1,193 matches
-
permită depășirea perioadei adolescenței și a aceleia a adultului tânăr. Această incertitudine de care trebuie să ținem cont în legătură cu diagnosticul face ca problema tratamentului, în special a celui medicamentos, să rămână nerezolvată. Într-adevăr, tratamentul psihoterapeutic, a se vedea cel psihanalitic, pare, în ambele cazuri, în mod deosebit preferabil, dacă nu indispensabil. Sigur, acest mod de abordare nu este realizabil imediat, și cere terapeutului o formare și o experiență în domeniu. Dar este singurul care îi permite adolescentului, prin investirea sau
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în cazurile în care este vorba despre dificultăți minore sau punctuale (proastă dispoziție, crize anxio-depresive), când se evită astfel apariția unei patologii de mai lungă durată. Aceste consultații terapeutice joacă în acest caz rolul de psihoterapie scurtă. PSIHOTERAPIE DE INSPIRAȚIE PSIHANALITICĂ Cadrul general al acestor psihoterapii face obiectul unui relativ consens în ceea ce privește întâlnirea terapeut/pacient într-o poziție de față în față, într-un ritm de una până la trei ședințe de 45-60 minute pe săptămână, timp de 12-18 luni minimum. Foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
pe săptămână, timp de 12-18 luni minimum. Foarte puțini terapeuți folosesc setting-ul analitic clasic (divanul) chiar de la începutul unei terapii cu un adolescent, cu atât mai mult atunci când este vorba despre un tânăr adolescent (14-16 ani). Aceste psihoterapii de inspirație psihanalitică (PIP) folosesc ca pârghie terapeutică investițiile pe care „transferul” asupra persoanei terapeutului le mobilizează la adolescent, dar fără a-l analiza direct în mod necesar pe acesta din urmă. Atenția este dirijată în mod special asupra investițiilor actuale și intervențiile
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cât și terapeutul pot fi tentați să se întoarcă spre copilărie, primul pentru a se distanța de scenele pubertare care îl îmbolnăvesc, cel de-al doilea cu iluzia că poate descoperi acolo cheia oedipiană sau pre-oedipiană familiară. Psihoterapiile de inspirație psihanalitică aplicate adolescentului deprimat prezintă oare unele particularități? Cu cât depresia apare din punct de vedere semiologic mai evidentă, cu atât mai mult trebuie să ținem cont de aceste particularități. Într-adevăr, există două pericole diferite care pot amenința continuitatea psihoterapiei
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
psihic de elaborare. În plan farmacologic, utilizarea noilor timoregulatoare (Dépamide, Tégrétol) este interesantă în mod special în aceste cazuri, permițând diferențierea adolescentului de părintele sau ascendentul bolnav. Remarcile precedente demonstrează, în aceeași măsură, importanța unui tratament psihoterapeutic asociat. O psihoterapie psihanalitică va putea, în cele mai bune cazuri, să desprindă problematica depresivă naturala adolescenței de masca identificatorie în care este fixată și să autorizeze o elaborare a culpabilității provocată de fantasmele agresive și/sau paricidare îndreptate asupra unor imagini parentale atât
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în raport cu discursul oficial al științei. Deja prima jumătate a secolului nostru cunoaște o răsturnare remarcabilă de poziții în istoria cunoașterii științifice. Iată ce ne spune Claude Levi-Strauss, unul dintre cei mai mari antropologi ai secolului nostru, despre consecințele difuzării studiilor psihanalitice în Franța, între 1920-l930: "Datorită lor am înțeles că antinomiile statice în jurul cărora ni se sugera să ne construim disertațiile filosofice și, mai târziu, lecțiile- rațional și irațional, intelectual și afectiv, logică și prelogică se reduceau la un simplu joc
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
demers decât discurs, mai degrabă ceva de făcut decât ceva de rostit, semnificativul oferă o posibilitate maximă de înțelegere a lumii, cea mai largă posibilitate de comprehensiune a realului. Desigur, primul exemplu îl oferă chiar Freud. Miza filosofică a proiectului psihanalitic este de a arăta că dacă ceea ce face bolnavul psihic e analizat ca semnificam, nu 10 ca operațional, atunci comportamentul patologic aberant devine profund semnificativ. Această miză este cât se poate de transparentă în interpretarea viselor. Amploarea acestei mize devine
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
este, așa cum spuneam, rezultatul faptului că Barthes pornește de la un dat mult mai elaborat și este într-o poziție de receptare incomparabil mai bună decât a lui Levi-Strauss, deoarece tragedia este o formă culturală incomparabil mai elaborată estetic, filosofic, istoric, psihanalitic, decât mitul și, suplimentar, ea aparține unui trecut nu prea îndepărtat al culturii noastre, cu care s-a rămas în comunicare semantică, de interpretare instaurativă sau de hermeneutică, ceea ce nu este cazul cu miturile sud-americane. In acest din urmă caz
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
autorul să producă o operă cu semnificație de clasă? Cum ajunge personalitatea de extracție socială diferită să reprezinte o anumită clasă socială, alta decât crede el? De ce continuă să ne intereseze arta după ce momentul ei istoric a trecut? După hermeneutica psihanalitică a lui Freud discursul inconștientului introduce prin "contrabandă" conținuturi pe care cenzura conștiinței le-ar bloca altfel. Factor de substituire inconștient, nu adevăr, cultura este privită ca o alternativă la nevroză. Esența simbolizării este o comparație în care primul membra
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
corelat simbolic, probabil în timpurile străvechi era unit conceptual și verbal (Jung). în vise apare această formă de expresie arhaică disparată. Hermeneutica freudiană ține seama de structura aparatului psihic. Interpretarea viselor este cea mai bună paradigmă pentru interpretările 105 hermeneuticii psihanalitice. Interpretarea invocă chiar o posibilă rezistență la adevăr a celui analizat. Metoda se verifică prin coerența sensului descoperit și eliberează bolnavul atunci când acesta își însușește sensul. Tehnica analizei este un travaliu maieutic în raport cu sensul pentru că este o luptă cu rezistențele
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
haina vremii, să devie succesiv copil, adolescent, tînăr, bărbat, bătrîn, dar pe un parcurs circular, În jurul unui centru imuabil. (Cătălin, pajul-iatromant nu se află și el În aceeași condiție, gravitînd numai În jurul Cătălinei, fiind legat de ea Într-o relație psihanalitică de medic-pacient ? n.n.) Profetul Muhamed este alyatin, Orfanul, pentru că și-a pierdut părinții În copilărie. Orfanul este simbolic complementar cu Văduva și aceste două auguste prototipuri se găsesc, fără excepție, În toate tradițiile, provenind probabil din Tradiția Primordială. Făt-Frumos e
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
utilizează pe Jung și pe Northrop Frye; Timpul interior al lui Rebreanu dă o replică autohtonă studiilor lui Georges Poulet asupra timpului uman; Hortensia Papadat-Bengescu la psihanalist aplică freudismul în analiza personajului literar, fiind, până astăzi, cea mai subtilă abordare psihanalitică din cultura noastră, comparabilă cu studiile lui Freud însuși în explicarea unui text literar; Naratologie cu Camil Petrescu pune în evidență implicațiile constituirii narațiunii auctoriale pe temeiul studiilor lui Camil Petrescu însuși, așezat într-o serie comparativă întinsă de la Stendhal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
implică pasiune (Bremond): ceea ce numim azi un hobby. d) Mișcarea fizică în cadrul psihoterapiei. Exercițiile musculare sunt un bun derivativ al tensiunilor psihice - după cum arată cercetări de psihologie, de psihosomatică și de fiziologie a activității nervoase superioare. Psihoterapii dialectice Psihanaliza Terapeutica psihanalitică consistă în a dezvălui mecanismele de apărare nevrotică ale eu-lui, de a-l ajuta să “accepte” pulsiunile inconștiente (din id = sine), să le integreze, să susțină ego-ul pentru a se armoniza cu super-ego-ul (supraeul), să modifice supraeul pentru a-l
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
favorizeze înțelegerea de către subiect a “rezistențelor specifice” cu care el se consumă într-o luptă cu sine-însuși, generatoare de nevroze. Indicațiile majore ale psihanalizei sunt unele forme de nevroze. În afara psihanalizei clasice a lui Freud (și a modificărilor descrise), metoda psihanalitică a cunoscut o serie de variante dintre care mai renumite sunt cele ale “disidenților” Adler și Jung. Psihoterapia non-directivă a lui Carl R. Rogers Psihoterapia non-directivă este “centrată pe client” (“client-centered”). Funcția esențială a terapeutului este aceea de a asculta
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
resurselor umane (J.G. March, H.A. Simon, R.M. Cyert, D. McGregor, R. Lickert, Chr. Argyris); teoria sociotehnică (E.L. Trist, F.E. Emery, A.K. Rice). Autorul încheie acest capitol cu o trecere în revistă și o evaluare critică a abordărilor recente - cognitivă, psihanalitică și evoluționistă, desprinzând ideea că, în viitor, vom asista la noi reașezări de ordin teoretico-metodologic, la integrări și dezintegrări, la unificări ale complementarităților aflate acum în competiție etc., fapt ce atestă o dată în plus caracterul deschis al psihologiei organizațional-manageriale. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
primare ale cetății lui Los. Este demn de semnalat și faptul că Golgonooza împrumuta, conștient sau inconștient, forma unei mandala (termen sanscrit desemnând "cercul"), o figură geometrica larg răspândită în estetică religioasă orientala, sugerând armonia și comunicarea ideală. Urmând descrierea psihanalitica executată de Jung, Gallant observa că "mandalele exprimă ideea de ordine și de echilibru. Multe iau forma unor sfere rotitoare; alte motive mandalice sunt grădinile, ochii, rotile, orașele" (1978, p. 56). În opinia mea, aceasta observație se aplică perfect perspectivei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
fără nici o îngăduiala de evadare". Se adaugă, ca o complementaritate absolut necesară, o sumara (deocamdată) sondare a psihologiei protagonistului, care să explice dorința unei tentative de evadare. Din acest punct de vedere, interesează cele câteva chei de interpretare în cheie psihanalitica a datelor sale comportamentale și atitudinale, chei strecurate abil în câteva secvențe confesive. Mai întâi, în mărturia despre imposibilitatea de a mai visa, premisa, după cum știm, a nebuniei sau a prăbușirii inerente 8: "Nu mai am nici o fantezie de cheltuit
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
că sfera ei nu este atât de cuprinzătoare ca în realitate. În capitolul de față, vom dezbate cele șase obstacole și în timpul analizei vom lua în considerare șase abordări sau paradigme care au contribuit la înțelegerea conceptului de creativitate: mistică, psihanalitică, pragmatică, psihometrică, cognitivă și socială/de personalitate. Desigur că aceste abordări nu acoperă toate teoriile formulate pe tema fenomenului creativ, iar un scurt capitol este incapabil să acorde atenția cuvenită tuturor celor șase paradigme menționate, dar credem că succinta lor
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
social. Astfel de pulsiuni inconștiente pot fi legate de putere, posesiuni materiale, prestigiu, onoare, dragoste (Vernon, 1970). Studii de caz asupra unor creatori eminenți, precum Leonardo da Vinci (Freud, 1910/1964), au venit în sprijinul acestor opinii. Mai târziu, teoria psihanalitică a introdus în studiul creativității noțiunile de regresie de adaptare și elaborare (Kris, 1952). Procesul primar, de regresie adaptativă, implică interferența conținuturilor neprelucrate în sfera conștientă. Conținuturile nemodulate pot apărea în timpul procesului activ de rezolvarea problemelor, dar mai ales în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
reprezintă un simplu model comportamental (psihopatologie), nu derivă dintr-un singur nivel psihodinamic (inconștientul), nu exprimă o unică trăsătură (sau dominantă) individuală (comportament antisocial) și nu posedă un singur scop adaptativ. O astfel de viziune asupra creativității a corespuns preceptului psihanalitic conform căruia creativitatea, asemenea celorlalte aspecte ale comportamentului, este multiplu determinată (adică multivariată), ceea ce a dus recent la definirea creativității ca fenomen complex (Albert și Runco, 1989) sau sindrom (MacKinnon, 1970; Mumford și Gustafson, 1988). Rezultatele lui Cox au subliniat
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
logici deja aleși și o procedură standard de recunoaștere a soluției corecte - lucruri ce nu existau în cazul descoperirilor reale din istorie (Csikszentmihalyi, 1988a, 1988c). De o investigație exhaustivă s-a bucurat și personalitatea indivizilor creativi (Barron, 1969, 1988). Teoria psihanalitică a subliniat faptul că unul dintre semnele distinctive ale creativității este capacitatea de a regresa în subconștient fără a pierde controlul ego-ului conștient (Kris, 1952). Folosirea pe scară largă a chestionarelor de tip multifactorial pentru investigarea personalității arată că, de
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Îndeosebi evoluționismul darwinist pe care Paulescu, la vremea sa, le eticheta fără echivoc ca fiind antiștiințifice, cerând efectiv scoaterea lor din știință. În același cadru se Înscrie și problematica instinctelor individuale și sociale pe care oricât s-au străduit teoriile psihanalitice, ethologiste, pavloviste sau motivaționale, de la Sigmund Freud până la William Measlow, nu au reușit În demersul lor, pentru simplul motiv că orice abordare umană trebuie să plece de la fenomenele bazale ale existenței sale, care nu se găsesc cantonate decât În instincte
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
comprehensivă (cantitativ explicativă). De aici rezulta următoarea clasificare: - paradigme care stau la bază interpretărilor pozitiviste; - paradigme care stau la bază interpretărilor comprehensive;paradigme pozitiviste ce stau la baza teoriilor pozitiviste și neopozitiviste; - paradigme interpretative, ce subsumează abordările de tip fenomenologic, psihanalitic și comprehensiv;paradigme critice, ce se aplică în abordările sociologice, feministe și marxiste. O formă importantă de paradigmă este caracterizată de faptul că explicanda (în concepția lui Raymond Boudon însemnând propozițiile de explicat) nu sunt deduse dintr-o teorie, ci
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
semistandardizată, semistructurată, în care întrebările, pot fi reformulate, se poate schimba succesiunea acestora, se pot pune întrebări suplimentare; o Convorbirea liberă, spontană nu presupune folosirea unor întrebări prestabilite, acestea fiind formulate în funcție de situația particulară în care se desfășoară; o Convorbirea psihanalitică, propusă de Sigmund Freud se bazează pe metoda asociației libere de idei și este folosită pentru analiza și interpretarea diferitelor probleme ale pacientului; o Convorbirea nondirectivă, propusă de C. Rogers, creează condițiile psihologice care să faciliteze relatările spontane ale subiectului
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
in Jodelet, 1989a, sau Mannoni, 1998, pp. 15-20). Funcțiile fantasmelor și ale imagourilor în economia impulsurilor, statutul colectiv al inconștientului, legătura între agregare și identificarea cu modele culturale sau cu lideri sînt tot atîtea încrucișări teoretice între RS și abordarea psihanalitică. 2.2.2. Gîndire ,,sălbatică'', bricolaj și interacționism simbolic Lucien Lévy-Bruhl, prin cercetarea sa asupra mentalității prelogice (1922), a influențat puternic lucrările lui Piaget; el propune o interpretare a modurile de gîndire a indivizilor din comunitățile tradiționale nu prin raportarea
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]