595 matches
-
vieții, asigură poeziei sale o notă de particulară subtilitate și își găsește rezolvarea cea mai potrivită în procustiana formă a sonetului. Infirmitatea, care îi interzice reconsiderarea cuvântului scris, îl obligă pe C. la o cizelare mentală aproape desăvârșită a exprimării prozodice, pe care o poartă mult timp în sine, înainte de a o dicta, spre tipărire: „Căci poezia doarme-n suferință,/ Cum doarme diamantul în cărbune”. Ocolind confesiunile exagerate, el tinde spre „recea armonie” desprinsă din cântărirea detașată a fiecărui cuvânt. Dacă
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
Augusta lumină (1976), sunt marcate de ideologia epocii. Este vorba de cultul țării, o imemorială Dacia Felix, al pământului-mumă, al strămoșilor, al „rădăcinilor” tracice. Se disting pregnant câteva dominante tematice și stilistice: prelucrarea filonului popular (motivul șarpelui, motivul fântânii, tipar prozodic simplificat, limbaj arhaizant - în Prânz românesc, Poem traco-dacic, Doină, Motiv străvechi de haiducie), înclinația spre jocul verbal, senin ori grav (grațiosul dans verbal Balet aerian, muzicala Impresie de răsărit), lirismul suav al poeziilor de dragoste, tendința spre simplificare și abstractizare
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
reverii), abordează meditația religioasă, pastelul și poezia de dragoste (Peisagii și simfonii), discursul filosofic, alimentat de reflecția referitoare la infinitul timpului și spațiului (Astrale). Autorul mânuiește un vers fără calități poetice notabile, în care apar tendințe de aliniere la forme prozodice îndrăznețe, anulate însă de platitudinea imaginilor și a simbolurilor sau de rigiditatea declarativă a sentențelor. A semnat și două traduceri: comedia într-un act Trei pălării de damă de Paul Siraudin și A. Brentano (1926) și Tălmăciri din liricii germani
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
o meditație asupra evenimentului cotidian, inclusiv politic, cu alunecări spre o poezie encomiastică, declamatorie. Vâna sa lirică autentică îl îndrumă spre tema generală a iubirii. Un volum poartă chiar titlul Totdeauna, iubirea (1979). Sentimentul sincer este însă exprimat convențional. Tehnica prozodică evoluează spre forme lirice fixe, atent elaborate. Ciclul Finaluri de sonet din volumul Marele semn al mirării (1980) rămâne reprezentativ pentru poetul sensibil la sentimentul iubirii. Cu grija permanentă de a nu cădea în sentimentalism, el apelează, incorigibil, la livresc
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
Quevedo, Tirso de Molina, Lope de Vega), indiană și africană. Pentru omul-computer, cum a fost denumit, cunoscător al nuanțelor limbii în care a tradus și al limbilor din care a tradus, „fidelitatea față de original nu însemnă doar exactitatea filologica și prozodica a transpunerii, ci recuperarea sensurilor lăuntrice, a muzicii pe care numai cineva bine școlit în ale armoniei și contrapunctului o poate auzi” (Dan Grigorescu). A fost de mai multe ori distins cu premii ale Uniunii Scriitorilor: în 1971 pentru W. C
COVACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286458_a_287787]
-
culturii scrise, în varii forme. Semnificația umană universală conținută în titlul Viiața lumii se întregește prin alte două elemente paratextuale: prefețele de inițiere a cititorului asupra a ceea ce e poezia (cu exemple de epopei și imnuri sacre), ce sunt regulile prozodice (rima, măsura), tema (soarta și primejdiile care pândesc existența), arta lecturii etc. În text se recunosc deopotrivă urmele lecturilor din clasicii Antichității (Horațiu, Ovidiu), din Biblie (Eclesiastul, Apocalipsa) și urme din folclorul autohton. De la motto („Deșertarea deșertărilor și toate sunt
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
orașul morții”, acoperit de giulgiul zăpezii; lumina moare în culori întunecate, răsfrântă în oglinzi care o irizează funebru; trenul damnat, izbucnit din „cripta gării”, se îndreaptă spre cețuri și ploi filigranate, către amurgurile apocaliptice ale munților. Muzicale, de o cursivitate prozodică aproape ireproșabilă, poeziile lui B. sunt înrudite cu versurile cantabile ale lui I. Minulescu. Se apelează adesea la oximoron, spre a sugera o ambiguitate care este însă mai curând paradox juvenil decât profunzime. Un virtuoz al versului s-a arătat
BASCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
unor stări de anxietate. Elegiacul alternează cu grotescul, litania alunecă în umor negru. Lui B. îi place, evident, să filosofeze. Dar cugetările lui, amare, nu evită ponciful și viziunile nebuloase, versul nervos fiind răsucit și frânt, într-o violentă mișcare prozodică, tentată de ritualul abscons. În poeziile de după Aliquid, fizionomia eului liric se modifică. Captând ecouri barbiene, poetul cultivă acum un balcanism cutreierat de vedeniile unui delir oniric, în turnură expresionistă. Dincolo de asemenea înrâuriri și contiguități, B. este, nu încape îndoială
BATOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
de aceia, fără fior, mai degrabă marcată de un fel de „suficiență” discret egolatră și compromisă prin proliferarea „mecanică” a expresiei, prin metaforizarea previzibilă (chiar atunci când e construită în genul șaradei, și ea limitat „surprinzătoare”). Poetul a practicat și formele prozodice fixe (rondelul, sonetul). Romanele lui B. - Canapeaua cu pisici (1971), Să mai câștigi o zi (1972) - constituie un fel de completare prozastică a poemelor, ținând de aceeași viziune „măruntă”, hedonistă, intimistă, intensiv și neconvingător „sinestezică”, cu scurte, rapid istovite elanuri
BELDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
proverbe, alcătuind prima culegere mai mare de expresii și locuțiuni din Transilvania. Interesat în primul rând de valoarea documentară a literaturii populare, C. recomanda notarea exactă, fără intervenții din partea culegătorului. Poeziile scrise de C. se disting prin melodicitate și acuratețe prozodică deosebită. A compus o amplă eglogă, tipărită într-o primă ediție în 1833 și reluată, în 1860, sub titlul Drama pastorale. Ca și în celelalte versuri, unele de inspirație folclorică, el arată predilecție pentru universul rustic și limbajul lui specific
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
complexe ale oricărei traduceri literare și mai ales ale traducerii unui text sacru într-o limbă ce nu este impregnata de Weltanschauung-ul islamic. Începând cu dificultățile de transpunere ale informației gramaticale și semantice, continuând cu problemele cvasi-insurmontabile de ordin prozodic și stilistic și ținând seama de influență informațiilor extratextuale asupra traducerii, autorul ne arata cu talent și competența o mare parte din drumul parcurs spre această versiune remarcabilă, ale cărei calități principale ar fi: parfumul arhaic ce nu întuneca însă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lipsei instrumentelor tehnice care să o surprindă în complexitatea sa. Dinspre „gramatica oralului” vin astăzi cele mai multe date care infirmă, în parte, tezele de mai sus (Mouchon, F., Filloux, F., 1980). Comunicarea paraverbală (CPV). Informația este codificată și transmisă prin elemente prozodice și vocale care însoțesc cuvântul și vorbirea în general și care au semnificații comunicative aparte. În această categorie se înscriu: caracteristicile vocii (comunică date primare despre locutori: tânăr-bătrân, alintat-hotărât, energic-epuizat etc.), particularitățile de pronunție (oferă date despre mediul de proveniență
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și Cezar Petrescu, pe care L˜. i-a tălmăcit cel dintâi în limba polonă. Interpretările insistă asupra aspectelor tematice, a conflictelor psihologice, tipologiilor, pitorescului (cu precădere etnografic) - pentru proză și dramaturgie, iar la poezie - asupra motivelor, a viziunii lirice, structurilor prozodice. Imaginea literaturii române oferită cititorului polonez se dovedește cea mai cuprinzătoare și mai consecvent propagată pe teritoriul Poloniei de un autor pe care, în 1939, anuarul Universității Jagellone îl prezintă drept „primul specialist în românistică din Polonia și cel mai
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
conține încercări de evocare a unor scene din trecutul istoric. Dar, în general, o imaginație stereotipă, monotonia tematică și stilistică, lipsa virtuților plastice într-o poezie preponderent descriptivă și narativă, limbajul poetic inexpresiv conduc la o anume inconsistență, în pofida fluenței prozodice. O poveste de dragoste, Floarea Tibrului (1916), concepută sub forma unui schimb de scrisori în versuri între doi îndrăgostiți - un plebeu și o patriciană din Roma antică -, ratată din cauza inabilităților și a exagerărilor retorice. Cu totul nereușite sunt versificările pentru
MANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
sau gramatica poeziii, tradusă după Lévizac și Moysant. H.-R. a acordat criticii literare o atenție redusă, deși are și în acest domeniu merite de precursor. A înțeles prin critică mai mult o analiză a poeziilor sub aspect stilistic și prozodic, cum a și făcut, pe un ton zeflemitor, în cazul versurilor lui Gr. Alexandrescu (Critica literară). Lui G. Barițiu îi propunea, în 1838, o rubrică de „analis” a poeziilor în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, în care critica să
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
Universității din București (1936), doctor în filologie al Universității din Tübingen (1939), I. parcurge o îndelungată carieră universitară la Catedra de germanistică de la Facultatea de Litere din București. Debutează, încă din timpul studenției, cu studii de specialitate asupra unor aspecte prozodice ale literaturii germane medievale. Lucrarea Minne und Liebe. Ein Beitrag zur Begriffsdeutung und Terminologie des Minnesangs (1940) este premiată de Institutul Goethe din München. Pe aceeași linie de preocupări se situează alte studii de medievistică și de literatură comparată, rămase
ISBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287624_a_288953]
-
aspirații ce nu au trădat niciodată sensul armonios al existenței. Dominantele tematice ale liricii lui sunt erosul și bucolicul. O întreagă figurație clasicizantă (Pan, Narcis, Elena, nimfe, fauni) însoțește aceste scenarii, transpuse într-o poezie elaborată în respectul formei. Rigoarea prozodică spre care poetul aspiră îl face să opteze pentru sonet sau alte forme fixe. Temperament stenic, J. este un poet al afirmațiilor constructive, al optimismului solar. SCRIERI: Oglinzi sonore (volum colectiv), Timișoara, 1945; Certitudini, București, 1958; Frumuseți simple, București, 1962
JEBELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287670_a_288999]
-
ruse”, și anume traducerilor din opera eminesciană în limba rusă. Preliminariile teoretice reiau critic rezultatele stilisticii contrastive (Charles Bally) și ale poeticii contrastive (Efim Etkind), asigurând „nivelele de comparație” între două sisteme de limbă, între sistemele de stil, între sistemele prozodice ale celor două limbi, între tradițiile culturale ale celor două popoare, între două sisteme individuale (autorul și traducătorul). Documentată cercetare comparatistă, Pușkin și problemele existenței în memoria literaturii (2000) urmărește în diacronie asocierile contrastive și convergente ale operei pușkiniene cu
LOGHINOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
ca un ocnaș în salină/ Am săpat blocuri de cleștar și lumină”. După o pauză de peste douăzeci de ani, în care i-au apărut totuși câteva plachete cu versuri pentru copii - personale și traduceri -, nu lipsite de prospețime și vioiciune prozodică și imagistică, ineditele din volumul antologic Poeme (1965) se depărtează, în general, de tonalitatea sumbră și lamentuoasă în care D. se exprimase anterior. Doar în câteva mai persistă imaginea celui cu „inimă rănită”, „suflet ulcerat”, minte „bântuită și bolnavă” și
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
creație - ardere și luminare, agonie și extaz. Critica de întâmpinare a relevat caracterul elegiac, melancolic al acestei poezii izvorâte din durere, dintr-o tristețe organică, nedeterminată, sinceritatea și autenticitatea emoției, sensibilitatea, delicatețea trăirilor, precum și simplitatea clasică a formei, plasticitatea, virtuozitatea prozodică. I s-au reproșat însă exprimarea prea directă, chiar naivă, prea psihologică și mai puțin estetică, lipsa originalității viziunii și a limbajului poetic, o anume artificialitate și un ușor convenționalism în construirea imaginilor, unele asamblări de elemente incongruente. Peste ani
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
va apărea traducerea integrală a acestei capodopere a Evului Mediu englez, se va impune ca unul dintre cei mai de seamă traducători de poezie din țara noastră. Dificultățile lexicului englez vechi, ale construcției sintactice, erau sporite aici și de formele prozodice fixe, de sistemul complicat al rimei, caracteristice poeziei medievale. Textul lui D. nu are însă deloc aerul unei traduceri: el e de o mare prospețime, dând impresia că a fost compus direct în românește de un poet înzestrat cu un
DUŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286923_a_288252]
-
distinsă cu Premiul Academiei Române (1908, 1920), Premiul „Femina” (1925), Premiul Național pentru Poezie (1937). Colaboratoare, după debutul în presa socialistă, la mai toate publicațiile sămănătoriste, F. a scris de la început o poezie de factură tradițională, vag contaminată de simbolism. Îndatorată prozodic uneori lui Coșbuc, mai des lui St. O. Iosif, cu ale cărui „cântece” are, de altfel, pronunțate afinități de timbru sufletesc, convergentă și cu versul lui Panait Cerna prin înclinația spre reflecție și alegorizare, poezia ei nu e totuși deloc
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
textului, autorul stăpânind așadar câteva esențiale noțiuni de poetică și hermeneutică, ce făceau, încă din 1664, obiectul discuțiilor sale cu Dositei Notara. Întemeietor la noi al poeziei culte, D. se va dovedi, ca traducător al psalmilor, un inițiat al legilor prozodice (mitropolitul este, în Viața și petrecerea svinților, cel dintâi creator de versuri safice - „iambicești” - din literatura română), el fiind și un bun cunoscător al versificației populare și al limbii vorbite. Psaltirea în versuri se caracterizează printr-o diversitate a măsurii
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
un loc cu totul singular, atât din perspectiva diacronică a tradiției, cât și din cea sincronică, a structurilor lirice de astăzi. Foarte cult, stăpânind perfect cele mai variate procedee tehnice de construire a unui poem și cele mai subtile modalități prozodice, părând în orice moment capabil să-și strunească fluxul inspirației după tiparele oricărei specii poetice tradiționale (de la balada romantică la sonetul-frază unică și la sonetul „vers de vers”), hermetizând sensurile viziunilor poetice sub strălucirea metaforelor baroce, riguros, sever în arhitectura
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
și ecouri livrești la tot pasul, plimbând lectorul de la Biblie și folclor la Orfeu și La Fontaine, de la Arhimede și Shakespeare la Rodin și Brâncuși, de la Krâlov și Gr. Alexandrescu la Tudor Arghezi și Tudor Mușatescu. În poezie, preferă formele prozodice clasice (rondelul, sonetul, fabula etc.), genul scurt, abordat percutant și cu semnificații modern-parodice: „Nu există formă perimată / Dacă-n ea ideile sunt noi! / Ramura bătrână, prin altoi, / Poate fi total regenerată” (Rondelul formelor poetice). Tematica este atât de diversă, încât
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]