630 matches
-
militarizate: toți membrii ei sînt egali și au aceleași drepturi. Acest lucru e cerut atît de deținuți, cît mai ales afirmat de personal. În spatele acestei afirmații, relațiile interpersonale sînt însă puternic ierarhizate. Deși nimeni nu poartă trese pe uniforma de pușcăriaș, gradele fiecărui deținut sînt vizibile oricui, ținuta făcîndu-i să capete un aer special, care-i determină pe ceilalți să le acorde exact cît merită pentru treapta socială la care au ajuns. Societatea deținuților are aristocrații, proletarii și devianții ei, ierarhiile
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
foarte mari. Modernizările minimale impuse de regulamentele internaționale (WC-uri și instalații sanitare în toate camerele de detenție, cabinete medicale în toate pușcăriile, hrana la anumite standarde etc.) au necesitat sume foarte mari, cu mult peste cele obținute din munca pușcăriașilor. Reducerea banilor cuveniți deținuților din valoarea muncii prestate de la 33% la 10%, munca în condiții foarte dure, fără asigurarea unui echipament corespunzător, calificarea în meserii neatractive (fierari, betoniști, zidari etc.), încurajarea delațiunii între arestați și între cadre, propaganda comunistă și
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ceilalți, să nu abordeze cu gravitate problema. Răsfoiește consternat statisticile: „22% dintre homosexuali și-au dus în închisoare anomalia, mai bine de 78% și-au dobândit-o în detenție!”, „47% dintre deținuți recunoșteau... că au întreținut relații homosexuale cu alți pușcăriași!”. Pălește în fața raportului lui Salierno 1 (care în legătură cu acest subiect își dezvăluie, desigur inconștient, originile sale culturale fasciste). Propune reforme imediate (firește), adică un fel de „montă legalizată”, în definitiv după modelul vechilor case de toleranță. Dar rezultatul intervenției sale
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cu un caraliu și i-am trimis o manta, o pereche de ciorapi de lână groși și niște lucruri pe care mi le-a dat soția lui. Lucra la blocurile de locuințe ale securiștilor, că acelea au fost făcute de pușcăriași. C. I.: Unde anume în Iași? I. N.: Sus pe Copou, pe unde este liceul "Gheorghe Asachi", unde este acum Poliția Municipală că acolo era sediul Securității 13. În sfârșit, eu l-am servit pe omul ăsta și el a
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Iubirea este starea spirituală a îngemănării celor ce se iubesc (Psalmul de taină) 3. Iubita (soția) este stăpâna universului casnic (Mireasa, Căsnicie). IV Poezia socială 1. Ilustrează scabrosul, putreziciunea vieții omenești; 2. Lumea mahalalei citadine, a pungașilor, a ucigașilor, a pușcăriașilor (Doi flămânzi, Generații, Ceasul de apoi, Cina); 3. Poetul rămâne solidar cu cei mulți care trudesc în anonimat (1907-Peizaje), dar și în poeziile-pamflet Cuvânt înainte, Pe răzătoare, Lipsesc morminte); 4. Sociogonie (Născocitorul, Cel ce gândește singur). V Poezia jocului, a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
viril, sunt subliniate proprietățile anatomice feminine. Figura angelică a Fătălăului trimite la zeițe cu barbă (Cybele frigiană) și la Zburătorul heliadesc, fiind în același timp ființă și neființă, înger și diavol. Și această poezie se înscrie în seria portretelor de pușcăriași, unde contemplarea estetică are în obiectiv imagini brute. În Fătălăul identificăm stilul oral, cuvinte argotice, ludic și colocvialitate, grotesc, senzual, spontaneitatea înregistrării detaliului, formula tradițional-folclorică, mărci ale oralității (interjecțiile "mă", "na"), interogația retorică, construcția incidentă "al dracului", elemente de argou
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și nenorocind satul. Alte două piese, Tatăl nostru, uneori (Un telefon ca o pasăre) și Petreceri duminicale, sunt comedii de situații, pline de vioiciune, punctate de momente savuroase, una aducând în scenă liceeni, alta expunând o idilă între un june fost pușcăriaș și o virtuală doamnă Bovary. Capcana de nichel conține o investigare a confruntărilor din familia unui medic, a voinței de realizare și a mentalităților filistine, estompate însă de preeminența intrigii gratuite, facile, menită să impresioneze prin răsturnări imprevizibile de situații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
în presă, a publicat îndeosebi amintiri. Abia în 1992 îi apar primele cărți, Jurnalul unui pseudo-filosof și Privilegiați și năpăstuiți, urmate de Cum am devenit creștin (1994), Jurnal în căutarea lui Dumnezeu (1994), Despre mirare (1996), Portrete și trei amintiri de pușcăriaș (1996). Tot în 1992 i s-a decernat un premiu al Uniunii Scriitorilor. Formula care i se potrivește lui A. este aceea a jurnalului. Trăite autentic, și nu mimate livresc, neliniștile sale de „pseudo-filosof” frământat de dileme privesc moartea, absolutul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
lui, un comentator incomod. SCRIERI: Jurnalul unui pseudo-filosof, București, 1992; Privilegiați și năpăstuiți, pref. Mircea Zaciu, Iași, 1992; Cum am devenit creștin, București, 1994; Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Iași, 1994; Despre mirare, București, 1996; Portrete și trei amintiri de pușcăriaș, București, 1996 ; Neliniștile lui Nastratin. Pagini de jurnal (1967-1982), îngr. și pref. Florin Faifer, Iași, 2000; Amintiri despre Nicolae Steinhardt, Cluj-Napoca, 2002; Cioran, Eliade, Ionesco, îngr. Fabian Anton, pref. Mihai Șora, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Ioana Bot, A citi, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
SUNT ÎN REALITATE ROMÂNII Capitolul 1: Cetățeni noi într-o Italie în schimbare / 29 Capitolul 2: Religia, ceva mai mult decât o credință / 47 Capitolul 3: Românii "delincvenți naturali"? Dovezi de practici de rasism / 55 Capitolul 4: Un popor de pușcăriași? / 73 Capitolul 5: Nu doar bone și menajere / 81 Partea a II-a ANUMITE ASPECTE CE AR TREBUI SĂ FIE CUNOSCUTE DESPRE ROMÂNII "ITALIENI" ȘI ANUMITE " ERORI" CARE AR TREBUI SĂ FIE CORECTATE Capitolul 1: Românii și politica / 109 Capitolul
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
de știut asupra românilor italieni. Fiecare dintre cele două părți cuprinde cinci subcapitole, cum ar fi: "Cetățeni noi într-o Italie în schimbare", "Religia, ceva mai mult decât o credință", "Românii delincvenți naturali? Dovezi practice de rasism", "Un popor de pușcăriași?", " Nu doar bone și menajere". În ce-a de-a doua parte a cărții, autorii abordează problemele ce ne vorbesc despre "români" și despre "politică". Sunt investigate mai multe aspecte cum ar fi: "Românii și politica", sau "Românii și mass-media
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
original. Iar această obligație a fost împusă cu toate că există o bază de date europeană comună. Astfel, după legiferarea decretelor de siguranță, chiar și românii sunt, și mai ales se simt, mai puțin cetățeni decât înainte. Capitolul 4 Un popor de pușcăriași? În luna februarie al anului 2009, o cercetare condusă de Le due citta, care este revista oficială a administrației penitenciarelor, a realizat o statistică privitoare la deținuții români aflați în închisorile italiene. Au fost realizate statistici privind numărul de deținuți
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
demnitari urmau a fi mandatați pentru următorii trei ani (1945-1948) după care ar fi fost numiți alții sau tot ei. Pentru deplina lămurire a cititorului neavizat, cele trei subsecretariate erau pe atunci în subordinea Ministerului afacerilor interne condus de către fostul pușcăriaș Teohari Georgescu și a Ministerului de război intrat pe mâna generalului Constantin Vasiliu Rășcanu, până în luna noiembrie a anului 1946. Bine-nțeles că toate aceste departamente urmau a numi comisii și subcomisii sau chiar și sub sub-sub-comisii, etc. De altfel
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
sau Conștiința românească fără complexe, CC, 1995, 3-4; Caraion, Tristețe, 91-95; Mircea Vulcănescu, MS, 1996, 1-2 (semnează Mihai Șora, Alexandru George, Șerban Cioculescu, Măriuca Vulcănescu, Ștefan J. Fay, Zaharia Balinca, Virgil Ierunca ș.a.); Arșavir Acterian, Portrete și trei amintiri de pușcăriaș, București, 1996, 155-158; Cicerone Poghirc, Mircea Vulcănescu sau Seninătatea conștiinței, JL, 1997, 43-48; Marin Diaconu, O viziune asupra lumii, JL, 1997, 43-48; Dan C. Mihăilescu, Biblioplan de aprilie, „22”, 1997, 337; Emil Manu, Paradisul pierdut al lui Mircea Vulcănesu, ALA
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
invitat odată la noi. Și m-a văzut și m-a cunoscut, zice: Cum să nu-mi aduc aminte de tine, sigur că-mi aduc. Cum era Alexandru Paleologu în perioada aceea? Domnule, niciodată nu avea chipiul ăla mizerabil de pușcăriaș. Pe cap nu purta decât o bască, pe care tot timpu’ și-o ținea așa, pe o ureche... Și avea un prieten bun, tot bucureștean... probabil că s-au cunoscut încă din libertate. Basmacian îl chema... Mi-aduc aminte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și el adversar. Un om deosebit. Când ați căzut în apă nu v-au dat voie să vă schimbați hainele? De unde? Cu ce? Aveam o haină subțire, zeghea, plus așa zisul palton, care era tot o pânză de asta de pușcăriaș, de bătea vântul... și te bătea cu totul. M-am dezbracat de una și a trebuit să stau cu cealaltă că bătea vântul. Și am uscat întâi camașa și pe urmă zeghea și boneta. Dar să stai 8 ore în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
70 în urma unui conflict cu noul șef al I.A.S.-ului, căruia i-am cerut aviz de la oficiul juridic atunci când a vrut să-și angajeze un nepot, motiv pentru care m-a făcut de două parale, spunându-mi că un pușcăriaș nu face muncă de cadre cu el... Am mai stat câteva zile și am plecat la sucursala C.E.C. de aici din Râmnicu Vâlcea, unde am găsit un mediu bun, întreținut de un director cumsecade, care mi-a mărit salariul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
n.n.) Eu, pentru că îi lăsasem hainele lu’ sârbu ăla de la Pitești, am fost transferat îmbrăcat în hainele pușcăriei. ăilanți era îmbrăcați în hainele lor. Și eu îmi lăsasem și mustăți... Aveam o mustață răsucită așa, și dădeam impresia că sunt pușcăriaș vechi, dân ăi trecuți prin multe... Care au fost condițiile din Jilava? Aici ne-au făcut la început percheziție... Unii spuneau că să bate în Jilava, dar Dincă, cel care ne turnase în Pitești, spunea că nu, nu-i adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ce lucruri ma’ aveam acolo... (râde - n.n.) Și cân’ ne-a dus pe Reduit, acolo a’ apărut doi sergenți majori, băieți tineri, așa cum sunteți dumneavoastră: Bă, ia vino-ncoa! Io cu traista aia, îmbrăcat, a’ crezut că sunt într-adevăr pușcăriaș... Ia vino! Ce cauți, mă, aici? Da’ eu zâc: Pă’ să nu-l bagi în măsa pă-l dă m-a adus aici? (râde - n.n.) Și ei atuncea, că aveau bastoane la ei: Bă, futu-ți dumnezeu mătii, tu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
bogați, favorizând o guvernare eficientă, bazată pe creștere economică. Franklin, care împlinise 81 de ani, a sosit la Convenția Constituțională dar, fiind grav bolnav, nici nu a avut puterea să se susțină fizic, apelând la o lectică trasă de prizonieri pușcăriași, iar intervenția sa a fost scrisă și citită de James Wilson 7. 3. Thomas Paine 8 (1737-1809), pamfletar, negustor, meșter, orator, revoluționar, emigrant (de la Norfolk, unde s-a născut într-o familie de quakeri) în America. La sfatul lui Benjamin
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
le au... Nu mă lasă inima totuși să le aplic tratamentul de odinioară, ba și de astăzi prin Orient: retezarea barem a unui deget; se bucură de drepturile omului. De ce n’ar exista și drepturi ale copacului, de vreme ce până și pușcăriașii au? Gata. Să ofer și o soluție: Nu „suflecarea“ teilor Iașilor, adică retezarea ramurilor care se apleacă deasupra trotuarelor și străzii, umbrindu le și Încântând trecătorii, ci tăierea de tot. A teilor, se Înțelege. Și Înlocuirea lor cu arborele sfânt
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să te faci nevăzut! Unii oameni pot coborî sufletește și mai jos, dar nu cu mult mai jos. Oase afumate În iarna lui 1997, un rebusist bătrân mi-a vândut un pont, în felul vicios camaraderesc în care se ajută pușcăriașii când unul dintre ei e lăsat la vatră ca să se apuce din nou de furat: mă admira mult un gestionar de la abatorul din Titu. Pe moment, am avut o problemă de conștiință. La vremea aceea, problemele de conștiință, mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
somat să ne lăsăm bagajele în camere și să coborâm imediat în autobuzul cu care urma să facem tradiționalul tur al orașului. Ne uitam unii la alții buimaci, ca atunci când e dată peste cap logica naturală a lucrurilor. Ca niște pușcăriași cărora le-a fugit paznicul. Nimeni nu avea chef de glumă, mai ales că ghidul, care numai ghid nu era, nu mai considera necesar să ne spună ceea ce vedeam și pe unde aveam să mergem. Cineva trebuia să sufere pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
liberă prezintă următoarea fișa biografica a bunicului lui Ion Iliescu, în cadrul unui articol intitulat " Cazul Ion Marcel Ilici Iliescu" (fost Ivanovici), fișa pe care ne permitem să o reproducem, la rândul nostru. BUNICUL (după tata) - Vasili Ivanovici, evreu rus, bolșevic, pușcăriaș, fugit din Rusia, urmărit de poliția țarista (Ohiana, n.n.) - S-a stabilit la Oltenița în jurul anului 1895, ca argat și băiat de prăvălie la un grec, zis Țăndărica, pe strada Ion Heliade Rădulescu nr. 1 (fosta Țigănie, nr.4). - Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
iarmaroace. De la jandarmerie a fost predat grădinii zoologice unde, nu peste multă vreme, a primit compania unei tinere ursoaice pe nume Marinica. Menajul lor era perfect: se înțelegeau de minune. A fost cea mai suportabilă perioadă din viața lor de pușcăriași. Că, de fericire... nu putea fi vorba în niciun caz. Dar partenera suporta greu regimul de celulă. Tânjea și el, de fapt, după codrul măreț și poienile pline cu zmeură și mure, după libertatea de mișcare și aerul proaspăt al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]