3,620 matches
-
se înțelege, toți își vedeau de îmbucături, picase bine domnul cu amenzile lui, altfel nu s-ar fi îndurat gospodarul, în mijlocul săptămânii să sacrifice un cocoș. Flecăreau cu gura plină, convinși că totul pe lumea asta se obține cu o pulpă rumenită de cocoș. Viorel se strădui să golească paharul, era aprins, ah, numai vin roșu nu-i trebuia lui la hipertensiune, dar ce să-i faci, așa e când e să dai ascultare drăcușorului din tine. Dar femeia cea tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în joc toate armele, o întreagă desfășurare de forțe, împletite abil cu legi și aliniate, un slalom dibaci în urma căruia reușise să-l scoată basma curată... Hoinări un timp pe stradă, vântul făcea să i se împleticească poala rochiei printre pulpe, știa bine că are un picior frumos, delicat, și cu fața ascunsă în dosul lentilelor mari ale ochelarilor, se simțea minunat. Acum se îmbracă, își spunea în timp ce trecea agale prin fața vitrinelor, poate introduce grăbit aparatul de ras în priză, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
destul de aproape, o asigură, sper să vă placă ambianța, ca să uitați de interdicția cu fumatul. Sidonia urmărea din când în când poala rochiei împinsă de picioare, avea o mișcare amplă, grațioasă, o mulțumea. O vânzătoare stropea trotuarul măturat proaspăt, avea pulpe groase, pline de pilozități, o monstruozitate și era așa tânără! Iată-mă pornită din nou la un drum absolut neobișnuit pentru mine, se lansă Sidonia, am impresia că revederea noastră de sub stejar se poate chema întâlnire, acasă, când am realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ceruri... lasă-mă, nu mă atinge, genunchii tremură, încheieturile se moaie, cuvintele le citesc ca să le pot recunoaște iar, nu mai știu nimic... știu să citesc! Știu să citesc! Cad în plexul solar dinspre trup cu mâini până la cot, dinspre pulpe cu picioare până la rotulă, merg pe fractura deschisă și respir gura cu gura de astmatic, o victorie memoria, eu însămi în oglindă o victorie. Cum să fac Prințesă, spune tu... Ți-a spus Pinochio că vrea să stea la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
al mediului din care se ridicase. Salutului sau îi lipsea însă afecțiunea reală, iar zâmbetul îi era reținut, ca acelea schimbate între prieteni la o înmormântare. Într-o mână ținea un ziar făcut sul, cu care se bătea nervos pe pulpa. Purta o pereche de blugi curați, impecabil calcați, un sacou larg, de piele întoarsă, si o bluză de bumbac, fiecare dintre ele produse de câte un celebru creator de modă. Șam nu era chiar atat de scund pe cat insinuase Fanny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
amabile, cu subînțeles, sau strict protocolare. Când amestecul deveni fluid, omogen, Începu să scadă În intensitate pentru a lăsa loc În cele din urmă unei tăceri Încordate: se servise friptura de pasăre și nu toți aveau parte de piept sau pulpe. Atmosfera se destinse din nou abia când se observă cu Încântare că nașul nu folosea nici cuțitul, nici furculița, În spiritul unei tradiții sănătoase care spune că nu e bine să lași pasărea din mână. Ațipi cu mâinile Înfundate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
50 de Martell, coniacul oamenilor subțiri. Subțiri cât se mai poate, domnule Arpi, hic et nunc, zicea latinistul, socotindu-se și el cu modestie printre aceștia, chiar dacă băutura preferată era vodca Krepkaia. Sucul era natural, chiar foarte natural, judecând după pulpa de portocală ce i se lipea de dinți. Vedea și el cum arată un bar adevărat, select. Rivaliza după părerea filozofului și a latinistului, cu cel de la Melody sau Conti, În vremurile bune ale Clujului lui Zoli Ivansuc, Marcu, Mateianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
perfectă-dar-nu-tocmai-perfectă, reală. Gâtul ei lung, claviculele precise, sânii mici - o sculptură în marmură din vremuri străvechi, ieșind puțin cam mult din cupele roase ale sutienului funcțional -, coastele prea pronunțate, mușchii mici, dar solizi încordându-se pe sub pielea albă-albă, mișcându-i pulpele, brațele, răsucindu-i mijlocul, boxerii mari întinzându-se pe rotunjimea șoldurilor și-n jos, între coapsele ei, elasticul din talie strângându-i stomacul, și sub partea umflată, goală, a boxerilor cu nasturi - da, m-am uitat, repede, vinovat, o dată, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și de argint, unde era urmărit de prinți cu părul de mătase, în armuri strălucitoare, de ogarii galbeni cu ochii violeți ce-l hărțuiau din toate părțile, de fecioarele cu genunchii de catifea și despre cum își odihnea cornul între pulpele lor de chihlimbar. Poveștile lui erau mai năstrușnice decât cele înfățișate pe tapițeriile uriașe de mătase ce acoperă pereții muzeelor. A fost o perioadă în care visam nopțile la poveștile Licornului și nu mă mai săturam de propriile mele vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
criză de intimitate, devine mai sigur a-ți cumpăra bilete de la o companie aeriană, dacă ți se face chef de zbor, decât să lași un hipogrif să-ți citească gândurile. M-am uitat lung la trupul greoi al Hipogrifului, la pulpele lui flasce și groase, la aripile lui prăfuite. Apoi mi-a venit imediat în minte calul lui Harap-Alb. Nu știu cum ai să poți să zbori... Eu nu am jăratic să-ți dau! am râs către Hipogriful ce a început să necheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de dimensiunea unei lespezi mai mici, fixată pe pieptul păpușii cu o banderolă roșie de scotch, împotriva deochiului, o bătea acum pe spate, cu o curea de ceas și când nu înceta din plâns îi înfigea andrele în palme, în pulpe, în gât, în laba piciorului, în cap, în ochi. Murind, plânsul înceta. Plângea acum tăcerea. Un plânset lugubru, îndepărtat, ca un scâncet de pui de lup, din depărtări înghețate, în noaptea supărată pentru că e făcută să fie noapte, să poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ascultam răspunsul trist, printre clănțăniturile foarfecelui, cu gândul la bicicleta așezată frumos în vitrina din drumul spre casă, de unde se aud și acum ușile trântite ale copilăriei, mama strigându-și băiatul înecat în Dunăre, rochia cenușie i se zbătea pe pulpele tinere, mergea cu ochii goi și mă striga pe nume Vino acasă, băiatul meu! o auzeam numai eu, înecatul; lumea privea la femeia desculță, pe fruntea ei strălucea o stea tulbure și albă paloarea feței mele de mort steaua pulsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cailor asudați, din nări ies aburi, din carnea tremurândă, lacrimi de sudoare, din copite, neliniștea trepidațiilor, pocnetul genunchilor fragili, tibia de balerină, linia fină a botului alungit după depărtări, adulmecând parfumurile de mânze cu coame zburate a chemări la dragoste, pulpe vânjoase care despică aerul, gâturi încordate, urechi aplecate cu gura spre zare, în urma lor căruța cu trupurile ciopârțite ale copacilor în care zace ideea de flacără și în spatele atelajului spectrul calului mirat că aleargă după un șir de spectre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
adus drept ofrandă iubirii veșnice pentru tot ceea ce simboliza femeia un maldăr de hârtie însângerată cu sufletul lui. Și cu aceasta am spus totul, ziceam eu, nopțile, iubitei imaginare. În fiecare noapte, implantam alți sâni și șolduri și umeri și pulpe și toate câte au femeile ca dar pentru ele însele, îmbătrânesc fără să dăruiască nimic, fiindcă n-au întâlnit bărbatul ideal; dar eu ce eram, Doamne? Eu ce eram? Știu, bocancii prea grei încetineau și gândurile, așa spunea Gustav, singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gândurile lor, fără doborârea voluptuosului inamic, masculii își trimiteau corpul eteric amușinându-le gândul și sărutându-l, mângâindu-le brațele și trupul și sărutându-le, răsfirându-le pletele și înfășurându-se cu ele, culegând cu palmele mirosurile teilor de pe brațe, de pe pulpe, de pe gât și umeri, mângâindu-și cu ele fața și buzele, și ochii, și părul, ca să ne miroasă toată ziua frumusețea, ele neștiind că sunt frumoase, parfumate, îmbrățișate, sărutate și dorite. Așa și nu altfel, Stoian și Teodor făceau apologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
reducea urletul, plânsul și smiorcăiturile până aproape de zero, când acestea se transformau Într-un geamăt finalizat cu sughițuri și cu amenințătorul: Na batai! Spu’căcine! Dorița, cu cămașa de finet udă și lipită de trup, lăsând să se vadă formele pulpelor și ale sânilor pârguiți, trecuse de optăsprezece ani, sleită de puteri din cauza efortului și a emoțiilor, rușinându-se de copil dar și de eventualitatea de a fi zărită de vre-un trecător ocazional, striga la Didița: Trage fa, proasta dracului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ochișorii: Pune mâna la ochi și să nu te uiți că-i mare rușine și-ți taie popa limba! Apoi, Mamaia comandă scurt și răspicat: Vezi de copchil, nenorocito! Fără a-și putea explica de ce, din-când-În-când privea, printre degețele, la pulpele dolofane ale femeilor și la cele ale fetelor, de asemenea dolofane, care cu sfială și rușine, Își dezbrăcau, privind În toate direcțiile, sfiindu-se și de ochișorii ca niște mărgeluțe colorate ai libelulelor, rochițele din deftină Înflorată și Își suflecau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ale fetelor, de asemenea dolofane, care cu sfială și rușine, Își dezbrăcau, privind În toate direcțiile, sfiindu-se și de ochișorii ca niște mărgeluțe colorate ai libelulelor, rochițele din deftină Înflorată și Își suflecau cămășile din finet bleu până pe la mijlocul pulpelor. Apoi, Ochenoaia -căpitanul expediției și seful autoritar și de necontestat, cea care hotăra `n toate situațiilerosti instructajul ale cărui cuvinte, fetele și cumătra Aglaia le cunoșteau pe de rost: Atenție, ochii la mine! Pășiți fără să faceți valuri! Nu vă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mâinile chica transpirată, În care arar zăreai și câte un fir de păr mai negru, trase cu putere și În același timp strigă un ordin celor doi tovarăși de nădejde: Lupu! Ursu! Șo, măi! Hoțu’! Lupu Își Înfipse colții În pulpă iar Ursu a sărit la gâtul gros al pretendentului, doborându-l cu ușurință. Femeia, făcându-și cruce, plecă spre casă dar nu Înainte de a scuipa, zicându-i: Ptiu! Bată-te-ar să te bată! Țap bătrân! Va, copilul cu ochii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
două mâni di pentrijăl” aromat ca să fie pe gustul bunicului dar și pe-al noilor veniți de departe. Cristofor, cu ce avea el mai bun, acele delicatese după care se dau americanii În vânt de Ziua Recunoștinței, pieptul gigantic și pulpele imense, se tăvălea de plăcere -tot Îngânfat și fălosîn cel mai călduros loc din ogradă, În interiorul cuptorului Încins, distribuit În trei tăvi de copt cozonaci, bine unse cu untură de porc și lăsate, cu bună știință, numai pe jumătate pline
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Aneta, cu care dormea „de-a chicioarilea” se foiește și geme ușor din când În când. S-a foit și el speriat și nedumirit. Aneta a coborât cu trupul către celălalt capăt al patului, l-a atins pe Va cu pulpele ei cu piele catifelată, acesta a văzut cu ochii minții jumătatea goală din Cociobana și cu sufletul său de copil a realizat că pe niciuna dintre fetele Ochenoaiei nu o văzuse cu tot mijlocul gol și mânat de nu se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
finet până la gât și mâinile Împreunate s-au plimbat pe două ridicături catifelate și mai mici decât cele a Zâniței, pe care le văzuse când aceasta și-a pus sutienul de față cu Va, a coborât pe abdomen, apoi către pulpele moi și aproape alunecoase, iar când ca din Întâmplare a atins locul ...acela, Aneta s-a Întors brusc cu spatele la el, a abandonat mâna lui Va și s-a mișcat spasmodic, șoptind câte ceva, ștrangulată de emoție. Așa i se păruse, visase
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ce se pârguiseră binișor, cordonul Înnodat În față cu fundiță și ... sub fundiță, ei, ei!, oare ce-o fi?, se Întrebă băiatul, cu privirea lipită de locul În care rochițica făcea un V și de unde plecau cele două picioare cu pulpe fine și cu liniile curbe aproape formate. Cum o fi ceea ce se ascunde În acel loc de sub rochiță, cam cum arată și cu care din amintirile ce Îi pun adesea stăpânire pe vibrațiile interioare ale corpului seamănă, Aneta, Mădălița, Rozalița
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aplică ori de câte ori au chef, și-a tras câte un piculeț marginea de jos a rochiței peste un genunchi, ochii lui Va creșteau și străluceau În aceiași măsură și după un sfert de oră, marginea rochiei lăsa să se vadă jumătatea pulpei albe și Împlinite care contrasta cu restul piciorului ars de soarele verii. Acolo, fata s-a oprit, a privit către băiat spre aceiași parte a corpului, imitându-l conspirativ și cu pricepere, i-a privit ochii săi mari și rugători
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
atunci când „jâdanii” plătesc mai bine. Într-o asemenea dimineață, Valerică a fost plăcut surprins de faptul că Marinița era lângă el și cutremurată Îl mângâia peste tot. Corpul ei cald și total gol se lipise de băiat, un picior cu pulpă fremătândă era aruncat peste el și o stare de vis frumos Îi acaparase toată ființa, un vis din care nu ar mai fi vrut să se trezească și, când s-a trezit de-a binelea, a realizat dimensiunea Întâmplării și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]