902 matches
-
pe sine într-o lumină favorabilă. Pe de altă parte, constatarea - chiar prin observație sau alte metode mai „obiective” - a unui consens comportamental ridicat nu înseamnă neapărat că el se datorează unor valori comun împărtășite, unor privilegii axiologice ferme. Interese prozaice, uneori meschine din punct de vedere moral, în interacțiune cu parametrii restrictivi ai situațiilor, pot la fel de bine explica similaritatea comportamentală. În tot cazul, actualmente se înmulțește numărul vocilor experților care recomandă ca în studiul valorilor și al transpunerilor lor pe
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
moral ca universal uman și nelegat de circumstanțe practico-instrumentale, și denumind respectivele poziții ca principialiste (de la focalizarea lor pe principii morale indubitabile), el afirmă că doar cercetări viitoare pot decide dacă principialismul este o alternativă validă la explicații motivaționale mai prozaice (recompense, norme sociale specifice, capacități altruiste și empatice înnăscute). Neintrând aici în provocatoarele dezbateri pe tema caracterului imanentist și ineist sau dobândit al structurilor mentale, purtate la un înalt nivel teoretic și de școala piagetiană și de cea chomskiană (Piaget
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
victimă, cât mai degrabă violență mutuală în sânul cuplului marital sau între părinți și copii (Straus et al., 1981). Ar fi naiv în același timp să ne închipuim că răspunsul la violență are drept cauză doar înclinația spre răzbunare. Interese prozaice sunt implicate și aici; certurile și violența în familie se desfășoară în jurul unor motive precum: cine și cum cheltuiește banii, repartizarea sarcinilor casnice, petrecerea timpului liber, neînțelegeri legate de comportamentul sexual ș.a.m.d. Tensiunile și conflictele interetnice se explică
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
din stabilitatea economică"427, singura posibilitate rămasă pare să fie, firesc, cea "spirituală": "astfel, demnitatea categorială a rasei superioare era rețeta perfectă în această situație"428, apreciază criticul. O "spiritualitate", oximoronic, "materială": partea "spirituală" vine din caracterul său ce transcende prozaicele interese economice, în timp ce partea "materială" este conferită de vizibilitatea dușmanului, calitate mereu atractivă din punct de vedere psihologic, după cum apreciază Burke. Criticul ne îndeamnă să observăm un alt factor psihologic exploatat eficient de către conducătorul fascist: Hitler a observat, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
în revista „Iașul literar”, și în 1968 editorial, cu volumul A fi, urmat de Umbra punților (1970), Starea a treia (1974) și Țara somnului (1994). Poezia lui C. încearcă să releve și să comunice esențialul prin mijloace (poetice) cât mai prozaice. Această caracteristică a fost semnalată în comentariile critice în forme mai mult sau mai puțin binevoitoare: „tendința spre o completă denudare” (Ștefan Aug. Doinaș), „inspirație modestă” (Al. Piru), „aglomerare de prozaisme și banalități pe firul unei «idei» solemne” (Mircea Iorgulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286609_a_287938]
-
aparte, cu consistență ontologică, și reacționează vehement la orice intruziune. Mă refer aici bineînțeles la intervențiile sociologilor. Ei practic își apără „moșiile”, dar mai ales privilegiul de a gestiona singuri domeniile în care acționează. Pe de altă parte, dincolo de interesele prozaice menționate mai înainte, chiar dacă numai implicite, există încă o relativă infantilitate a gândirii sociale din România. Aceasta se manifestă în oroarea de dezbaterile serioase cu privire la problemele sociale, în preluarea fără discernământ a unor scheme explicative foarte ușurele și tocmai de
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
oferă pentru satisfacerea unor interese individuale. Cu alte cuvinte, cererea de diplome a fost speculată, nu valorificată. Dacă pentru universitățile particulare situația este destul de clară, nefiind nici un mister faptul că acestea constituie eficiente surse de profituri pentru organizatorii lor, motivațiile prozaice nu pot fi ignorate în analiza universităților de stat. Cei implicați în creșterea acestora au obținut mai multe categorii de beneficii: - capital simbolic, în terminologia lui Bourdieu, generat de calitatea lor de antreprenori instituționali, de „ctitori” sau „corifei”, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
și tonul colocvial din prima carte se accentuează în Ierburi și raze (1974), unde Ț. conversează, ca alți confrați postbelici, pe diverse teme lirice, cu o emoție stăpânită. El își pune întrebări asupra rostului lumii, într-o frazare fluentă, uneori prozaică, nu scutită de sentimentalism: „De unde vii? / în curând mă veți întreba. / De unde vii, de te încumeți a ne vorbi? / În numele cui? Care sunt zeii tăi?” (De unde vii?). Motivele blagiene nu dispar cu totul (Înrudiți cu lucrurile, Elogiu zilelor, Suntem iarăși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
lungă De culoarea vântului, S-a ivit pe culme Toamna, Zâna melopeelor, Spaima florilor și Doamna Cucurbitaceelor... Lung Își flutură spre vale, Ca-ntr-un nimb de glorie, Peste șolduri triumfale Haina iluzorie. căderea ghindelor pare o culme a minoratului prozaic. Și totuși, pentru anumite timpane dedate frugalității, anunțul ei discret este cu mult mai frisonant. Chiar dacă nu-și face intrarea cu atîta pompă și emfază, toamna poate fi simțită ca o teribilă amenințare. E greu de spus ce poți face
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
să atragă atenția asupra lui sau să creeze o (altă) lume construită din cuvinte sofisticat articulate cu care să ne ispitească și În care să ne atragă. Din acest punct de vedere, textul său este foarte aproape de exprimarea banală și prozaică, de gradul zero al unei formulări fără relief ornamental sau fiorituri sforăitoare. Din punctul de vedere al celor care gustă haiku-ul, acest stil despovărat și despuiat de podoabe este Însă, În sărăcia și lipsa lui de strălucire, unul sobru
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
rândul său, este un mare literat. Dar prefer să-mi las în suspans analiza privitoare la emoția pe care această carte mi-a provocat-o printr-un caracter poetic simplu aproape evident (adjective ce precedă substantivele, câteva inversiuni, excluderea cuvintelor prozaice, folosite doar în câteva cazuri, dintr-o neașteptată nevoie de realism sau de expresionism): ea îl lasă pe cititor rănit de arsura lacrimilor, deși nu este sentimentală nici un moment. Tempo, 10 iunie 1973 Don Lorenzo Milani: Scrisori către mama1 (sau
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Hrebenciuc mai mult ne-a încurcat decât să ne facă să înțelegem. Am așteptat ca Traian Băsescu să ne dezvăluie în direct câte ceva din secretul câștigării campaniei electorale cu ajutorul magiei flăcării violet. A spus doar că explicația este mult mai prozaică. Sunt haine violete pe care le-a primit cadou de la prieteni, i-au plăcut și le-a purtat în toată campania electorală. Mai mult, acum este și moda culorii violet, ceea ce Mircea Geoană n-ar ști. Oricum, Traian Băsescu știe
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
unui descriptivism idilizant, slujind doar pregătirii unei noi intervenții a naratorului de persoana întâi. Printr-un ironic "socot că mă fac mai bine înțeles dacă voi spune: era luna octombrie", se închide superfluul spațiu liric și se reintră în spațiul prozaic al existenței concrete a personajelor, deranjate doar de intervenția Parcelor, care, iată, nu-și pot stăpâni excesul de zel și rup "durata regească a traiului unui becisnic". Decesul lui Claudius întrerupe, doar pentru puțin timp, narațiunea în acest punct. O
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
poartă averii lui Trimalchio ("Iar Trimalchio are atâtea moșii, cât vezi cu ochii. Bani, cu toptanul"). Romanul lui Petronius se apropie, prin caracterizări de acest gen, de anumite legende carnavalești care începuseră să circule în jurul figurii lui Socrate și a prozaicei Xantippa: odinioară erou, nebunul înțelept de astă dată retrogradat la statutul de libert și denumit Trimalchio, se acoperă în scrierea lui Petronius de un comic pluristratificat. Comicul de nume e secondat de cel de situație; nu lipsește nici comicul de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
bătăliei duse de Quaresmeprenant împotriva Caltaboșilor de pe insula Farouche, transpare o parodie a războiului troian. "Cum a pregătit fratele Ioan scroafa și despre vitejii bucătari care au intrat în burta ei" descrie amănunțit ingeniosul mod în care a înlocuit Rabelais prozaicul cal troian cu o scroafă, de fapt o "mașină de război minunată, astfel întocmită încât, de pe șoriciul ei, putea să împroaște jur-împrejur ghiulele mari și săgeți de fier cu vârf oțelit", în care se ascund un întreg "pomelnic" de viteji
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și automatizarea limbajului însuși, care va risca să-și abandoneze funcția principală, cea de comunicare interumană. În zgomotoasa, vociferanta alternanță de avangardism, onirism, suprarealism și, mai nou, postmodernism, Paginile bizare s-au retras, o vreme, de pe scena, ce-i drept prozaică, a "autenticului". Șabloanele de gândire și expresie ale paradigmei literare de pretutindeni, denunțate parodic de scriitorul român, vor fi însă prezente pretutindeni și oricând. Numit de Eugen Ionescu un "profet al revoltei literare universale", Urmuz își merită titulatura, dar cu
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la un "cărucior pus în mișcare cu manivela" elemente ce se reiau la finalul romanului, semn al închiderii lumii parodice în spațiul ei restrâns -, o recuzită cu care își înarmează cititorul pentru a intra în lumea "umanizată", dar "subt-pământă" a prozaicei familii Stamate. Îndeosebi nemulțumit de convenționalitatea personajelor realiste (tipologii facil de conturat), naratorul le atribuie trăsături care țin când de fantastic, când de grotesc, dar care au, toate, un corespondent cât se poate de palpabil în logica stratificării sociale. De
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o superbă cochilie de sidef" de o "duzină de Driade, Nereide și Tritoni". În acest punct, narațiunea capătă un caracter dialogic: Pâlnia și Stamate parodiază celebrele intervenții ale zeilor din majoritatea epopeilor și, ulterior, din poemele eroic-comice. Aventura existențială a prozaicului Stamate se va dovedi una fantastică, extraordinară, care vizează spectaculosul într-un microunivers personalizat, amintind, prin recuzita motivelor și prin decor, de fantasticul romantic. Spațiul este cedat în continuare literaturii exotice, iar evaziunea e provocată de o "apariție" provenind din
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o femeie goală, scăldându-se într-un eleșteu, pe trupul căreia se încolăcise un șarpe; în ajutorul ei aleargă țărani cu bâte și pietre. Acesta este un evident travesti parodic al primei scene mitologice. Subiectul mitului este transferat în realitatea prozaică. Perseu este înlocuit de țăranii cu arme rudimentare" (în op. cit., pp. 508-509). 130 "While the act and form of parody are those of incorporation, its function is one of separation and contrast. Unlike imitation, quotation, or even allusion, parody requires
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sau, mai bine zis, îl silește să își lepede, rând pe rând, ca personajul de basm, cojocul, năframa, pieptenul (adică formele lui de seducție), până ce poemul rămâne gol și demonstrativ. Stilul din Epica magna este încercat, întâi, aici. Pătrund interjecțiile, prozaicul, discursivul, ritmul este rupt și, privit de departe, din punctul de vedere al formelor ideale, poemul arată foarte curios: o suită de notații care nu mai țin de nici o regulă, ca o respirație astmatică. Un exemplu ar fi Prinderea cunoștinței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
suprarealiștilor români (Ilarie Voronca) și, în genere, nu introduce în ecuația ei dicteul automat. Mai aproape de teoria nodurilor de tensiune este, dintre marii poeți moderni, Bacovia, cel care despodobise, într-adevăr, versul românesc și avusese curajul să introducă expresia brutal prozaică (de tipul „barbar cânta femeia aceea”) în discursul liric. Rezumând, S. nu este numai un versificator diabolic de abil, un poet inspirat și original, ci și un teoretician al poeziei. A construit un model (poezia metalingvistică), un tip genetic de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
afirmă unul dintre teoreticienii postmodernismului românesc, Gheorghe Crăciun - o bună parte a poeziei începe să și piardă aproape toate caracteristicile cunoscute din romantism, simbolism și modernism. Ea nu mai este magică, idealistă, cantabilă, ermetică, imperso nală, narcisistă, ci devine directă, prozaică, tranzitivă, biografică, concretă. Se deliricizează, cu alte cuvinte, și nu mai simte nevoia săși apere un spațiu propriu de existență“. 3.4.6. Specii ale genului liric Gruparea creațiilor lirice în clase specifice (specii) este determinată de mai multe criterii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
au ca punct de tangență tema timpului. Astfel, primul nivel de semnificare dezvoltă temele Eros și Cronos (iubirea și timpul). Din această perspectivă, se sugerează ideea că minunatul basm al iubirii dintre Făt Frumos și zână a eșuat în poveste prozaică, terestră, fiindcă vraja inelului a dispărut. Cel deal doilea palier de semnificații vizează temele Logos și Cronos. În noul context semantic, incipitul fixează motivul schimbării. Aflat pe drumul simbolic al despărțirii de inocență, traversând râultimp ireversibil, poetul pierde inelul - simbol
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Constantinopole și înapoi (1886), presărată de cugetările politice ale autorului, nu e decât un prolix jurnal de călătorie, alternând comentariile surescitate cu descrierile incolore. În versuri, o altă cărțulie, Vademecum la Dâmbovicioară (1889), e un fel de reclamă, zgomotoasă și prozaică, a unor priveliști care îl încântă pe călător, dar nu reușesc să-l și inspire. El își adună produsele poetice într-un op intitulat Modeste încercări poetice, „originale și traducțiuni” (1873). Sunt aici versificările unui amator, care, propunându-și nici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
dualitatea omului, a poetului și a poeziei sunt temele din Elementul „lume” (1978). Volumul Satiră duhurilor mele... (Parodii și nu prea) (1980) constituie oarecum o răspântie în creația lui C., în sensul apropierii de lirica optzecistă prin adoptarea unui limbaj prozaic, anecdotic, colocvial, ironic și autoironic. Timpul, moartea, dualitatea funciară a lumii rămân teme predilecte, dar, aspirând să pătrundă câte un înțeles, poetul percepe totul ca pe un spectacol factice, tragicomic. În Declinul elegiei (1983), ochiul-spectator, martor însingurat, surprinde iluzia, „farsa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]