612 matches
-
face parte o personalitate cu trăsături de tip narcisic sau antisocial. În abordarea familiilor cu TP narcisic trebuie avute în vedere expectațiile acestora de a beneficia de un tratament preferențial. Este de la început necesară combaterea defenselor narcisice care perturbă raportul psihoterapeutic. LANSKY (1986Ă alături de SHOLEVAR și SCHWOERI (2003Ă recomandă terapeutului o atitudine bine definită, elaborat autoritară și empatică în aceeași măsură, care să stimuleze respectul pacienților și să le faciliteze comunicarea. Sunt importante de asemenea abordarea rațională a evenimentelor psihotraumatizante din
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
acestora din urmă atitudinile coercitive - corespunzător instabilității structurale a părinților - deși recurente sunt inconstante și greu anticipabile, fapt ce cultivă manifestări similare în comportamentul copiilor. Disfuncționalitatea rolului profesional și adeseori prolificitatea cuplului agravează și mai mult dizarmonia vieții familiale. Intervențiile psihoterapeutice sunt relativ limitate dar trebuie să cultive comunicarea și liniștea cuplului corespunzător unor câștiguri sau achiziții materiale conjuncturale și să coalizeze mecanismele defensive individuale orientându-le împotriva părintelui cu atitudini recurente antisociale. MILLON (1981Ă și HEAD (1991Ă postulează faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
spitalizări de scurtă durată - 2-4 săptămâni. Ele s-au dovedit - ca și cele precedente - utile la pacienții cu TP borderline dar și cu TP antisocial și TP paranoic atunci când au avut un caracter intensiv și o structură mixtă farmacologică și psihoterapeutică (WILBERG și colab., 1998Ă. În ansamblu ele vizează pacienții cu marcate dificultăți de inserție socială și cu un scor GAF sub 50 (KARTERUD și colab., 2003Ă. Structura acestor programe e subîmpărțită în stagii de 1-2 săptămâni respectiv 2-8 săptămâni în
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
stagii de 1-2 săptămâni respectiv 2-8 săptămâni în ambulator. Managerul cazului trebuie să apeleze la informații clare, ordonate și să dirijeze întâlnirile grupurilor terapeutice care domină nivelul III terapeutic alături de calitatea alianței terapeutice. Programul ambulator intensiv coalizează mai multe tehnici psihoterapeutice și reabilitative aplicate timp de 3-10 ore pe săptămână. Ele fac tranziția spre programele ambulatorii și și-au confirmat eficiența la pacienții cu TP borderline (GUNDERSON, 2001, SMITH și colab., 2001Ă. Structurarea programului include grupuri terapeutice care se întâlnesc zilnic
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
personale și ale celor din jur și raportarea lor la comportamentul cotidian. Tehnica este importantă mai ales în abordarea TP dependent și TP borderline. În ansamblu la programele nivelului II trebuiesc periodic evaluate și reintegrate - dacă este cazul - celelalte variante psihoterapeutice, fapt preconizat de LINEHAN și colab. (1993Ă în cazul terapiilor dialectic-comportamentale. Nivelul I al terapiilor ambulatorii propriu-zise nu are indicații și contraindicații bine definite fiind larg accesibil celor care simt nevoia unui sprijin psiho-socio-terapeutic elaborat și care pot respecta orarul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
mai puțin studiate din perspectiva terapeutic-reabilitativă. Puținele date cunoscute MAIER (1999Ă arată utilitatea unor doze mici de neuroleptice în controlul ideilor de referință ale pacienților cu TP schizoidă și TP schizotipală. Nu există nici un studiu care să evalueze eficacitatea intervențiilor psihoterapeutice și socioterapeutice. În ansamblu, ele se consideră a fi puțin eficiente pe termen scurt și ineficiente pe termen lung în cazul TP schizoidă, TP schizotipală și TP paranoică. În cazul TP antisociale dificultatea realizării unei alianțe terapeutice este reală dar
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
fi puțin eficiente pe termen scurt și ineficiente pe termen lung în cazul TP schizoidă, TP schizotipală și TP paranoică. În cazul TP antisociale dificultatea realizării unei alianțe terapeutice este reală dar mult argumentată de prejudecățile corpului medical psihiatric. Tehnicile psihoterapeutice pot fi utile în modelarea unor abilități relaționale și a lumii valorilor personale. În schimb terapiile psiho-farmacologice nu par să aibă efect decât asupra unor simptome țintă precum impulsivitatea (CLONINGER, 2005Ă. Și în cazul TP borderline - mult mai larg studiată
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
2005Ă. Și în cazul TP borderline - mult mai larg studiată - psihoterapiile aplicate în programe elaborate intrași extraspitalicesc se dovedesc mai utile pe termen lung decât medicația normotimizantă sau neuroleptică în doze mici (OLDHAM și colab., 2001Ă. TP histrionică este abordabilă psihoterapeutic dar ca și TP borderline poate părăsi oricând relația terapeutică și poate fi dezavantajată de prezența asociată a unor alte trăsături de cluster B. Personalitățile patologice de tip narcisic beneficiază la rândul lor de tehnici psihoterapeutice combinate - care le includ
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
TP histrionică este abordabilă psihoterapeutic dar ca și TP borderline poate părăsi oricând relația terapeutică și poate fi dezavantajată de prezența asociată a unor alte trăsături de cluster B. Personalitățile patologice de tip narcisic beneficiază la rândul lor de tehnici psihoterapeutice combinate - care le includ mereu pe cele psihodinamice - atributele stilului narcisic favorizând însă o variabilă și nuanțată rezistență la tratament. Psihofarmacoterapiile sunt negativ percepute de narcisic ca fiind dăunătoare vieții intelectuale și sexuale (RONNINGSTAM, 1998Ă. Abordarea terapeutică a tulburărilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cunoștința părinților, profesorilor, tinerilor și consumatorilor de droguri prin linii telefonice de informare și ajutorare; f) organizarea de programe comunitare ce presupun activități care implică o largă participare a membrilor unei comunități; g) organizarea de programe de consiliere psihologică și psihoterapeutică ce presupun activități specializate. Activitatea de combatere a traficului și/sau a consumului ilicit de droguri se organizează și se realizează de către organele administrației publice și organele judiciare, de către unitățile de învățământ, unitățile medicale și alte unități din sistemul serviciilor
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
infectate cu HIV suportul psihologic nu se bazează pe o singură terapie, ci pe o orientare integrativ-eclectică sau pe un cadru amplu de orientări, teorii și viziuni diferite, sub aspect social, psihologic, fiziologic și antropologic. Toate aceste metode și tehnici psihoterapeutice trebuie adaptate la unicitatea personalității clientului și selectate în funcție de problemele sale emoționale, psihologice, probleme cauzate de boală. Abordarea integrativă, spre exemplu, are un nucleu aplicativ într-o sferă largă a serviciilor umane, care, la rândul lor, vizează întreaga personalitate. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
emoționale, existențiale în manieră singulară, persoana/sportivul trebuie să fie abordat în mod individual, ca entitate unică, irepetabilă. Tocmai, de aceea lui, în acel moment, în condițiile acelei stări de disconfort, oboseală, sau trăire negativă, i se poate acorda sprijin psihoterapeutic prin aplicarea unei anumite metode într-un anume mod. Un pas considerat "decisiv" în dezvoltarea psihoterapiei și în mod deosebit al psihanalizei l-au constituit ideile lui Bernheim, care stabilit la Nancy, prin ideile asupra fenomenelor sugestiei și hipnozei, pune
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
hipertonie musculară. O dată cu diminuarea stimulării nervoase se instalează starea inversă, hipotonie musculară, stare ce este caracteristică relaxării. Fenomenul de relaxare Termenul de relaxare semnifică o deconectare generală a individului de activitatea sa cotidiană. În sens restrâns relaxarea este o tehnică psihoterapeutică și autoformativă fundamentată științific, care urmărește realizarea unei decontracții musculare și nervoase, având ca efect economisirea energiei fizice și psihice, creșterea rezistenței la stres a organismului și diminuarea efectelor negative ale stresului deja instalat. Caracterizarea psihofiziologică a stării de relaxare
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
analitică, nu înseamnă totul! Ori, în prezent, distanța devine din ce în ce mai mare între, pe de o parte, o poziție descriptivă ce conduce spre recomandări pragmatice și, de cealaltă parte, o încercare de înțelegere a unei abordări psihodinamice integrată în cadrul unei îngrijiri psihoterapeutice. Ne vom îndrepta oare spre un regretabil clivaj în care mâna dreaptă a psihiatrului va ignora ceea ce face mâna dreaptă a psihoterapeutului? În ceea ce ne privește, refuzăm această alternativă și dorim să păstrăm un echilibru, e drept instabil și periculos
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
așa după cum procedează numeroși autori (Jeammet, Gutton etc.). Aceste puncte de vedere diferite au adesea tendința de a se exclude reciproc, cu toate că în realitate ele sunt complementare și se aplică unor domenii diferite: cercetare, identificare clinică, modalitate de îngrijire, travaliu psihoterapeutic etc. Ne propunem în acest paragraf să „reconsiderăm” aceste puncte de vedere pe care le vom comenta în paragraful consacrat epidemiologiei, deoarece este evident că frecvența „depresiei în adolescență” depinde în mare parte de criteriile de apreciere folosite! Este totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
parte, deoarece Benoît era de peste șase luni în această stare, incapabil să progreseze: antidepresive triciclice în doză moderată. Lentoarea psihomotorie se va atenua rapid, apoi va dispare. Fluiditatea asociațiilor logice ale gândirii va reapare, permițând astfel un început de abordare psihoterapeutică; - ședințe de psihoterapie, pe de altă parte. În timpul acestor ședințe, agresivitatea față de familia adoptivă, mai ales față de mama adoptivă, va fi exprimată din ce în ce mai puternic; în același timp, nostalgia după familia sa naturală și după frați va putea fi, puțin câte
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
autori au descris echivalentul acestor manifestări la adolescent. Era vorba fie de stabilirea unor legături între diferite comportamente și depresie având în vedere eventuala acțiune a unor medicamente psihotrope antidepresive, fie de o anumită înțelegere empatică a adolescentului în cadrul abordării psihoterapeutice. Aproape toate conduitele simptomatice observabile în adolescență au putut fi puse, după unii sau alți autori, în legătură cu „depresia”. În unele cazuri, manifestările simptomatice evocate se înscriau într-o semiologie evident depresivă. Era suficient atunci ca, dincolo de trecerea la act, de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
depresia, chiar dacă ele erau căutate. Aceste simptoame, tulburări alimentare, comportamente toxicomaniace, hiperactivitate etc. erau în aparență izolate. Se vorbea astfel despre „echivalențe depresive” fie pentru că simptomul părea că se ameliorează sau că dispare sub tratament medicamentos antidepresiv, fie pentru că abordarea psihoterapeutică releva existența unei stări depresive subiacente acestui simptom (cf. cazul clinic Thomas). Abordarea psihoterapeutică continuă să aducă argumente în acest sens, evidențiind frecvența afectelor și emoțiilor de natură depresivă susceptibile să apară în timpul psihoterapiei. Astfel, tablourile semiologice atât de diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în aparență izolate. Se vorbea astfel despre „echivalențe depresive” fie pentru că simptomul părea că se ameliorează sau că dispare sub tratament medicamentos antidepresiv, fie pentru că abordarea psihoterapeutică releva existența unei stări depresive subiacente acestui simptom (cf. cazul clinic Thomas). Abordarea psihoterapeutică continuă să aducă argumente în acest sens, evidențiind frecvența afectelor și emoțiilor de natură depresivă susceptibile să apară în timpul psihoterapiei. Astfel, tablourile semiologice atât de diferite ca anorexia mentală, crizele de bulimie, eșecul școlar, fobiile școlare, comportamentele toximaniace, unele comportamente
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
foii goale și trebuie să deseneze, adică să-și reprezinte o cameră sub diverse unghiuri. Atunci apare anxietatea și Thomas își reprezintă ... figura tatălui său. Thomas nu face încă această legătură, dar probabil că spre aceasta se va orienta travaliul psihoterapeutic. În schimb, Thomas declară că, dacă ar începe să pună întrebări despre tatăl său, asta ar putea învenina lucrurile și ar distruge buna înțelegere cu mama sa.Thomas respinge, într-o oarecare măsură, o conștientizare care ar putea să antreneze
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
pe relațiile posibile cu băieții și în legătură cu dorința sa de libertate. În timpul ședințelor Alice vorbește cu ușurință, asociațiile de idei sunt fluide și pline de conținut, permițând un travaliu elaborativ de calitate. Ea manifestă interes pentru acest tip de travaliu psihoterapeutic, ceea ce permite reluarea procesului adolescenței: - sentimentul de culpabilitate privind decesul bunicii va fi analizat ca o deplasare a culpabilității sale legată de separarea parentală. În fantasmele sale, Alice s-a simțit ca o „seducătoare” a viitorului său tată vitreg, atrăgându
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
refuz al oricărei manifestări depresive: tot comportamentul său psihopatologic are drept scop dorința de a nu se confrunta cu această depresie. Acest comportament se observă foarte clar la pacienții cu anorexie mentală: numai după o perioadă destul de lungă de tratament psihoterapeutic, adolescenta poate să-și recunoască temerile legate de trăirea unei pierderi, de o profundă rană narcisiacă, de amenințarea prăbușirii, toate aceste temeri fiind adesea opusul afirmațiilor prealabile. Neimplicarea totală poate fi una din strategiile folosite pentru a nega orice sentiment
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
anchetele epidemiologice relevă frecvența existenței părinților deprimați în cazurile de adolescenți deprimați. Putem invoca factorul genetic ereditar: o astfel de ipoteză este probabil justificată în unele cazuri. Dar ea nu trebuie să conducă la ignorarea ipotezelor psihogenetice, deoarece un travaliu psihoterapeutic poate ajuta în mod considerabil adolescentul. În sfârșit, evenimentele trecute sau recente pot apărea ca tot atâtea imixtiuni în dezvoltare (Naguera, 1966), „dramatizând” această trăire a pierderii în adolescență. Existența în trecut a pierderilor reale și concrete, avertismentul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
foarte intens atunci când o relație terapeutică de tip analitic începe să se stabilească, explicând pe de o parte importanța transferului negativ agresiv imediat și pe de altă parte necesitatea unui cadru bine definit cu o abordare adesea dublă, psihiatrică și psihoterapeutică, pentru a veghea la continuitatea acestui cadru. Este vorba despre acei pacienți în legătură cu care Braconnier (1987) spune că „ruptura în transfer riscă în mod constant să devină mai importantă decât separarea în și prin transfer”. ADOLESCENȚĂ, DEPRESIE ȘI TRĂSĂTURĂ DE
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
evocă păstrarea unei capacități de reorganizare, a unei libertăți relative în ceea ce privește sistematizarea, trebuie să constatăm, de asemenea, intensitatea distanțării de lumea obiectuală, a lentorii, a replierii narcisiace. Nu s-a putut institui nici un tratament pe termen lung, nici medicamentos, nici psihoterapeutic, deoarece Christine, după o ameliorare ușoară, a întrerupt spitalizarea împotriva avizului medical, la presiunea părinților. După încă un an, tot în aceeași perioadă, evocarea de către Christine a propriei sale sexualități provoacă un conflict familial în cadrul căruia tatăl îi ia apărarea
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]