1,028 matches
-
la cererea expresă a Prințului Moștenitor a Prusiei, Frederic Wilhelm, care a servit ca voluntar cu el. În prima parte a domniei lui Frederic Wilhelm, Prințul de Dessau a fost unul dintre membrii cei mai influenți ai cercului de guvernare prusac. Deși Prusia a fost ostilă Suediei, prusacii au fost reticenți în a participa la Marele Război al Nordului. Numai după ce rușii au distrus cea mai mare parte din armata suedeză Prusia a intrat în război în 1715. Leopold l-a
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
în lupte grele pe insula Rügen la 16 noiembrie în alianță cu armata daneză. În timp de pace, și în special după o scurtă ceartă și duel cu generalul Friedrich Wilhelm von Grumbkow în 1725 s-a dedicat instruirii armatei prusace.
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
polono-lituaniană (1385-1569). Uniunea de la Lublin din 1569 a format Uniunea statală polono-lituaniană ca un jucător influent în politica europeană și o entitate culturală vitală. În 1525, în timpul Reformei Protestante, Marele Maestru al Ordinul teutonic, Albert de Hohenzollern, a secularizat teritoriul prusac al ordinului, cu capitala la Königsberg, a devenit fief al Coroanei Regatului Poloniei. Regatul Suediei, care fusese slăbit de Războiul de treizeci de ani, a semnat Tratatul de la Stuhmsdorf (cunoscut și ca Tratatul de la Sztumska Wieś sau Tratatul de la Stuhmsdorf
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
militară rusă directă. După eșecul Revoltei din Cracovia, Orașul Liber a fost anexat de Imperiul Austriac. După înfrângerea Poloniei Congresului, o serie de prusaci liberali și-au exprimat simpatia pentru restaurarea statului polonez. În primăvara anului 1848, noul guvern liberal prusac au acordat un anumit grad de autonomie Marelui Ducat de Posen, în speranța că acest gest va contribui la cauza noului stat polonez. Datorită în principal reacție minorității germanofone din Posen, guvernul Prusac a revocat primele măsuri de liberalizare. În
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
În primăvara anului 1848, noul guvern liberal prusac au acordat un anumit grad de autonomie Marelui Ducat de Posen, în speranța că acest gest va contribui la cauza noului stat polonez. Datorită în principal reacție minorității germanofone din Posen, guvernul Prusac a revocat primele măsuri de liberalizare. În aprilie 1848, armata prusacă a dezarmat milițiile poloneze și comitetele naționale poloneze care apăruseră în martie. Spre sfârșitul anului, Ducatul de Posen și-a pierdut ultimele vestigii ale autonomiei și a fost transformat
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
anumit grad de autonomie Marelui Ducat de Posen, în speranța că acest gest va contribui la cauza noului stat polonez. Datorită în principal reacție minorității germanofone din Posen, guvernul Prusac a revocat primele măsuri de liberalizare. În aprilie 1848, armata prusacă a dezarmat milițiile poloneze și comitetele naționale poloneze care apăruseră în martie. Spre sfârșitul anului, Ducatul de Posen și-a pierdut ultimele vestigii ale autonomiei și a fost transformat în provincie a regatului. Pe 1 noiembrie 1918 a fost proclamată
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
grupului de armate condus de feldmareșalul August von Mackensen. La 17 ianuarie 1916 a fost înaintat la gradul de colonel, iar la începutul lunii martie 1917 OHL ("Oberste Heeresleitung" / Comandamentul suprem al armatei de uscat) l-a numit pe colonelul prusac șef al Statului Major General al administrației militare din România. Teritoriul Administrației Militare în România ("Gebiet der Militär -Verwaltung în Rumänien" - MViR), instituit în ianuarie 1917, după stabilizarea frontului pe Siret și gurile Dunării, cuprindea 65.000 km² și era
Richard Hentsch () [Corola-website/Science/327557_a_328886]
-
împotriva păduchilor și ale ouălor acestora. Acest tratament nu mai este comun datorită riscului mare de incendiu și riscului dermatitei. În timpul Războiul Franco-Prusac al anilor 1870-71, "pétrole" (benzină) era adunată în Paris pentru a fi folosită împotriva unui posibil atac Prusac asupra orașului. Mai târziu, în 1871, s-au răspândit zvonuri în oraș, privind așa-numitele "pétroleuses", femei care foloseau benzină pentru a incendia clădirile orașului. Benzina este de asemenea folosită ca inhalant psihoactiv. Benzina este mult mai volatilă decât motorina
Benzină () [Corola-website/Science/303621_a_304950]
-
îndeplinit îndatoririle regale făcând bandaje pentru trupe și pentru spitale. Alice și Louis au comunicat intens în timpul războiului, Alice îndemnându-l pe Louis să nu-și asume prea multe riscuri, și Louis cerându-i să nu-și facă griji. Trupele prusace au intrat în Darmstadt iar Alice și-a dedicat mare parte din timpul ei pentru îngrijirea răniților și bolnavilor. Ea a fost o prietenă de-a Florence Nightingale, care a fost capabilă să colecteze și să trimită bani din Anglia
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
a Florence Nightingale, care a fost capabilă să colecteze și să trimită bani din Anglia, iar Alice a utilizat sfatul Florencei în legătură cu curățenia și ventilația în spitale. În ciuda ușurării rezultate din terminarea războiului, Alice a fost șocată de purtarea trupelor prusace în Hesse. Berlinul a luat marelui ducat calea ferată și sistemele de telegraf și a îndatorat Hesse cu 3 milioane de florini. Alice a scris mamei sale care a scris Victoriei, care era prințesă moștenitoare a Prusiei și care a
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
scris Victoriei, care era prințesă moștenitoare a Prusiei și care a răspuns că ea nu poate să facă nimic "pentru a o scuti pe Alice de poziția dureroasă și stresantă". Influența a venit de la împăratul Rusiei, care a cerut regelui prusac să permită Marele Duce să-și păstreze tronul. Faptul că mama împăratului era mătușa Marelui Duce iar sora Alicei era prințesa moștenitoare a Prusiei probabil că a influențat generozitatea Prusiei. Totuși, Alice a fost mânioasă de vizita pe care prințesa
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
era prințesa moștenitoare a Prusiei probabil că a influențat generozitatea Prusiei. Totuși, Alice a fost mânioasă de vizita pe care prințesa Victoria a făcut-o în regiunea cucerită Homburg, inițial parte din Hesse, la scurt timp după ce a devenit teritoriu prusac. Alice a dezvoltat o relație prietenească cu teologul David Friedrich Strauss, care era o figură controversată a vremii; acesta a realizat un portret științific al lui Isus cel istoric, căruia i-a negat natura divină. Strauss i-a oferit Alicei
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
s-a născut la Schwerin ca la cincilea copil al lui Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg și a primei soții a acestuia, Prințesa Augusta de Reuss-Köstritz (1822-1862). Ducele Johann Albert a urmat o carieră în armata prusacă și era cunoscut pentru dragostea lui pentru sporturi. În urma decesului fratelui său Frederic Francisc al III-lea, Mare Duce de Mecklenburg la 10 aprilie 1897, Ducele Johann Albert a fost numit regent în timpul minoratului nepotului său, Frederic Francisc al IV
Ducele Johann Albert de Mecklenburg () [Corola-website/Science/324874_a_326203]
-
în Tirolul bavarez. În martie 1809, războiul era iminent și arhiducele Carol de Austria își masează armata de 200 000 de oameni în Boemia, sperând că Prusia se va alătura Coaliției și că va putea, deci, face joncțiunea cu armata prusacă. Prusia decide totuși să rămână neutră și atunci Viena decide să își mute trupele în lunca Dunării, pentru a acoperi mai bine capitala, pierzând astfel o lună întreagă. Pe 9 aprilie 1809, armata Arhiducelui Carol invadează Bavaria, stârnind o revoltă
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
De la 14 septembrie 1309 pînă la 1457 castelul din Malbork a fost sediul marelui maestru a teutonilor, iar orașul Malbork capitala țării ordinului teutonic. Castelul din Sztum a fost construit de către ordinul teutonic în anii 1326-1331, în locul unei fortificații anterioare prusace. A fost construit pe o insulă în mijlocul vechiului Lac Alb. Castelul juca rol de pod apărător pentru castelul din Malbork din partea de Sud. De asemenea a fost reședința de vară a marelui maestru. Sztumie a rămas în conducerea ordinului pănă
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
arhitectură și arme cu insignele episcopilor. La parterul castelului se aflau: în aripa de vest bucătăria, brutăria, în cea de nord fabrica de bere, în cea de est depozite alimentare,iar în cea de sud arme și școala pentru băieți prusaci. Arhitectura castelului a fost ajustată în 1673 prin construcția în apropierea aripei de sud a castelului mijlociu de către episcopul de Varmia, Wydżgę. Acest castel a fost utilizat de către 8 episcopi. Mai apoi a fost demolat în 1839-1840, rămânând doar conturul
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
locul de reședință al judecătorului. După semnarea celui de-al doilea tratat de pace de la Toruń, în 1468 Ryn a devenit din nou reședința comandantui de provincie. În a doua jumătate a secolului al XV-lea castelul a cedat asediului prusac. Supraviețuitorii au reușit să fugă, însă o parte din aceștia s-au înecat în mlaștinile din apropiere. În proprietatea teutonică castelul a fost returnat în mai puțin de un an. După secularizarea Ordinul teutonic, zona pe care se afla castelul
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
capodoperă a genului. Intriga acestei nuvele se desfășoară pe fundalulul cuceririi orașului Dieppe de către prusaci, în timpul războiului franco-prusac din 1870. Elisabeth Rousset, o femeie de moravuri ușoare, poreclită Bulgăre de seu, datorită formelor sale plinuțe, scapă din mâinile unui ofițer prusac un grup de zece așa-zise persoane onorabile și respectabile, care obținuseră un permis de liberă trecere prin zona ocupată, în drum spre Le Havre din zona liberă. După ce își înfrânge sentimentele patriotice puțin desuete, ea admite să se culce
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
de zece așa-zise persoane onorabile și respectabile, care obținuseră un permis de liberă trecere prin zona ocupată, în drum spre Le Havre din zona liberă. După ce își înfrânge sentimentele patriotice puțin desuete, ea admite să se culce cu ofițerul prusac. Numai că a doua zi, toți cei zece călători îi întorc spatele, așa că Bulgăre de seu se retrage, singură, într-un colț al diligenței, copleșită de disprețul unor ticăloși cinstiți. Experiența de soldat în războiul franco-prusac l-a determinat să
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
crime au fost dovedite, brutalitatea lor a șocat o lume întreagă. Tatăl său, George Philip (1873-1940), a fost un alcoolic care adesea rămânea fără un loc de muncă. Mama sa, Augusta Wilhelmine (născută Lehrke) Gein (1878-1945), care era de origine prusacă, fiind fanatică religios, a interzis copiilor săi să interacționeze cu alți copii, de asemenea i-a învățat că tot ce este legat de sex este rău și că toate femeile (mai puțin ea) sunt malefice. Ed avea un frate mai
Ed Gein () [Corola-website/Science/330166_a_331495]
-
ei, regele Frederik a spus că Louisa Ulrika era "arogantă, temperamentală și intrigantă" în timp ce Amalia era "mai potrivită"; s-a sugerat că hotărârea lui Frederik a fost pronunțată deoarece el credea că Amalia era mai ușor de controlat ca agent prusac decât mult mai dominanta Louisa Ulrika. Însă reprezentanții suedezi au preferat-o pe Ulrika. Atunci când a ajuns în Suedia, în 1744, Louisa Ulrika a fost primită cu mare entuziasm cu speranța că va rezolva problemele succesiunii și și-a câștigat
Louisa Ulrika a Prusiei () [Corola-website/Science/317528_a_318857]
-
dinastice și absolutiste de organizare socială și politică; manifestarea sa în regiunile germane a pus accent pe importanța tradițiilor, educației și a unității lingvistice a popoarelor dintr-o zonă geografică. Din punct de vedere economic, înființarea "Zollverein"-ului (uniune vamală) prusac în 1818 și expansiunea sa spre includerea altor state din Confederația Germană a redus competiția dintre state și din cadrul statelor. Apariția noilor mijloace de transport a facilitat afacerile și turismul, ducând la noi contacte și uneori și la conflicte între
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
iar Coaliția victorioasă l-a încarcerat pe Napoleon în insula Elba. În timpul scurtei restaurații napoleoniene denumită Cele 100 de zile din 1815, forțele celei de-a Șaptea Coaliții, inclusiv o armată anglo-aliată sub comanda Ducelui de Wellington și o armată prusacă sub comanda lui Gebhard von Blücher a învins în Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815). Rolul critic jucat de trupele lui Blücher, mai ales după retragerea forțată de pe câmpul de luptă de la Ligny cu o zi înainte, au ajutat la
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Blücher a învins în Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815). Rolul critic jucat de trupele lui Blücher, mai ales după retragerea forțată de pe câmpul de luptă de la Ligny cu o zi înainte, au ajutat la întoarcerea situației împotriva Franței. Cavaleria prusacă a urmărit pe francezii învinși în seara de 18 iunie, pecetluind victoria aliaților. Din perspectivă germană, acțiunile trupelor lui Blücher de la Waterloo și eforturile combinate de la Leipzig, au oferit un nou motiv de mândrie și entuziasm. Această interpretare a devenit
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Ducatul Badenului, dreptul de vot era restrâns pe criterii stricte de proprietate care limitau acest drept la o mică porțiune din populația bărbătească. Mai mult, această soluție nepractică nu a reflectat noul statut al Prusiei în contextul general. Deși armata prusacă fusese învinsă dramatic în 1806 la bătălia de la Jena-Auerstedt, ea a revenit la Waterloo. În consecință, liderii prusaci se așteptau să joace un rol important în politica germană. Creșterea naționalismului german, stimulat de experiența germanilor din perioada napoleoniană și inițial
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]