310 matches
-
gândire și de înțelegere a dinamicii acestora. În sensul acesta avem două tipuri de „modele de evoluție”: modelul clinico-psihiatric și modelul psihopatologic. 1) Modelul clinico-psihiatric În conformitate cu acest model de evoluție clinică, se consideră că bolile psihice pot fi constituționale (oligofreniile, psihopatiile) sau dobândite (acute sau cronice). În prima categorie avem de-a face cu personalități imature ca nivel de dezvoltare globală sau anormal structurate. În cel de-al doilea caz avem de-a face cu personalității normale, dar care au suferit
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
toxicomanii, conduite deviante, psihoze endogene. d) Grupa de vârstă cuprinsă între 31...40 ani prezintă următoarele caracteristici: interese legate de viața socială, profesională și familială. Acestei perioade de stabilitate în viața individului, îi sunt caracteristice următoarele tipuri de tulburări psihice: psihopatiile, nevrozele și stările reactive, alcoolismul, psihozele endogene. e) Grupa de vârstă cuprinsă între 41...50 ani prezintă următoarele caracteristici: interese sociale, familiale și profesionale. Ea corespunde instalării crizei de involuție psiho-biologică și datorită acesteia prezintă o vulnerabilitate particulară, extrem de crescută
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sus că tulburările vieții instinctuale reprezintă un domeniu extrem de larg și de o nuanțare complexă a sferei psihopatologiei. Aceste tulburări sunt întâlnite destul de frecvent și ele însoțesc multe afecțiuni psihiatrice. Un loc predilect îl ocupă prezența tulburărilor instinctuale în sfera psihopatiilor, la oligofreni și demenți. Tulburările de comportament alimentar În această clasă de tulburări care privesc trebuințele alimentare sunt incluse anorexia mintală și bulimia nervoasă. Prima se caracterizează prin refuzul de a avea o greutate corporală minimă necesară acceptată în limitele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
3) sindroamele delirante endogene, 4) sindroamele halucinatorii, 5) sindroamele delirante organice, 6) sindroamele confuzionale. Sindroamele ireversibile sunt cele care privesc sfera personalității și ele cuprind următoarele: 1) sindroamele legate de procesele de formare-maturizare psihică; a) arierația mintală sau oligofreniile, b) psihopatiile. 2) sindroamele legate de procesele de deteriorare psihică; a) deteriorarea intelectuală de cauză organică cerebrală (demențele), b) deteriorarea personalității consecutivă evoluției îndelungate a unui proces psihotic (stările defectuale post-procesuale). Vom prezenta, în cele ce urmează, principalele caracteristici psihopatologice ale sindroamelor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
capăt, de starea de boală mintală. Gravitatea este în raport cu tipul de tulburări psihopatologice; iar formele clinice ale acestor sindroame psihopatologice, se desfășoară între acești doi „poli” ai vieții psihice reprezentați prin „normalitatea” și „anormalitatea” psihică. Fig. ms. pg. 182 1) Psihopatii (caracteropatii) 2) Nevroze (sindrom astenic, fobic, obsesiv, anxios, isteric, stări reactive) 3) Boli afective (sindrom depresiv, maniacal, boala afectivă unipolară, PMD) 4) Psihoze endogene 4a) Grupa schizofreniei 4b) Grupa delirurilor sistematizate cronice, simple sau halucinatorii 5) Psihozele simptomatice exogene (delirul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
formarea Eului, identitatea persoanei); iar pe de altă parte, privesc descreșterea sau degradarea ca formă de „degenerescență” a intelectului și a personalității individului respectiv. În primul caz avem de-a face cu stările de arierație mintală, sau oligofreniile, și cu psihopatiile, pe când în cel de-al doilea caz, cu demențele și cu stările defectuale post-procesuale. Al doilea punct de vedere psihopatologic considerate sindroamele, are un caracter descriptiv, de tip formal-structuralist, așa cum se poate vedea în schema anexă a „clasificării sindroamelor psihopatologice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în sfera „dispozițiilor ereditare” care explică apariția și dinamica unor afecțiuni psihice, în felul acesta discuția se deplasează de la „teoria degenerescenței” la „teoria eredității” în explicarea genezei bolilor psihice și în primul rând psihozelor endogene, a stărilor de arierație mintală, psihopatii etc. Deși abandonată astăzi, teoria degenerescenței cuprinde, in nuce, ideea de ereditate tarată sau patologică, cu implicații asupra formării sistemului personalității individului. Interesant este faptul că, deși formal abandonată, ea revine în câmpul epistemologic al psihopatologiei sub forma deficienței care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a semnificației continuității evoluției spiritualo-sufletești” a bolnavului. Aceste aspecte sunt reprezentate în schema din pagina 229???. fig. p. ms. 229 III) Reacții psihice și dezvoltării anormale la evenimentele vieții trăite (nevroze) II) Structuri psihice anormale (constituții anormale, tulburări de personalitate) : psihopatii, arierații mintale Psihice Psihice NEVROZE STĂRI DE ARIERAȚIE MINTALĂ PSIHOPATII Dispoziții Influențe externe (EXOGENE) (ENDOGENE) Materiale și biologice Biologice PSIHOZELE I) Tulburări psihice grave (psihoze): - exogene - endogene I) Cercul de jos cuprinde grupa psihozelor endogene (psihozele afective și grupa schizofreniilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reprezentate în schema din pagina 229???. fig. p. ms. 229 III) Reacții psihice și dezvoltării anormale la evenimentele vieții trăite (nevroze) II) Structuri psihice anormale (constituții anormale, tulburări de personalitate) : psihopatii, arierații mintale Psihice Psihice NEVROZE STĂRI DE ARIERAȚIE MINTALĂ PSIHOPATII Dispoziții Influențe externe (EXOGENE) (ENDOGENE) Materiale și biologice Biologice PSIHOZELE I) Tulburări psihice grave (psihoze): - exogene - endogene I) Cercul de jos cuprinde grupa psihozelor endogene (psihozele afective și grupa schizofreniilor) și exogene. Psihozele exogene sunt condiționate de influențele patogene externe
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
efecte negative asupra funcțiilor cerebrale. Psihozele endogene au cauze legate de predispozițiile constituțional-genetice ale personalității bolnavilor respectivi. II) Cercul din dreapta sus, cuprinde tulburările psihice caracterizate printr-o predispoziție constituțională anormală a personalității. Ele cuprind tulburările constituționale de caracter și temperament (psihopatiile), precum și situațiile de deficiență intelectuală datorate unor nedezvoltări intelectuale ale individului (stările de arierație mintală) oligofreniile. III) Cercul din stânga sus, cuprinde reacțiile psihice și dezvoltările anormale la evenimentele vieții trăite, precum și efectul acestor evenimente psihotraumatizante asupra individului (reacții, nevroze și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de față. Plecând de la aceste considerații, vom analiza în Secțiunea a III-a a lucrării noastre următoarele tipuri de tulburări psihice: I) Tulburări psihice pure în care sunt cuprinse următoarele: 1) Stări de organizare dizarmonică, de natură caracteriopatică, ale personalității: psihopatiile și stările psihopatoide. 2) Tulburări reactive și nevroze, datorate unor factori psihotraumatizanți externi, cu conservarea conștiinței și a personalității bolnavilor. 3) Tulburări psihice grave, care afectează conștiința și produc o alterare profundă a sistemului personalității bolnavilor, reprezentate prin psihoze. În
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anterior expuse, acești indivizi nu trebuie etichetați drept „bolnavi psihici”, ci „caracteriopați”, ei reprezentând personalități anormal constituite psihic, de tip constituțional. În sensul acesta un rol esențial revine educației, mediului familial de origine, școlii, societății, circumstanțelor de viață. Conceptul de psihopatie este legat de aptitudinile congenitale ale unui individ; în sensul acesta Binder face distincția între „temperamentul primar” sau „dispoziția de bază” și „influențele mediului extern” asupra individului în procesul de geneză a tipului de personalitate anormală sau psihopatică. Dispoziția de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
face distincția între „temperamentul primar” sau „dispoziția de bază” și „influențele mediului extern” asupra individului în procesul de geneză a tipului de personalitate anormală sau psihopatică. Dispoziția de bază este esențială în orientarea dezvoltării personalității unui individ în direcția unei psihopatii, pe când mediul reprezintă circumstanțele exterioare patogene favorabile apariției nevrozelor, ceea ce este cu totul altceva. Definiția și natura psihopatiilor K. Schneider afirmă că „personalitățile psihopatice sunt acele forme anormale care suferă din cauza anomaliei lor, și din cauza acestei anomalii suferă și societatea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
geneză a tipului de personalitate anormală sau psihopatică. Dispoziția de bază este esențială în orientarea dezvoltării personalității unui individ în direcția unei psihopatii, pe când mediul reprezintă circumstanțele exterioare patogene favorabile apariției nevrozelor, ceea ce este cu totul altceva. Definiția și natura psihopatiilor K. Schneider afirmă că „personalitățile psihopatice sunt acele forme anormale care suferă din cauza anomaliei lor, și din cauza acestei anomalii suferă și societatea”. L.A. Koch afirmă că aceste persoane sunt oameni care „nu numai pentru ei, ci și pentru alții sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de suportat. Alți autori pun accentul pe dificultățile de „adaptare-integrare” socială, familială, școlară sau profesională, pe incapacitatea de a se auto-conduce și în special pe imaturitatea afectivă și tulburările lor caracteriale (Kahn, Homburger, Gruhle, Rothacker, Strumpfel). Dificultatea de a defini psihopatiile derivă și din natura psihopatologica a acestora, profund diferită de alte forme de manifestare ale anormalității psihice. Astfel, în evaluarea anormalității psihice, Binder aduce în discuție două aspecte: dispoziția de bază și influența mediului extern, de care am amintit deja
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
înregistrează deviații semnificative în raport cu media” (N. Petrifowitsch). În cazul psihopaților este vorba de formațiuni congenitale degenerate ale structurii caracteriale, pe când la nevrotici este vorba, exclusiv, despre dezvoltări reactive în raport cu situațiile externe ale lumii și ale vieții. Aceste aspecte dovedesc că psihopatiile sunt legate de o anumită structură internă a personalității, de o anumită „dispoziție” patologică congenitală de tip constituțional, pe când nevrozele reprezintă un anumit „mod de răspuns” de factură reactiv-conflictuală la factorii mediului extern. Relația dintre nevroze și psihopatii, din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dovedesc că psihopatiile sunt legate de o anumită structură internă a personalității, de o anumită „dispoziție” patologică congenitală de tip constituțional, pe când nevrozele reprezintă un anumit „mod de răspuns” de factură reactiv-conflictuală la factorii mediului extern. Relația dintre nevroze și psihopatii, din punct de vedere psihopatologic pare însă a fi admisă de numeroși specialiști. Se consideră că mulți nevrotici sunt de fapt „psihopați cu exterior nevrotic” (Stranski). Walter admite existența concomitentă atât a „psihopaților nevrotici”, cât și a „nevroticilor psihopați”. Faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ai lumii externe. Bräutigam propune să se delimiteze structura nevrotică, ca fiind una de factură „internă”, conflictuală și ambivalență, de structura psihopaticilor, care este mai mult de factură „exterioară”. Häfner, la rândul său, face o analiză comparată între nevroze și psihopatii. După acesta, nevrozele sunt tulburări ale comunicării inter-umane, individul rămânând însă în limitele stabilite ale lumii. Spre deosebire de aceștia, psihopatul este incapabil de a se adapta, de a se integra sau de a se pune de acord cu lumea, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se adapta, de a se integra sau de a se pune de acord cu lumea, cât și de a putea fi egal cu sine-însuși, dificultatea sa fiind legată de o tulburare caracterial-constituțională. Nevrozele sunt conflicte situate „în interiorul normelor social-umane”, pe când psihopatiile depind de o tulburare a „ordinii sufletești interioare” a acestei categorii de indivizi. Zeldenrust menționează că diferențierea dintre nevroze și psihopatii trebuie căutată nu numai în intervenția „predispoziției constituțional-genetice” în cazul „factorului psihopatic” și în cea a „influențelor psihotraumatizante ale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
egal cu sine-însuși, dificultatea sa fiind legată de o tulburare caracterial-constituțională. Nevrozele sunt conflicte situate „în interiorul normelor social-umane”, pe când psihopatiile depind de o tulburare a „ordinii sufletești interioare” a acestei categorii de indivizi. Zeldenrust menționează că diferențierea dintre nevroze și psihopatii trebuie căutată nu numai în intervenția „predispoziției constituțional-genetice” în cazul „factorului psihopatic” și în cea a „influențelor psihotraumatizante ale mediului extern” în cazul „factorului nevrotic”. Trebuie ca în ambele situații să fie avute în vedere, „structurile temporale ale vieții individuale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în vedere, „structurile temporale ale vieții individuale” în „geneza” și „direcția” de evoluție și dezvoltare a acestor situații psihopatologice. Din cele expuse mai sus, se relevă ca importanță raportul dintre „dispoziția constituțional-genetică” a personalității și „influența mediului extern” în geneza psihopatiilor și a nevrozelor, așa cum se poate vedea și din schema de mai jos. grafic p.238 ms. DISPOZIȚIE MEDIU Schema de mai sus oferă o imagine grafică a raportului și repartiției nevrozelor și psihopatiilor în relație cu „dispoziția” și „mediul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și „influența mediului extern” în geneza psihopatiilor și a nevrozelor, așa cum se poate vedea și din schema de mai jos. grafic p.238 ms. DISPOZIȚIE MEDIU Schema de mai sus oferă o imagine grafică a raportului și repartiției nevrozelor și psihopatiilor în relație cu „dispoziția” și „mediul”. Un fapt asupra căruia dorim să insistăm este că psihopatiile nu trebuie considerate boli în sens psihiatric ci tipuri de constituții anormale, ale personalității normale. Aceste personalități patologice sunt definite de K. Schneider, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
schema de mai jos. grafic p.238 ms. DISPOZIȚIE MEDIU Schema de mai sus oferă o imagine grafică a raportului și repartiției nevrozelor și psihopatiilor în relație cu „dispoziția” și „mediul”. Un fapt asupra căruia dorim să insistăm este că psihopatiile nu trebuie considerate boli în sens psihiatric ci tipuri de constituții anormale, ale personalității normale. Aceste personalități patologice sunt definite de K. Schneider, ca având comportamente profund imprimate, inflexibile, rău adaptate, de o suficientă gravitate pentru a putea provoca fie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
emoțional-afectivă a individului. Comportamentul delictual este o trăsătură dominantă a stării de dezechilibru psihic, care generează o stare dis-socială. Ea se manifestă prin furt, abuz de încredere, vagabondaj, uzurparea de titluri și funcții, consumul și traficul de droguri etc. Clasificarea psihopatiilor De regulă se consideră că psihopatiile sunt tulburări psihopatologice de caracter și personalitate specifice vârstei adulte. J. de Ajuriaguerra, ca și alți autori, le semnalează și la copii, numindu-le personalități neobișnuite. Din punctul de vedere al psihologiei diferențiale, se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o trăsătură dominantă a stării de dezechilibru psihic, care generează o stare dis-socială. Ea se manifestă prin furt, abuz de încredere, vagabondaj, uzurparea de titluri și funcții, consumul și traficul de droguri etc. Clasificarea psihopatiilor De regulă se consideră că psihopatiile sunt tulburări psihopatologice de caracter și personalitate specifice vârstei adulte. J. de Ajuriaguerra, ca și alți autori, le semnalează și la copii, numindu-le personalități neobișnuite. Din punctul de vedere al psihologiei diferențiale, se pot descrie diferite tipuri de personalități
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]