1,270 matches
-
trebuie. Mă întrebam dacă aveți rezultatul autopsiei. Asta ar fi pentru doamna, hm... —Jackson. Lee Jackson. îl auzeam cum caută prin hârtii. A revenit la telefon și a spus: — Nu ați fost la proces? — Nu am știut când e. A pufnit. —O persoană din casă a adus dovezi. Tânărul asiatic. Părea cel mai conștient dintre ei. A fost scurt și la obiect. Verdictul a fost accident cauzator de moarte. Și la autopsie ce a ieșit? A oftat. Nu dețin rezultatele exacte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
rele, iar straniile năzuințe ale celor de jos se concretizară în mii de kilometri de semne și fibre mergătoare pregătite de atac. Fibrele se desfăcură emanând mirosuri inconștiente, visuri sparte și déjà-vu-uri deja banale, care îi făcură pe toți să pufnească în râs, dar care totuși miroseau pestilențial. Văzând asta, norii vărsară pe loc o substanță vindecătoare, albă, nimicind zumzăitul miilor de greieri mecanici ce formau lichidul personalității și elixirul voinței. Calmul se restabili imediat, iar buteliile norilor vărsau acum fuioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
hidos. La stânga și la dreapta sa se aflau alte două persoane asupra cărora ar merita să insist. La stânga - un individ ceva mai tânăr decât domnul cu față de porc, pipernicit, slăbuț și mereu nemulțumit. Atât de nemulțumit și de ofticat, încât pufnea și trosnea continuu, într-o mișcare ciudată care îl făcea mai-mai să se prăbușească de pe scaun, deși el ar fi vrut din toată inima să șadă. Era îmbrăcat nici mai mult, nici mai puțin decât în pijama. Ochelarii îi săltau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de felul în care se desfășurau lucrurile. Vecinul meu se retrase în poziția în care stătea înainte să vin lângă el, numai că acum avea o figură atât de comică și se strâmba atât de caraghios la Euripide, încât am pufnit în râs. Râdeam amândoi de nebuni și îmi era din ce în ce mai clar că acest Maro este un tip pe cinste. - Așaa... m-hm, făcu Euripide dregându-și glasul și scotocind printr-un morman de hârtii aflate în fața sa. Să trecem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
toți înțeleg că o doare stomacul și că trebuie să meargă la toaletă. Zâmbind și arătând cu acest zâmbet că nu o respectă pe această bătrână jalnică îndeajuns pentru a rămâne serios, dar că demnitatea lui nu-i permite să pufnească în râs, lacheul îi arată toaleta cu mâna lui în mănușă albă. Mama se ridică, sprijinindu-se greoi de masă. Acum toți se uită la ea și râd. Râd cu toții. Râd oaspeții, râd lacheii, râde Sonia, râd și eu, disprețuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și să plecăm! 16 Imediat după micul dejun, Cristian și Ileana plecaseră de acasă într-o excursie la iarbă verde. Cel puțin așa le spuseseră lui Pop și Mariei care nu primiseră cu prea multă bucurie hotărârea celor doi tineri. Pufnind nemulțumit, comandantul se străduise să prindă privirile lui Toma, încercând să-i amintească de discuția lor de la birou. Cristi se făcu că nu vede și ieși repede din casă însoțit de fiica lui Pop. Aruncă în portbagaj geanta cu mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
său de ceasornicar din stabilimentul situat nu mai departe de trei uși de-aici, de la librăria dumneavoastră, a fost arestat de forțele siguranței statului. Am simțit cum mi se face inima cît un purice. — Doamne Iisuse Hristoase, glosă Merceditas. Fermín pufni, decepționat, căci, după cum se vedea, șeful statului se bucura În continuare de o sănătate excelentă. Don Anacleto, deja ambalat, trase aer În piept și se pregăti se continue. — Pe cît se pare, și În temeiul relatării demne de Încredere ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mine. - Aristotel nu spune nimic de felul ăsta. Și cu atât mai puțin În De anima, afirmă poetul, Încercând din nou să surprindă cuvintele celor patru. I se păruse că auzise ceva despre un templu... - Aha, atunci o fi altcineva, pufni interlocutorul său, mângâindu-i din nou grumazul. Dante se retrase din instinct, Îndepărtându-i mâna cu un gest furios. Probabil că Îl lovise cu putere, fiindcă acesta urlă, adresându-se celorlalți comeseni și cerându-le ajutor, cu ochișorii aprinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Știa despre obișnuința maurilor de a se Îndrepta către Mecca, dar vederea acestuia, prosternat cum să găsea În fața unui zid și adâncit Într-o litanie de neînțeles, În loc să Îi deștepte pioșenia religioasă, Îi stârni râsul. Pesemne că sclavul Îl auzise pufnind, Întrucât se Întrerupse și Îl fixa dușmănos. - Vorbește-mi despre paradisul tău, păgânule. Ce e scris În carte? Îl Întrebă Dante. Și iartă-mă că ți-am Întrerupt dialogul cu dumnezeul tău. În adâncul conștiinței, simțea că Îl jignise. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fost În viață, acea existență strălucitoare și costisitoare pe care dumneata ai Îmbogățit-o cu cânturile dumitale. Dar care, odată chemat la lumina Domnului, te-a pus În situația de a-ți câștiga pâinea altundeva. Cu greu, cardinalul se ridică, pufnind pentru a-și elibera trupul masiv dintre brațele jilțului. Apoi se duse la fereastră, invitându-și oaspetele să privească afară odată cu el. - Vezi cu câtă fervoare se construiește În orașul vostru? Câte edificii noi, câte străzi, câte prăvălii se deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se oprească, blocat de o femeie bătrână care, cocârjată sub o legătură de nuiele, abia se târa În aceeași direcție. Încercă să se strecoare printre Încărcătură și zid ca să treacă mai departe, Însă nu izbuti. După a doua tentativă eșuată, pufni disperat: - Lasă-mă să trec, babo! Să piei În infern cu lemnele tale! În loc să se dea la o parte, femeia se Întoarse ca să-l poată vedea la față. - De ce mă insulți, priorule? Eu Îi ajut pe oamenii buni din Florența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și sforăia ca o locomotivă. Chipul îi era zâmbitor. Luminos. Mi-am spus că până și-n somn probabil descoperea în jur multe, multe flori. Cu stomacul gol, am plecat. Berthe e în bucătărie. Nu o văd, dar aud cum pufnește și dă din cap, în dreapta și-n stânga. Când vede caietele, începe să pufnească. Cu ce o deranjează pe ea că eu îmi petrec zilele umplând aceste caiete? Probabil că literele o sperie așa. Nu a știut niciodată să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
până și-n somn probabil descoperea în jur multe, multe flori. Cu stomacul gol, am plecat. Berthe e în bucătărie. Nu o văd, dar aud cum pufnește și dă din cap, în dreapta și-n stânga. Când vede caietele, începe să pufnească. Cu ce o deranjează pe ea că eu îmi petrec zilele umplând aceste caiete? Probabil că literele o sperie așa. Nu a știut niciodată să citească. Pentru ea, aceste cuvinte înșirate reprezintă un mare mister. Invidie și teamă. Ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
biroul primarului două fotolii mari, să fie adus vin și ceva gustări, adică provizii de brânzeturi și de pâine albă. Primarul o trimise pe Louisette să caute ce era mai bun. Matziev scoase un trabuc. Mierck își privi ceasul și pufni. Primarul rămase în picioare, fără să știe prea bine ce are de făcut. Judecătorul îi făcu un semn din cap, pe care îl înțelese ca un ordin de a merge să-i caute pe cei doi soldați și pe paznicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Într-o seară pe la șase. Câtuși de puțin, i-a răspuns Clara. Căuta șervete În comodă. Sunt absolut banală și comună. O femeie din alea pe care nu le interesează decât copiii. — Asta să i-o spui lui mutu’! a pufnit Amory. Știi bine că ești absolut splendidă. A Întrebat-o unicul lucru de care știa că s-ar putea rușina. Era propoziția pe care i-o adresase prima pisăloagă a omenirii lui Adam: — Spune-mi ceva despre tine. Iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Dar te așteaptă o puzderie de lovituri În viitor. AMORY: Iar ție ți-e frică să le Împarți cu mine. ROSALIND: Nu, nu-i asta. Am citit undeva o poezie. Vei spune că-i de Ella Wheeler Wilcox și vei pufni În râs. Dar ascultă: „Asta-i Înțelepciunea: iubește și trăiește, Acceptă ce destinul (sau zeii)-ți hărăzește, Și Întrebări nu pune, nu te ruga fierbinte, Sărută-i numai gura, cosița-i dulce simte, A patimii maree salut-o și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
unul din taxiurile alea și ștergeți-o, le-a ordonat Olson, arătând spre contururile șterse a două mașini, ai căror șoferi moțăiau, probabil, Înăuntru. - La revedere, a mai zis Olson. Și-a băgat mâna În buzunar, sugestiv, dar Amory a pufnit și, luând brațul fetei, i-a Întors spatele. - Unde i-ai spus șoferului să ne ducă? l-a Întrebat Jill când taxiul rula deja pe strada neluminată. - La gară. - Dacă tipul ăla Îi scrie mamei... - N-o va face. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un colegiu, v-ar fi izbit faptul că unii băieți de acolo muncesc de două ori mai mult pentru o sută de onoruri lipsite de importanță decât muncesc studenții care trebuie să-și plătească școlarizarea. - Puștime... jocă de copii, a pufnit secretarul. - Nici vorbă - decât dacă suntem cu toții copii. Ați văzut vreodată un adult care Încearcă să intre Într-o societate secretă sau o familie În ascensiune care se străduiește să fie primită Într-un club? Sar În sus numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la minunații norișori de aprilie pătrunși de privirile soarelui și la frumoasele brazde verzi rămase de la semănatul de toamnă. Ăstuia i‑ar fi prins mai bine o frumoasă sculă verde, spune Rainer, o privește pe Sophie dintr‑o parte și pufnește într‑un râs isteric. Anna propune ca Hans Sepp, pe care îl cunosc abia de puțină vreme, de la clubul de jazz, să fie și el cooptat să comită una‑două infracțiuni împreună cu ei. Ar fi un instrument ideal și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la mine. Sigur o să mă gândesc în timpul ăsta la Tertschi, iapa mea preferată. Și ea e un animal. Slăbiciunea nu ne va fi de folos pe viitor, Sophie, doar știi asta. Sophie scoate pisica din fundul sacului; animalul se zbate, pufnește, miaună și‑și înfige imediat ghearele în mâna Sophiei, încât acesteia îi dă sângele. Au! Nu puteați să luați o lighioană care nu‑ți provoacă atâtea dureri? Numai pisica ne‑a fost la îndemână, hai, fă‑o odată! Sophie îngenunchează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că am epuizat toate posibilitățile. Iată ce am Înțeles uitându-mă la tipul care asculta Santana, această muzică care exprima melancolia Europei: la Început credeam că o să izbucnesc În plâns minunându-mă cât de jalnică eram, dar nu, m-a pufnit râsul atât de tare, că mă țineam de burtă. Bineînțeles, nu puteam să râd În gura mare În fața clientului care Își freca penisul, pentru că i-aș fi rănit sentimentele, Însă am râs În sinea mea cât am putut. Pe scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
relația dintre doi oameni Într-o anumită direcție pentru ca Între ei să apară o atracție sexuală. Dacă s-ar fi născut În America Latină sau Centrală, ar fi putut să-și vadă de viața ei nestingherită, dar vezi, noi suntem japonezi... pufni el disprețuitor. Apoi Își scoase din buzunarul de la piept o cutiuță din aur, de formă cilindrică, semănând cu un strugurel de buze. Și-o puse În dreptul unei nări și trase cu putere aer În piept. — Vrei și tu? mă Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
partidă de sex pe care și-ar putea-o imagina. Gan Își scutură capul, cu o expresie care parcă vroia să spună „Uite-al dracului, Yazaki ăsta!“. Gândul acesta părea să-i facă o adevărată plăcere. Din când În când pufnea În râs, de parcă și-ar fi adus brusc aminte de ceva. Își amintea cu plăcere și cu nostalgie de acel Yazaki pe care-l cunoscuse pe vremuri. Spunea că nimic nu era mai dezgustător decât să vadă un tip cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În cartea aia. Mă fixa cu privirea În timp ce vorbea. — Nici dacă e vorba de cineva apropiat? am Întrebat. Cred că dacă e vorba de cineva apropiat, poți să-l lași să te vadă când iei aspirine, nu-i așa? Yazaki pufni pe nas. Era un tic al lui. Voia oare să spună că În fața prietenilor nu-și permitea să aibă o erecție? — Gan este un neputincios. E un cuvânt care nu se mai folosește acum, dar i se potrivește de minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
americane, din gura unui detectiv particular care nu se dă bătut. Ce ți-a povestit Keiko că s-a Întâmplat cu Mie În final? — S-a sinucis, nu-i așa? Nici n-am pronunțat bine cuvintele acestea, că Yazaki și pufni pe nas, după vechiul lui obicei, se ridică brusc În picioare și porni spre frigider. Sea Întoarse cu o sticlă de șampanie cu gâtul lung și cu două pahare. — S-a sinucis, murmură el printre dinți, cu un zâmbet pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]