1,079 matches
-
se plimbă pe bulevard, alții în care sau cărucioare decorate cu pene, dantelă și luminițe sclipitoare. Toți se mișcau în perfectă armonie cu sunetul tobei. Bang... Bang... Fețe mascate, fețe pictate cu alb sau negru sau argintiu sau auriu, fețe pudrate cu sclipici. Mâini ce jonglau cu mingi, mâini ce purtau globuri sau artificii sau lumânări sau lanterne, mâini ce împrăștiau confetti ca zăpada sclipitoare. Solemn, regal, jucăuș, grotesc. Bang... Medievală și futuristă deopotrivă, parada era hipnotizantă. Iar mesajul ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pătură și Îi făcu semn lui Jim cu țigara pe care o ținea În mîna lui albă. Avea o față blîndă, liniștită, de pe care fusese ștearsă cu pricepere toată bogata experiență a vieții sale, și mîini moi, ocupate să se pudreze una pe cealaltă pe sub pătură. Ochii lui Înregistrară fiecare amănunt al hainelor lui Jim pătate de noroi, ticul care Îi făcea buzele să-i tremure, obrajii trași și picioarele nesigure. Scutură pudra de pe pat și numără bucățile de alamă salvate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mintea. Își aminti un cuvînt pe care Îl folosise mama sa, de care Încercase Întotdeauna să aducă vorba În conversația cu adulții. — E o anagramă de la Shanghai Ceh. — O anagramă...? Basie se ridică. Terminase de mîncat și Începuse să-și pudreze mîinile. — Te preocupă cuvintele, Jim? — Puțin. Și jocul de bridge contractual. Am scris o carte despre asta. Basie se uită la el neîncrezător. — Cuvintele sînt mai importante, Jim. Reține cîte un cuvînt nou În fiecare zi. Nu ști niciodată cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe copiii pasagerilor săi. Făcea aceleași eforturi ca să se asigure că Jim mînca dimineața și seara, În timp ce-i punea nesfîrșite Întrebări despre mama și tatăl lui. În mare măsură, Basie copiase modelul femeilor pe care le servise și care se pudrau mereu, din cauza căldurii, În timp ce-și aprindeau țigările. În fiecare după-amiază, urcau Împreună În camion și făceau turul piețelor din Hongkew. Aici, Basie se tîrguia pentru un sac de orez și cîțiva pești, În schimbul unor țigări franțuzești din rezerva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Cei doi marinari Își ridicară geamurile. Frank ieși de pe Bubbling Well Road și o porni spre cartierele chinezești neluminate din nordul Shanghai-ului. — Frank, mergi În direcția greșită, Încercă Jim să-i spună. Dar Basie Își apăsă dosul mîinii lui pudrate peste gura lui Jim. Liniște, Jim. Tăcerea e un prieten bun pentru un băiat. Jim Își sprijini capul amețit de umărul lui Basie. Dădură o raită pe străzile Întortocheate. Sute de fețe chineze se lipeau de ferestre, În timp ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și buze groase, lipicioase. Când spune aproape sufocat, „Adio, scumpe tovarăș și pretin”, soțul vecinei trăncăne că, „ăsta este Înlocuitorul lui Dej”. Nevastă-sa Îl aude din bucătărie, de unde se Întoarce cu orez cu lapte pus În ceșcuțe mici și pudrat cu scorțișoară. Îi aruncă acrită, că, „pe dracu’ Înlocuitor, nu vezi că-i bâlbâit ca regele?” Și tu Îți Închipui cum poate fi un rege bâlbâit, mănânci orez cu lapte, și privești În continuare funeraliile. Ieri ai fost cu liceul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
posibil. Această mulțumire de sine avea însă să dureze, oof, o zi, până m-a lovit în moalele capului de unde mă așteptam mai puțin, ca o avalanșă în august. Probabil eram convinsă că posed ceva puteri magice și-i puteam pudra pe toți cei din jur cu praf de fericire. Lisa fusese atât de mișcată, că a lăsat un bacșiș de 5% la restaurant, pentru prima oară în viață. Maria era atât de amorezată de noul bărbat pe care eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
subsuori și-l sprijini până peste drum, în „Salonul de ras, tuns și frizat”, unde căzură, ca de obicei, amândoi, pe salteaua de paie, dinainte pregătită. Marcu Fișic a murit într-o Luni dimineață. Adormise pe tron, proaspăt bărbierit și pudrat din belșug, citind jurnalul, deși cu un ceas mai înainte țiganca îl trântise pe salteaua de paie, cu plastronul leoarcă de sângele atât de generos risipit „pentru amorul îmbobocit în două inimi tinere”. A fost înmormântat în ziua în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dă bălării și, când ieram d-acu În intrare, sub Însemnele alea dă la Congresu Euharistic În stil Primo Carnera, a ieșit din pământ un ghiujuleț mezzo chelioso, instalat Într-un halat așa-ngrijițel că mi-a venit pofta să-l pudrez cu scame din ălea care știe să s-adune În buzunare. Ismael Larramendi - don Matecito, după polecră - mi s-a arătat purtător dă biciclete dă modistă, mustăți dă focă bifurcată și batistă dă capulzan care-i coperea tot grumazu. Statu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă măsuță. Mandea aproape m-am dat dă gol din pricina la râs, fincă ghicisem că baronu dădea să hăpăie potolu dân tavă. Da canci. A scos clondirașu cu hârca și oasele și, sub farurile mele, care făcea portretu groazii, a pudrat cafeaua c-un prăfșor verzuliu. După ce-a Împlinit misiunea, s-a dus cum a venit, făr’ să atenteze la cornuri, pudrate și ele. Pă loc am suspicionat că complota să-și elimine nepoata, doborâtă dă fatalitate, nainte dă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dulci amintiri, răscolesc cu privirea după o rază de senin, dar tabloul alb se lipește obsedant de retină, înghețând-o. Azi mă doare neputința de a săruta zarea de dincolo, însă până voi accepta providența, mă las dusă prin gânduri pudrate cu arome de sărbătoare.
Prin amintiri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83255_a_84580]
-
mai am nici o fărâmă de sentiment față de James, să nu mai am nici o îndoială, să nu am nici o rămășiță de nehotărâre. Voiam o transformare imediată și miraculoasă. Voiam ca Zâna Relațiilor să mă atingă cu bagheta ei magică, să mă pudreze cu praf binefăcător, iar eu să uit instantaneu tot ceea ce simțisem pentru James, să uit chiar că exista. Voiam să-mi las durerea sub pernă, iar când aveam să mă trezesc de dimineață, durerea să fi dispărut. Și nici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Ascultă-mă pe mine, cel mai bine ar fi să...“ Dar Andrei nu-l mai asculta, stătea rezemat de tocul ușii, cu mâinile la spate, legănându-se ușor. Se uita în jos la cămașa decolorată, dunga ștearsă a pantalonilor, pantofii pudrați cu fire de praf, lemnul cenușiu al parchetului îmbucându-se cu zig-zaguri murdare. Gândind: nu asta le-am cerut eu, se teme, se teme pur și simplu să nu fie implicat în vreo chestie, să pună umărul pentru cineva, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dar pe care trebuie s-o mai citească o dată cu glas tare ca să acopere liniștea din jur sau golul din ea sau să descopere un suport pe care îl ignorase altădată, s-a oprit brusc. Se uita la fața ei trasă, pudrată în cenușiu-trandafiriu, cu privirile întoarse înăuntru și pierdute, și se străduia să o vadă cum era cu șase ani sau șapte ani în urmă, înainte s-o întâlnească Vlad Dumitrescu. Nu cum era ea în lumea socială, o femeie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
scos din capul lui se va reface și atunci nu rămân decât două lucruri de spus, niște cifre, el n-are decât patruzeci de ani, iar eu treizeci și cinci... O privea răsucindu-se și cufundându-se în fotoliu, cu fața trasă, pudrată în cenușiu-trandafiriu, cu bărbia ascuțită și ovalul chipului dezvelit din părul lung și negru și cu lănțugul cu clopoței de argint minusculi zăngănindu-i peste sâni și degetele lungi prinse în inele de cornalină și imitații de pietre prețioase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spre scări. Salonul lor era la același etaj, lîngă baie. Bucătăria și dormitorul, un etaj mai sus. Tocmai terminase cu Îmbrăcatul și-și pieptăna părul În fața oglinzii din dormitor, cînd veni și Julia. Helen o urmări În oglindă cum se pudrează cu talc, Își trage batista de pe cap și Începe să meargă prin cameră goală, culegînd chiloții, ciorapii, jartierele și sutienul. Puse prosopul În grămada de haine de pe pernele aflate pe bancheata de sub fereastră; acesta lunecă aproape imediat pe podea, trăgînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dărui decît dragostea mea și Adio, mierlă, adio!. „Fă-mi patul, aprinde lumina, Că seara tîrziu voi sosi. Adio, mierlă, adio.“ CÎnd ajunseră În Împrejurimile Londrei, ea căscă și-și Îndreptă spatele fără tragere de inimă. Își scoase pudriera, Își pudră fața și-și Împrospătă rujul. Dintr-odată, traficul deveni infernal. Reggie Încercă o altă rută, prin Poplar și Shadwell, dar și pe-acolo era rău. În cele din urmă, rămaseră blocați În Tower Hill. Îl văzu cum se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
i se transformă În tuse. — Mănînc-o, zise ea ștergîndu-și gura. Hai. Ești prea slabă. — Și ce-i cu asta? zise Kay. Toți sînt slabi, nu crezi? SÎnt În pas cu moda, nimic mai mult. De fapt, văzînd chifla unsuroasă și pudrată cu zaharină i se făcea greață, dar de dragul lui Mickey, luă chestia aia și Începu s-o ciugulească. Coca Îi dădea o senzație oribilă pe limbă și În gît, dar Mickey o supraveghe pînă cînd termină de mîncat. — E bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cam mulți oameni care așteaptă, domnișoară Giniver, Îi zise domnișoara Chisholm cînd intră În birou. — Așa deci? Întrebă Helen. Ieși din birou, se duse pe coridor și o luă spre toaletă, să-și scoată paltonul și pălăria și să-și pudreze fața la oglindă. În timp ce făcea asta, revăzu fața delicată a Juliei, cu trăsăturile ei frapante: gîtul subțire, ochii negri, sprîncenele frumoase, buzele pline, neregulate, care te făceau să uiți de rest. Ușa se deschise și intră domnișoara Links. — O, domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
teanc de hîrtii, luă un stilou, de parcă intenționa să scrie ceva. Dar, imediat ce o auzi pe domnișoaraChishom Întorcîndu-se la biroul ei, puse stiloul jos. Descuie sertarul de la birou ei și-și scoase poșeta pentru a-și aranja părul, a se pudra și ruja. Apoi se uită pe furiș În oglinda pudrierei. O femeie Își dă imediat seama, se gîndi ea, cînd altă femeie s-a aranjat; nu dorea ca domnișoara Chisholm să observe asta - și mai rău, nu voia ca Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Carolinei. Nu cred c-aș putea. Se uită În oglindă. Dumnezeule, uite În ce hal sînt! Ai pudră la tine? — Poftim, zise Caroline. Scoase o pudrieră și i-o Întinse, și după ce Viv o folosi, o luă Înapoi și se pudră și ea. Apoi stătu În fața oglinzii, aranjîndu-și buclele, oprindu-se din mestecat o clipă; vîrful roz al limbii i se vedea Între dinți, iar fața Îi era netedă, plesnind de sănătate, de tinerețe și lipsită de griji. Viv se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de praf genunchii; ieși pe ușa cu draperie să-și ia paltonul și pantofii. După un minut reapăru Într-o haină la două rînduri, cu nasturi lustruiți din bronz, ca o haină marinărească. Se duse la oglindă, se rujă, se pudră, și-și ridică gulerul. Își prefiră mîinile critic prin părul umed, apoi trase dintr-o grămadă de mănuși și fulare, o șapcă din catifea moale, neagră, o puse pe cap și-și vîrÎ părul sub ea. — O să regret asta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-i loc doamnei, băieți! — SÎnt umflați, Mary? zise unul dintre ei, arătînd cu capul spre pieptul lui Viv. Altul Întinse mîna să o oprească atunci cînd mișcarea trenului o făcu să se balanseze. Vrei să dansăm? — Te duci să te pudrezi? Întrebă un băiat, cînd ajunse la capătul coridorului. E un loc chiar aici. Prietenul meu ți l-a-ncălzit. Scutură din cap și Își făcu loc mai departe. Dac-ar fi știut că sînt atîția bărbați la ușă, nu s-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
deranjază dacă mă uit cu lanterna În ochii tăi? O clipă doar. Își puse degetele pe bărbia fetei să nu-i dea voie să se miște. Fata clipi cu teamă. Colțurile ochilor și marginea pleoapelor păreau roșii pe fața ei pudrată cu praf de tencuială. Pupilele i se strînseră În lumina care le testa. Părea tînără, dar nu atît de tînără pe cît bănuise Kay la Început; poate că avea douăzeci și patru sau douăzeci și cinci de ani. Își Întoarse capul Înainte ca raza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
psihice ale lui Emily Shattock datează de pe vremea când mama sa, o prezență obscură În viața ei, a umilit-o În fața colegilor de clasă cu ocazia unei serbări de Crăciun“. —Hei? Kate? — Am nevoie de sită, Richard. —Pentru ce? Ca să pudrez cu zahăr plăcințelele. —De ce? Pentru că au o culoare prea uniformă și toată lumea de la școală o să-și dea seama că nu le-am făcut eu, de-aia. Richard clipește des ca Stan Laurel când ia la cunoștință de o nouă Încurcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]