 1800 încoace — e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
independenți” de la Insula, Simbolul, Viața socială, Noua Revistă Română, Fronda și Chemarea; estetismul parnasiano-simbolist - cosmopolit, aristocratizant și boem - nu reprezintă însă decît un epifenomen al „complexului periferiei”, un evazionism asumat ca protest antifilistin, ca ridicare deasupra mediocrității vulgului și a provincialismului tradiționalist. În forme răsturnate, complexul se regăsește deopotrivă în „micul romantism provincial” (G. Călinescu) cu accente realiste și naturaliste al literaturii „dezrădăcinaților”, „inadaptaților” și „învinșilor”; pe alte coordonate îl vom regăsi, după Primul Război Mondial, la avangardiști cosmopoliți și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
uneori chiar antisemiți) ai „generației tinere”. Eugen Ionescu, Mircea Eliade sau Emil Cioran părăsesc mai întîi țara pe cale oficială, sfîrșind prin a se exila, odată cu instaurarea comunismului. Conștiința acută a marginalității și a minoratului, voința afirmării internaționale și a depășirii „provincialismului cultural” îi unesc însă pe toți. Nu am intenționat, bineînțeles, ca prin discutarea primului „val” avangardist autohton (și) din unghiul „complexului periferiei” să îl subsumez, în vreun fel, unei agende identitare. Dimpotrivă. Însă o astfel de reexaminare nu poate exclude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
popor: „Popor barbar! Calcă pe morții Întemeietori”. Laios, Întemeietorul de căsuțe de beton ale poporului barbar, Gheorghe, poetul de curte dărîmată, și Gligor Hașa, care-i ține oarecum isonul vorbind de „așa-zișii intelectuali elitiști care-și acoperă nula și provincialismul cu fronda și mitingismul”, asta-i rimă albă. Cum să-și acopere, Doamne iartă-mă, nula? Pot ei să ne facă una ca asta? Gligor zice că pot. Și crede că PRM și PSM sînt două partide minunate, „programul PSM-lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
programul pașoptist enunțat în februarie de revoluționarii francezi. Dar poate că în această autodenigrare e o cochetărie, o nevoie de a se ridica la nivelul prietenilor și interlocutorilor din Europa occidentală, minimalizînd atașamentul la specificul național. De fapt, teama de provincialism a condus dintotdeauna la denigrare. În secolul al XIX-lea, dar și în secolul al XX-lea, atenția acordată privirii Occidentului în problema construirii identității românești este esențială. Soarta românilor depinde de strategiile externe. Obiectivul elitelor politice și culturale occidentale
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de a fi îndepărtate. CAPITOLUL II Ambianța culturală dintre cele două războaie RĂZBOIUL, DURERE ȘI ȘANSĂ A MODERNITĂȚII Sfirșitul războiului provoacă o deschidere a discursului politic și chiar mai mult. Perioada 1916-1919 a creat traume românilor, în condițiile în care provincialismul idilic al arhaismului este depășit, iar euforia occidentală a unor elite economice și intelectuale este împrăștiată de experiența fizică și morală a războiului, prin conștientizarea revoluției bolșevice vecine. Odată cu războiul, mica Românie patriarhală de la hotarele orientale ale Europei a intrat
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
că occidentalii favorizează "o societate în care surîsul searbăd, politețea și salutul amabil cu mîna vor fi singura măsură a civilizației noastre o civilizație a bye-bye-ului (the Bye-Bye society)". Noica putea să nu deranjeze, ba mai mult, să întărească argumentele provincialismului protocronist, dar calitatea exigenței sale intelectuale, indiferent de interpretarea spuselor sale, sprijină demersul unor intelectuali confruntați cu degradarea spirituală a generației lor. Născută după război, formată în dogma unui marxism simplificat, această generație n-a trăit violența directă a anilor
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
îngrijirea lui Grigore Tăbăcaru și George Bacovia, având subtitlul „Literatură, artă, știință”; de la numărul 4 își schimbă titlul în „Ateneul literar”, numărul 10 poartă titlul „Ateneul”, iar la numărul 13 se revine la titlul inițial. Deși marcată de un oarecare provincialism, datorat în primul rând lipsei unor colaboratori de prestigiu, revista se distinge totuși prin amprenta inconfundabilă lăsată asupra ei de poetul George Bacovia. Acesta, împreună cu celălalt redactor, Gr. Tăbăcaru, i-a imprimat un caracter modern, definit de opțiunea limpede pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285486_a_286815]
-
acelei probleme în cadrul interpretativ dat de relația dintre structura formală a finalității kantiene și structura conceptului determinismului prin finalitate. Orice text, în măsura în care este socotit "filosofic" și este integrat într-o serie a reconstrucțiilor filosofice, nu poate fi blocat într-un provincialism valoric, ci trebuie ridicat la universalitate. Gadamer, pornind de la ideea "cercului hermeneutic" și a "fuziunii orizonturilor", socotind că sensul unei interpretări nu este ascuns în opera de interpretat, dar nici în mintea interpretului, socotea că sensul se naște în zona
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
the relationship between the formal structure of the kantian finality and the structure of the determinism through finality concept. Any text, as considered "philosophical" and is integrated in a series of the philosophical reconstructions, can not be blocked in a provincialism of the value, but it must raise up at the universality. Starting from the "hermeneutical circle" and the "merging of the horizons" ideas, considering that the sense of an intepretation is not hidden in the work of interpretation or in
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prin 2002-2004 polaritatea Observator cultural - 22 (polaritatea Observator cultural - LA&I, mai clară, a fost afectată de discontinuitățile de apariție ale suplimentului ziarului Cotidianul condus de Dan C. Mihăilescu), oscilând și tatonând sau, pur și simplu, fiind exterioare conversației, din provincialism și incapacitate de înnoire (unele puteau fi aproape integral publicate și înainte de 1989), ori prin specializare îngustă sau prin orientare cultural-ideologică iliberală - programatică sau inerțială. Poate, pur și simplu, cultura noastră e încă prea mică, prea izolată, prea dominată de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
simbolică unindu-se în imaginarul oaspeților cu o romantică (în sensul „mic”, sentimental al cuvântului) douceur de vivre: Toscana, Sudul Franței etc. Eu aș începe istoria influenței culturii franceze postbelice în America de Nord (întreagă: și Canada e interesantă, cu toate nuanțele provincialismului său, inclusiv prin cariera culturii franceze în Québec) cu un capitol despre receptarea modulului structuralist. Acesta a fost inițiat în Franța prin legendara colaborare între Roman Jakobson (care a extins la ansamblul studiilor literare structuralismul „dualist” al lui Saussure, la
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
certelor pulsații naționaliste, rămâne totuși încastrată registrului provincial, fiind scrisă din perspectiva istorică a Țării Românești. Însă, lansând în circulație idei manifest naționaliste care revendicau refacerea unității politice pierdute a românimii, Aaron a inițiat primele tentative de ieșire din paradigma provincialismului regional. Eforturile sale s-au înnodat, pe de o parte, în matricea intelectuală și istoriografică a Școlii Ardelene, iar la celălalt capăt, de militantismul mesianic al romanticilor pașoptiști. Florian Aaron, în Idee repede, chiar dacă este încă înrădăcinat în paradigma Școlii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
caracterul regio-centric al narațiunii istorice, sau în orientarea lor tributară etatismului politic (în sensul că istoria pe care o relatează este circumscrisă organizărilor statale existente în momentul scrierii textelor respective, în speță, la granițele Moldovei, Țării Românești, respectiv ale Transilvaniei). Provincialismul istoric, sau regio-centrismul, manualelor de istorie din această perioadă, este exprimat de o serie de aspecte: i) în primul rând, absența naționalismului, reflectată de inexistența revendicării unității politice; ii) centrarea narațiunii istorice strict în cadrul de referință geografic al teritoriului ocupat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de cât să poarte jugul unei domnii streine" (Albineț, 1845, p. 2). Datorită acestor calități războinice, "Dacii prein curagiu sî vertute nu o data au facutu se trèmure Rom' a" (Moldovan, 1866, p. 6). În acord deplin cu etatismul politic și provincialismul istoric despre care am văzut că formează cadrele memoriilor colective în această perioadă, centrul de greutate este pus pe independența de stat, obținută în trei momente decisive ale istoriei: i) momentul întemeierii statului, conceput ca izbânda neatârnării prin statalitate; ii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin instituționalizarea progresivă a unui sistem educațional public de masă sponsorizat statal și în special prin introducerea istoriei patriei ca disciplină independentă de studiu. Manualele școlare de istorie a patriei redactate în această perioadă poartă amprenta etatismului politic și a provincialismului istoric, fiind concepute într-un spirit regio-centric și limitate la granițele stabilite de cadrul teritorial al entităților statate existente. În aceste condiții ale fragmentării politice, memoria oficială care se încearcă a fi construită prin intermediul manualelor de istorie nu este memoria
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
filozofiei și a cercurilor culturale de orientare postmodernistă. În comparație cu receptarea gândirii sale în lumea largă, cu impulsul pe care îl oferă ea astăzi, atât cercetării filozofice, cât și dezbaterii de idei, faptul mi se pare a fi un semn al provincialismului. În ultimul timp, au fost traduse în limba română câteva lucrări importante ale lui Wittgenstein. Rezultatele abordării directe a studiului lor nu vor fi însă încurajatoare, nici chiar în cazul unor cititori exersați în filozofie. Ceea ce îi va izbi și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
filozofiei și a cercurilor culturale de orientare postmodernistă. În comparație cu receptarea gândirii sale în lumea largă, cu impulsul pe care îl oferă ea astăzi, atât cercetării filozofice, cât și dezbaterii de idei, faptul mi se pare a fi un semn al provincialismului. În ultimul timp, au fost traduse în limba română câteva lucrări importante ale lui Wittgenstein. Rezultatele abordării directe a studiului lor nu vor fi însă încurajatoare, nici chiar în cazul unor cititori exersați în filozofie. Ceea ce îi va izbi și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
actori de la Iași și cu toată simpatia și încrederea pentru domnul Paleologu, cel care a creat premisele restaurării (nu și a restaurației, din nefericire!), TNI nu pare a se îndrepta spre lumină. Pe scurt, naționalul ieșean este încă înglodat în provincialism, în false orgolii și în inerții, pare incapabil de a genera proiecte artistice autentice, fiind foarte departe de a avea un viitor pe măsura trecutului său glorios. Păcat! 12 august 2009 În ciuda toropelii estivale, săptămâna aceasta a dat în clocot
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Iașului de a deveni "capitală a culturii europene", se arăta neîncrezător, plecând de la o realitate urbanistică neeuropeană (monumente impozante alterate de vicisitudini și de griul ucigător al arhitecturii staliniste și ceaușiste din preajmă, fațade vechi, străzi desfundate etc.) și de la provincialismul trist al activităților culturale de aici, de care nu prea a auzit multă lume (domnia sa, spre exemplu, nici nu știa că a existat un program de un an al Primăriei numit "IAȘI-600"). Aceste observații, de bun-simț, au fost, după obicei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
argumente și păreri în regim de ofensă personală și de "lezmajestate" a Iașului. Fără să-i supăr, pentru că sunt bine intenționați și mândri de orașul lor, le-aș spune, totuși, că, din aceste mici orgolii prea ușor iritabile, se naște provincialismul. Oamenii politici reacționează rapid, din motive de vizibilitate, dar intelectualii, oamenii educați, cu simț critic, se cuvine să și reflecteze un pic la natura subiectului aflat în controversă. Iată, de aceea, ce cred eu că ar trebui adăugat la această
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și la Mircea Eliade sau la Étiemble. Reducția categorială presupune frecvent proiecția universaliilor în sfera morală. E cazul categoriilor de macedonskianism, de hermeneutică militantă a lui Eliade sau de comparatism militant al lui Étiemble, dar și cel al conceptului de provincialism, a cărui veritabilă anatomie o întreprinde M. în toate cărțile sale. Coloana vertebrală a lucrărilor este însă ideologia culturală care ia în primul rând înfățișarea criticii de idei, concretizându-se în proiectul de proporții consacrat ideii de literatură. Elanul categorial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
a specialiștilor în domeniu, ci a tuturor celor care, într-un fel sau altul iau parte la dezvoltarea vieții spirituale românești, la dezvoltarea culturii. Aceasta ne obligă la respectarea fiecărui stil funcțional în parte, la evitarea exagerată a regionalismelor și provincialismelor, neologismelor, a termenilor argotici și de jargon, la o atitudine activă față de toți cei care stâlcesc limba română, nerespectându-i normele și întrebuințând vulgarisme și expresii decadente. Limba românească „dulce ca un fagure de miere”, cum afirmă M. Eminescu, este
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
mai mult de reptile decât de vietăți paradisiace. Lexicul e pe măsura reprezentărilor: cuvinte dure, pământoase, bolovănoase, colțuroase, zgrunțuroase, țepoase, deseori clocotitoare, vuitoare. Frecvente sunt neaoșismele suculente, regionalismele cu înfățișare de bărăgan bălărios și bulgăros. În versurile din cărțile următoare provincialismele se răresc, fără a dispărea. Cu asemenea material poetul compune pregnante gravuri, de proporții, cu priveliști când statice, precum cele din Pe muntele Obârșia, unde „zănoage găunoase cu ochiuri de zăpadă [...] / Își apără comoara / În țarcuri făurite din colți zâmbați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]