441 matches
-
putea pune pe mine ? Oare ce haine groase și alte lucruri trebuincioase am îndesat în geanta de voiaj destul de grea, pe care am pregătit-o fără să mă gândesc prea mult unde voi ajunge ?" Locomotiva începe să ofteze și să pufăie voind parcă să-și facă cunoscut efortul de a înfrunta vântul de Nord din ce în ce mai șuierător și mai rece. Dora aruncă o privire pe harta detașată din atlas și decide fără prea multe ezitări : va coborî la Cacica, localitate de pe linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de meditație. Du-te la baie, fă pipi, spală-te bine pe față și vină la noi. Fata se urni, se auzea pășind, avea pantofi cu tocuri ascuțite, talpa scrâșnea prin praf. După nici un minut apa curgea în chiuvetă, fata pufăia apa, apoi se auzi cum cade capacul WC-ului și cum rezervorul se deșartă cu zgomot. Apoi se pieptănă cu peria Ninei, neagră de murdărie și cu mulți dinți lipsă, se studie în oglindă. Apa o înviorase, își frecase obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alții se relaxează pur și simplu. — Da. Am de gând să stăpânesc bine spaniola până la primăvară. Mă descurc bine la engleză, germană, franceză și am mai înaintat cu italiana. Crezi că toate acestea cad din cer, fără muncă serioasă? Nagasawa pufăia din țigară și eu mă gândeam la tatăl lui Midori. Eram sigur că cel puțin acestuia nu i-a trecut vreodată prin cap să se apuce de spaniolă după lecțiile de limbi străine de la televizor. Cred că nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Reiko“. N-a fost un copil straniu? Oare de ce se mai gândea la haine când se pregătea să moară? Ce mai contau hainele? Poate că ar fi avut o mulțime de alte lucruri de spus. — Poate nu, am răspuns eu. Pufăind din țigară, Reiko părea dusă pe gânduri. Apoi spuse: Presupun că vrei să știi tot ce s-a întâmplat, de la bun început, nu? Da, hai, povestește-mi totul! — În urma testelor pe care i le-au făcut la spital, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Ca la comandă, toți și-au Întors capul spre stânga și s-au uitat la noi. Vocea ghidului, care, În condiții normale, suna probabil cât se poate de natural, se rotea În aerul cald, plin de căldură. Vasul trecu liniștit, pufăind și fumegând. — Semăna cu fosta ta prietenă, zise Anton, dar Între timp observase că s-a Înșelat și nu se mai obosi să răspundă. Se Întinse zâmbind după pachetul de Moslem nedesfăcut. Poate ar fi bine să-mi uit haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mănânce, fără să Întrerupă ritmul. Umplînd o chiuvetă plină de spumă cu niște pahare, proprietarul localului, un ins cam zgîrcit la vorbă, Îmi spuse doar că „doamna“ se va Întoarce Într-o clipă. Când nevastă-sa se arătă din nou, pufăind și lucind de transpirație, mă informă că nu prea are nimic de mâncare. Mi-am ridicat capul și am văzut că, Într-adevăr, cele mai multe mâncăruri listate pe tăblița neagră din spatele ei fuseseră șterse cu un burete, lăsând un voal estompat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a chicotit el. Nu e prea bine să te afli la mijloc. Politica internațională nu apreciază ambiguitatea. Însă cu capul În nori, Asya nu l-a auzit. A aprins altă țigară și și-a Îndesat-o Între buzele crăpate. A pufăit indiferentă din țigară, ignorând după aceea senzația degetelor lui pe piele, a limbii lui atingând-o pe a ei. — Trebuia să existe o cale de a ajunge la Johnny Cash Înainte să moară. Vreau să spun că tipul trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pune un Vivaldi și începe să se radă. La ora opt și jumătate trebuie să fie la birou. X își pregătește o cafea. Deschide frigiderul. scoate untul și două felii de șuncă. închide frigiderul. taie o felie de pîine. Cafetiera pufăie ca o locomotivă. Ceașca plină de lichid negru, în momentul cînd o reașază pe farfurioară, face clang. Zgomotele casnice îi fac nespus de bine lui X. X își mănîncă sandvișul. X își bea cafeaua. X se gîndește la vocea din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
făcînd parte din dosare clasate VerY ImPortant. ajuns în dreptul biroului său, X are o ezitare, ca și cum s-ar teme să nu se descopere pe el însuși înăuntru. nu știe de ce, dar îi vine să bată politicos la ușă. Vocea îi pufăie, nemulțumită, în creier. X intră. închide imediat ușa în spatele lui. își scoate pardesiul și pălăria, le agață în cuier. se șterge de sudoare, își schimbă cămașa. ezită să se apropie de fereastră. De la etajul șase se vede o prea mare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ri, vă rog să mă credeți, nu este vorba de o nouă strategie de seducție, ceea ce vă spun este adevărat, în fața librăriei noastre s-a făcut coadă, indivizi suspecți așteaptă să intre unul cîte unul ca să audă cum cărțile noastre pufăie, murmură, gînguresc, cîntă și chiar se stropșesc uneori unele la altele... explicația mea venea însă prea tîrziu, Domnișoara ri dori să fie iubită, palpată, strînsă în brațe, acoperită cu vorbe, mușcată, sărutată minuțios și pătrunsă pe acel fond muzical imperceptibil
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
singurul locuitor al regatului este regele. articolul 3 numai regele are dreptul să decreteze legi. numai el are dreptul să nu le respecte. artICoLUL 4 regele nu este niciodată singur. articolul 5 numai regele are voie să producă zgomote, să pufăie, să tușească, să tropăie și să spună cuvinte. orice sunet organic sau anorganic și orice cuvînt care nu vine de la rege sunt imposibile. Și prin urmare suspecte. articolul 6 regele abolește zilnic pedeapsa cu moartea. artICoLUL 7 regele are în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
organism perfect, capabil să impună respect prin simplul fapt că există în perfecțiune! De afară se auzi clopotul de bronz, grav, anunțînd musafirul. Strigă către majordom să-l aducă pe vizitator în salonul de ceai și într-acolo se îndreptă, pufăind ca o locomotivă pusă pe drum lung. Îl privi pe Mihail șezînd în fotoliul de culoarea alunei, piele marocană adusă cu scutire de taxe vamale, doar o simplă dovadă de respect a unui funcționar care știe cine este prințul Basarab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un tren, care venea de departe și trecea în depărtarea fumurie a răsăritului. La un geam, în verdeața care căptușea zidul, se arăta un cap de femeie gătită ca de sărbătoare; funcționarii se mișcau încet, schimbau saluturi cu cunoscuții; mașina pufăia, pleca; gara rămânea mică și singuratică în pacea amurgului. Plecam în trap țăcănit, pe gânduri; tăcerea pustiului mă învăluia de pretutindeni, umbra cucerea lanurile năvălind ca valuri de la răsărit, și, din când în când, un canton suna trist, plângând parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia. Respira liniștit. Apoi începea un concert sinistru; sforăia, șuiera, pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El deschidea ochii și-mi surâdea. Doamne, cât îl uram atunci. După ce că mă ținea nedormit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
copilăroasă să trișeze și să câștige. Cum făceam o gafă, care încheia practic partida, își freca mâinile mulțumit. ― Mai facem una? zicea. Puteam să-l refuz? În schimb, dacă nu izbutea să încline balanța în favoarea lui de ajuns de repede, pufăia nervos și bea mereu limonadă, din care pricină transpira abundent. Petele din obraz deveneau mai vizibile, iar degetele îi tremurau. Nu mai ridica ochii spre mine și nici eu nu îndrăzneam să-l privesc decât pe furiș. Mă străduiam din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trebuia să treacă peste câteva linii. Pe unele din ele se aflau vagoane. Mai avea numai puțin până la drumul cel mare, până la șosea. O singură linie. Aici, însă, se afla un convoi lung de vagoane, la capătul căruia o locomotivă pufăia alene de vreun sfert de oră. Nici un pericol, deci, să plece imediat. Se chirci, așadar, pe sub unul din vagoane, urmând să treacă dincolo; pe neașteptate, trenul porni, iar omul aflat sub el fu, pur și simplu, sfârtecat. Cu greu putu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Pop, ci pentru ceilalți, ea prefera citronadele, siropurile, vinul îndoit cu apă și îndulcit cu miere și încă alte delicatesuri pe care nu le pregătea celorlalți. În parfumul de cafea pe care uneori îl alterau aprinzându-și țigarete lungi și pufăind îndelung - iarăși, nu doamna Marga Pop, ci ceilalți -, glasurile ca niște clinchete de cristale prețioase, doar cu câteva momente Îuneori mai scurte, alteori mai lungi și ușor penibile) de tăcere, după gestul ei de a îndepărta pânza de păianjen. Evocau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
afli ceva, în timp ce eu nu vreau să aflu nimic, pentru că n-am ce afla, știu deja, dar vreau să te ajut. Deci: stăteam la masa aceea îngustă, pregătindu-mă să notez ce-o să spună următorul, cu Rodica Dumitrescu la stânga mea, pufăind ca un turc din țigările ei lungi, când s-a ridicat Octavian Munteanu, în albastru din cap până-n picioare, știi doar că are mania asta cu albastru, s-a ridicat, prin urmare, tușind, sprijinindu-se cu amândouă mâinile în speteaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
doi dintre invitați și adjunctul redactorului-șef, Radu Dascălu. Dar nu mai vorbea acum, se plimba de colo-colo, urmărind-o cum scoate rotocoale de fum pe nas, în cele din urmă aprinzându-și și el o țigară și începând să pufăie. Îl vedea pe înlocuitorul șefului lor, de curând ridicat în funcție, un brutal deghizat sub o înfățișare de blajin, de aceeași vârstă cu ei, numai mult mai abil, mai indescifrabil, mai alunecos, ca un pește pe care nu-l poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
respirând greu. Nu arăta nici bătrân, nici tânăr. Ochii îi erau roșii, fruntea brăzdată de cute adânci. Pulovărul gros avea gulerul ros și murdar. A scormonit în buzunarul pantalonilor, a scos o țigară subțire și scuturată și a început să pufăie. „Nu-mi dai și mie niște coniac?“, a zis. A dat păhărelul peste cap și-a icnit de plăcere. Andrei Vlădescu ședea pe scaunul lui, Patricia îl privea din picioare, cu mâinile căuș una peste alta în dreptul pieptului. „Scuzați deranjul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și mie niște coniac?“, a zis. A dat păhărelul peste cap și-a icnit de plăcere. Andrei Vlădescu ședea pe scaunul lui, Patricia îl privea din picioare, cu mâinile căuș una peste alta în dreptul pieptului. „Scuzați deranjul“, a zis bărbatul, pufăind și întinzând mâna după sticla rămasă pe masă. „Vă pregăteați?“, a zis din nou. „Termină cu prostiile“, a spus Patricia ieșindu-și din muțenie. „Nu-i ce crezi tu.“ „Nu mi-l prezinți pe domnu’?“, zise bărbatul, fără s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Încălzit la microunde. Un cântecel pentru copii se auzi de undeva de lângă ieșire, iar Logan Își ridică privirea pentru a zări o bătrână indecisă lângă una dintre jucării - o locomotivă albastră de plastic, care se legăna senină Înainte și Înapoi, pufăind. O privi pe femeie cum zâmbește și se clatină concomitent cu Locomotiva Thomas, până se termină cântecelul și locomotiva se opri. Bunicuța Își deschise poșeta, Își scoase portofelul și căută fără succes niște mărunțiș ca să pornească din nou jucăria. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dată când Logan Îl văzu pe Hoitar În viață. Doamna inspector Steel nu fu surprinsă să afle că nu reușise să scoată nimic de la Doug Disperatul. În schimb, se lăsă pe spate În scaunul ei, cu picioarele pe birou, și pufăi către tavan inele de fum. — Dacă nu vă supărați că vă-ntreb, doamnă, spuse Logan, frământându-se pe scaunul de vizavi de biroul ei, cum de n-ați mers personal să-l interogați? Îi zâmbi languros printr-un văl de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
grei de zăpadă le umpleau, făcând totul neted și fără trăsături. Logan patină oprindu-se, cu ochii scanând peisajul. Urma ducea direct de la casă În Întuneric. Și acum urma dispăruse. Înjură cu amărăciune. Polițistul pe care-l târâse după el pufăi, oprindu-se În spatele lui. — Ce facem acum, domnule? Întrebă el, luptându-se să respire. Logan privi dincolo de el, Încercând să ghicească În ce direcție mersese Martrin Strichen, luând-o cu el pe Watson. La naiba! Îi spusese lui Insch că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
evident și chiar spuse asta. — Ai ucis copii, Martin. I-ai ucis și i-ai abuzat. Le-ai mutilat trupurile. Unde credeai c-ai s-ajungi? În tabăra de vacanță? — O să-mi facă rău! Strichen deja plângea, iar scâncetele sale pufăiau nori albi În Întuneric. Așa cum a făcut el. Cum a făcut Cleaver! — Haide, Martin, s-a terminat... Micuțul Jamie McCreath se zvârcolea și lovea, urlând cât Îl țineau plămânii. Strichen aruncă valiza ca să-l prindă mai bine, dar Jamie Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]