1,107 matches
-
de caracter sunt incluse următoarele tipuri de persoane: apaticii, timizii, retrașii sau izolații, impulsivii, emotivii și labilii emoțional. În sfera tulburărilor de comportament sunt incluse următoarele tipuri de persoane: instabilii, discordanții, agresivii, perverșii, hiperactivii, antisocialii. Sintetizând din punct de vedere psihopatologic tulburările de caracter, A. Porot distinge trei mari grupe de modificări: 1) Modificări și variații fiziologice în raport cu pubertatea și adolescența, modificări precatameniale, modificările care apar la femei în cursul sarcinii, post-partum, la menopauză, sau în perioadele presenilă și senilă la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburările de caracter și pasiuni în care intră următoarele: a) instabilii emotivi; b) instabilii paranoici; c) instabilii mitomani și isterici; d) instabilii cu tendințe perverse; e) perverșii instabili; f) instabilii epileptoizi. 3) Instabilitatea simptomatică de natură somatică cuprinde următoarele manifestări psihopatologice: a) instabilitatea grefată pe o stare generală precară, b) instabilitatea post-viscerală și post-coree; c) instabilitatea post-encefalitică; d) instabilitatea post-traumatică. Tulburările de memorie Aspecte psihologice generale Se vorbește despre memorie ori de câte ori comportamentul unui individ se organizează în raport cu o experiență trăită anterior
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
raportată, la vise, delir, cu un caracter strict personal și care exprimă o funcție a inconștientului; c) memoria socială, caracterizată prin „conduita recitării” (P. Janet) implicând o ordine rațională și o concepție socială asupra timpului, inseparabilă de categoriile logice. Aspectele psihopatologice Tulburările de memorie așa cum sunt ele întâlnite în psihopatologie sunt cuprinse cu denumirea generală de „amnezie”. Acestea pot fi de mai multe forme și anume: a) amnezii anterograde, privind amintirea evenimentelor în curs de desfășurare; b) amnezii retrograde, privind amintirea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
amnezia lacunară; - sindromul Korsakow, amnestic confabulator; - demențele presenile și senile care prezintă o amnezie de evocare de un tip particular. În aceste cazuri amintirile cele mai vechi sunt cel mai bine conservate, pe când cele recente se pierd. Este un proces psihopatologic specific de „deteriorare mintală”. Psihopatologia proceselor de inteligență Aspecte generale Procesele de inteligență desemnează un cadru destul de larg, dar bine delimitat, de funcții psihice superioare, cu caracter simbolic operațional, fie că este vorba de un aspect de factură conceptuală (procesele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vorba de un aspect de factură instrumentală (procesele de expresie propriu-zise). Ambele aspecte sunt intim legate între ele și nu pot fi separate; astfel încât, putem considera procesele intelectuale ca reprezentând mecanismele simbolice cerebrale (C. Enăchescu). Din aceste considerente, orice analiză psihopatologică a inteligenței trebuie să privească toate aceste aspecte și anume gândirea și expresia. Inteligența, din punct de vedere psihologic, este definită ca reprezentând aptitudinea mintală de a rezolva operații cu maximum de randament și fidelitate, în raport cu sarcina propusă și cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sociali de ordin exterior dobândiți de individ prin educație, instrucție, influența mediului familial, social și profesional. Tulburările de gândire Gândirea reprezintă, cum am arătat, una din laturile importante ale inteligenței individuale, cu numeroase și complexe implicații asupra sferei psihopatologiei. În psihopatologic se disting mai multe forme de alterare ale gândirii, pe care le prezentăm în continuare: 1) Tulburările asociative Acestea privesc procesul mintal al asocierii ideilor și au următoarele aspecte psihopatologice: a) Asociații automate de idei cu caracter rapid, facil fără
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
individuale, cu numeroase și complexe implicații asupra sferei psihopatologiei. În psihopatologic se disting mai multe forme de alterare ale gândirii, pe care le prezentăm în continuare: 1) Tulburările asociative Acestea privesc procesul mintal al asocierii ideilor și au următoarele aspecte psihopatologice: a) Asociații automate de idei cu caracter rapid, facil fără o ordine sau o direcție anumită, bazate pe analogii verbale, succesiune și asonanță. O formă particulară o reprezintă logoreea, expresia verbală a unei desfășurări rapide și incoerente a gândirii, cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un caracter productiv și reprezintă idei polarizate într-un sens unic de o anumită idee directoare, cu caracter dominant și o mare încărcătură afectivă. 2) Tulburări ale cursului gândirii Acestea privesc regimul desfășurării proceselor de gândire, de un mare polimorfism psihopatologic. Ele sunt reprezentate prin următoarele forme de tulburări: a) Fuga de idei care constă într-o derulare rapidă a cursului gândirii, specifică stărilor de excitație emoțional-afectivă (manie) la care se adaugă asociațiile automate și o dispersare a atenției. b) Mentismul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
falsă bolnavul este conștient și suferă. Se însoțește, de regulă, de o stare de neliniște afectivă. c) Bradipsihia este o stare de lentoare sau de inhibiție ideativă. Producția ideilor este mult diminuată, precum și capacitatea de asociere a acestora. Această transformare psihopatologică se reflectă și în sfera limbajului prin sărăcirea și lentoarea acestuia. Reacțiile bolnavului sunt mult întârziate, iar răspunsurile acestuia sărace. d) Perseverarea este tendința patologică de a repeta un cuvânt sau o fraza cu caracter stereotip, înlocuind răspunsul corect la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
răspunsul corect la întrebarea adresată. Este o „intoxicație prin cuvânt” a bolnavului. e) Barajul constă în oprirea bruscă a desfășurării cursului gândirii. 3) Tulburările de imaginație Acestea sunt tulburările care privesc construcțiile intelectuale, adaptate la circumstanțe. Din punct de vedere psihopatologic, ele au o mare varietate de manifestări, descrise in mod special de E. Dupré. Acestea sunt următoarele: a) Sărăcia imaginativă este specifică persoanelor cu deficiențe de intelect (debili mintali și imbecili), precum și la bolnavii cu stări demențiale. b) Exagerarea imaginației
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intelect (debili mintali și imbecili), precum și la bolnavii cu stări demențiale. b) Exagerarea imaginației apare de regulă în cazul stărilor de excitație euforică din cursul crizelor maniacale, în beția alcoolică, dar în special în cursul delirurilor. c) Fabulația este tulburarea psihopatologică constând în construcția de evenimente semnificative și în credința bolnavului în realitatea acestor evenimente imaginare elaborate de el. d) Mitomania este construcția imaginară a bolnavului prin care acesta modifică sau înlocuiește voit realitatea existentă în virtutea tendințelor proprii. Mitomania este normală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca fiind o trăsătură specifică a „construcției patologice” pe fondul căreia se dezvoltă o structură mintală de tip isteric, un delir de imaginație, presbiofrenia sau sindromul Korsakow. 4) Gândirea xenopatică Aceasta reprezintă o tulburare particulară de gândire grupând toate fenomenele psihopatologice parazitare de adiție sau de inhibiție resimțite de un individ, dar pe care acesta nu le recunoaște ca venind din interiorul personalității sale, atribuindu-le o origine străină, exterioară lui. Acest tip de tulburare a gândirii mai este cunoscut și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Acest tip de tulburare a gândirii mai este cunoscut și sub denumirea de „sindrom de acțiune exterioară” (H. Claude), „fenomene xenopatice” (Guiraud) sau „automatismul mintal” (G. de Clérambault). Reprezentările xenopatice sunt frecvent asociate cu halucinațiile și ele pot lua aspecte psihopatologice variate, descrise de G. de Clérambault după cum se poate vedea în continuare: a) automatism senzitiv: algii, dureri cenestezice etc.; b) automatism emoțional și afectiv: teamă, tristețe, mânie, antipatie, perplexitate fără obiect, impresia de stranietate; c) automatism perceptiv: zgomote, cuvinte fără
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stărilor delirante. Acestea cuprind tulburările de gândire și procesele psihice înrudite (reprezentarea, intuiția, expresia, percepția). Ideea delirantă este cea care se opune realității șocând evidența faptelor. Este destul de greu de delimitat delirul în raport cu o trăire normală, sau cu alte manifestări psihopatologice. Acesta poate apare în cursul evoluției clinice a unor variate boli psihice, în special în cazul schizofreniei, a prihozelor organice acute, psihozelor delirante cu evoluție îndelungată, melancoliei. Pentru diagnosticarea delirului nu sunt suficiente numai aspectele externe, formale, concepțiile false sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
variate boli psihice, în special în cazul schizofreniei, a prihozelor organice acute, psihozelor delirante cu evoluție îndelungată, melancoliei. Pentru diagnosticarea delirului nu sunt suficiente numai aspectele externe, formale, concepțiile false sau convingerile ireale ale bolnavului. Importante din punct de vedere psihopatologic sunt trăirile acestor bolnavi, relațiile care se stabilesc între delir și Eul acestora. În această privință sunt admise următoarele situații: - un tip de reacție particulară a Eului (Gruhle); - interpretări false, anormale (Jaspers); - falsuri patologice în legătură cu Eul (Kehrer). Fenomenele delirante trebuie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unei persoane sănătoase. În felul acesta pot apare numeroase „impresii false” care să ducă la „interpretări delirante”. Un lucru însă îi deosebește pe cei sănătoși de bolnavii deliranți și anume, relațiilor lor cu lumea. Caracteristicile delirului, din punct de vedere psihopatologic, sunt următoarele: - prezintă o contradicție internă; - are o ireductibilitate funciară; - este expresia desocializării gândirii morbide; - natura autistă; - verbalismul special al formei de exprimare. Delirul începe să se manifeste din momentul în care individul nu mai dispune de critică pentru a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu mai dispune de critică pentru a-l putea învinge, acesta transformându-se în convingere, iar individul devenind prizonierul său, este incapabil de a se putea desprinde de acesta. Din acest moment delirul devine incorigibil. Delirul este rezultatul unei transformări psihopatologice a gândirii care sfârșește prin a transforma întreaga personalitate, activitate și conduită a bolnavului respectiv. Ceea ce caracterizează delirul nu este faptul ca e este neinteligibil pentru ceilalți oameni din punct de vedere logic, ci faptul că bolnavul îl acceptă ca
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
săracă sau negativă întâlnită în cursul stărilor de inhibiție stuporoasă, sindromul catatonic, depresii, melancolie, negativism sau stereotipii. c) Mimica discordantă sau paramimia este expresia neconcordanței dintre starea psihică și atitudinile expresive ale bolnavului. Ea poate fi întâlnită în următoarele situații psihopatologice sub diferite aspecte: - apraxii, agnozii sau afazii; - grimase; - ticuri și spasme; - în schizofrenie sub formă de grimase, manierisme sau stereotipii; - mimica din cursul simulării unor afecțiuni psihice sau somatice; - mimica de tip histrionic-spectacular, pasională, convulsiv-cataleptică sau extatică din cursul isteriei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
verbale”, impersonale și universale, cu caracter exterior. Alături de limbajul verbal mai există și limbajul interior care este procesul mintal prin care se efectuează operațiile gândirii. Tulburările de limbaj au un caracter extrem de variat și ele se grupează în câteva categorii psihopatologice cum ar fi: anomalii de tip instrumental, senzoriale sau motorii; întârzieri în dezvoltarea și maturizarea limbajului; tulburări de limbaj consecutive unor afecțiuni psihice (nevroze, psihoze, demențe). Le vom analiza în continuare. Tulburările de origine senzorială sau motorie sunt reprezentate prin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a scrisului și a cititului. Limbajul bolnavilor psihici În psihopatologia limbajului, se acordă o atenție specială „limbajului alienaților” (J. Seglas, S. Piro, J. Bobon, G. Maecagnani, B. Calieri și L Frighi, C. Enăchescu). Acest tip de tulburări reunesc totalitatea aspectelor psihopatologice ale limbajului care apar, de regulă, în cursul evoluției clinice a psihozelor endogene, în special a celor din grupa schizofreniei. În aceste situații, tulburările de limbaj sunt în legătură directă cu halucinațiile și ideile delirante ale bolnavilor pe care le
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
regulă, în cursul evoluției clinice a psihozelor endogene, în special a celor din grupa schizofreniei. În aceste situații, tulburările de limbaj sunt în legătură directă cu halucinațiile și ideile delirante ale bolnavilor pe care le exprimă. Din punct de vedere psihopatologic, ceea ce caracterizează formal „limbajul psihoticilor” sunt neologismele și paralogismele (J. Bobon). Ambele reprezintă deformații ale limbajului obișnuit cu cuvinte nou create de bolnavi pentru a exprima conținutul delirant-halucinator al gândirii acestora, sau experiențele lor autiste,. S. Piro aduce în discuție
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavi pentru a exprima conținutul delirant-halucinator al gândirii acestora, sau experiențele lor autiste,. S. Piro aduce în discuție o problemă, deosebit de importantă a tulburării limbajului în schizofrenie, de ordin semantic, pe care o numește „disocierea limbajului”. Aceasta este o alterare psihopatologică specifică, constând în pierderea legăturilor care unesc în mod normal, în cazul unui cuvânt, „imaginea acustică” a acestuia (aspectul formal) cu „conceptul” pe care-l exprimă (aspectul intern), sau un „signifii” cu un „signifiant”. În cazul disociației limbajului, S. Piro
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
legăturilor care unesc în mod normal, în cazul unui cuvânt, „imaginea acustică” a acestuia (aspectul formal) cu „conceptul” pe care-l exprimă (aspectul intern), sau un „signifii” cu un „signifiant”. În cazul disociației limbajului, S. Piro remarcă existența următoarelor aspecte psihopatologice: creșterea haloului semantic, distorsiunea semantică, dispersiunea semantică, disoluția semantică. În afara celor mai sus menționate, se mai descriu și alte particularități psihopatologice ale limbajului bolnavilor psihici reprezentate prin următoarele aspecte: a) Tulburări ale ritmului vorbirii: logoreea. În crizele maniacale, discursul sărac
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
exprimă (aspectul intern), sau un „signifii” cu un „signifiant”. În cazul disociației limbajului, S. Piro remarcă existența următoarelor aspecte psihopatologice: creșterea haloului semantic, distorsiunea semantică, dispersiunea semantică, disoluția semantică. În afara celor mai sus menționate, se mai descriu și alte particularități psihopatologice ale limbajului bolnavilor psihici reprezentate prin următoarele aspecte: a) Tulburări ale ritmului vorbirii: logoreea. În crizele maniacale, discursul sărac în cazul melancoliei, stereotipiile verbale ale schizofreniei. b) Tulburări ale conținutului vorbirii: coprolalia, ticurile verbale, aritmomania la obsesivi. c) Modificări calitative
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
afectat sau manierist ca ton, utilizarea perfrazelor, prețiozitate, formule cântate, din cursul schizofreniei, - limbajul pueril din demențe, - stereotipiile verbale și perseverarea din cursul melancoliei sau schizofreniei, - neoformațiile verbale (neologisme, schizofazie, glosolalie) întâlnite la bolnavii schizofrenici. Făcând o sinteza a aspectelor psihopatologice ale limbajului la bolnavii psihotici, J. Bobon izolează mai mufte forme clinice, așa cum se poate vedea mai jos: Paralogismul, descris de Tanzi este un cuvânt existent în limbă, dar căruia bolnavul îi atribuie un sens diferit. Agramatismul, descris de Küssmaul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]