338 matches
-
de diagnostic clinic - labilitate sau incontinenta emoțională; Cele de mai sus Coexistența cu tulbu- ORGANICĂ DE PERSONALITATE Criterii de diagnostic clinic 1. - marcată modificare a personalității și comportamentului care era obișnuit individului înainte de a interveni boală; - labilitate emoțională; - deteriorarea conținutului pulsional și a simțului critic; - apatie marcată și indiferență; - suspiciozitate și ideație paranoidă. 2. - nu există obnubilare, deteriorare intelectuală, idei delirante, tulburări ale dispoziției sau halucinații 3. - prezenta certă a factorului organic. ┌───────────────────────┬──────────────────┬────────┬─────────────────────────┐ │ Criterii │ Dg. funcțional │Încapă- ȘI DE COMPORTAMENT DETERMINATE DE
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
cu adevărat disputele dintre mereu mai multele "națiuni" ce eclozează în Balcani, pentru ca zona să se poată liniști o dată. Cum disputele nu sânt în primul rând economice, teritoriale și politice ci, cum am încercat să arăt aici, adânc fantasmatice, obscure, pulsionale, ținând de un subconștient traumatizat și de o imagine de sine nerealistă, te-ntrebi, într-adevăr, dacă aceste popoare n-ar trebui să recurgă, în locul diplomației, la un fel de psihanaliză colectivă. Dacă medicul nu trebuie într-adevăr înlocuit de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
acest fel consilierea se apropie mult de psihoterapie dar ea este orientată mai cu seamă în sensul instituirii unor măsuri de protecție psihologică ale individului, de evitare a unor „situații critice” de viață, în raport cu posibilitățile sale dar și cu conținutul pulsional al inconștientului acestuia. Interpretarea în consilierea educațională are un caracter predominant rațional, conștient, centrându-se pe problemele educaționale actuale și pe modalitățile de rezolvare a lor ca mecanisme de anticipare a unor soluții viitoare. I.6.4 Principii specifice consilierii
Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Tiron Elena, Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2373]
-
augur trecerile la discuții politiciene. Ferească-ne zeii s-ajungem ca în Hexagonerie, unde toate categoriile socio-profesionale nu gavaresc la crâșmă, la masă, la slujbă decât în jurul potolului brânzial. Vorbim politichie, punem țara la cale, sem bun iaște: suntem vii, pulsionali, dârdâitori cât Grecii, Talienii, Spaniolii, Portughezii; arheii încă nu ne-au părăsit, nici femeile, ce încă nu și-o trag cu Magrebini slabi la carte, însă tari în vârtute. Damezele autohtone mai pariază pe capacitățile argumentative ale sculelor noastre. Noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mașinărie mînuită de un clovn/ ― și-o voi plimba deasupra rezervației sintaxei./» Una peste alta, bulbul rahidian al acestei cărți bombardate, atât cât trebuie, cu hormoni de creștere onirici rămâne, totuși, conflictul dintre reflectarea conștientă a propriei existențe și energia pulsională instinctuală, adică inconștientul ca forță metafizică incognoscibilă, conflict al cărui caracter nu este unul antagonist, ci, mai degrabă, unul amical, pe care Marian Constandache, aidoma unui arhitect al propriei sale viziuni artistice, având la Îndemână compasul și echerul prozodic, sarcastic
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
și psihologilor contemporani, Durand accentuează importanța simbolului, acest element constitutiv al imaginii. Apariția sensului nu poate decurge decât din convergența unei rețele de semnificații. Imaginea ia naștere numai în cadrul traseului antropologic; ea nu are semnificație decât în prelungirea unui gest pulsional. Imaginile nu reușesc să scape unei reificări, unde se întâlnesc elementele primordiale ale lui Bachelard, arhetipurile lui Jung, ambele având a priori semnificația lor. Ca idee centrală, trebuie să reținem că imaginile au capacitatea de a se structura în constelații
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
scopul general al comportamentelor era asigurarea supraviețuirii individului și perpetuarea speciei. Pulsiunile care declanșează și orientează aceste comportamente se manifestă atunci când organismul se află în condiții care prin prelungire pot deveni periculoase, deci, reducerea pulsiunilor are o valoare adaptativă. Stimulările pulsionale (excese sau carențe în compoziția chimică a sângelui) au efecte specifice care depind de originea lor, dar și un efect general de permisivitate care se manifestă asupra întregii activități a organismului. În timpul acestei activități una din acțiunile subiectului poate fi
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
a sângelui) au efecte specifice care depind de originea lor, dar și un efect general de permisivitate care se manifestă asupra întregii activități a organismului. În timpul acestei activități una din acțiunile subiectului poate fi însoțită de o diminuare a stimulării pulsionale. Ceilalți întăritori prezenți vor avea tendința de evocare a acesteia la o nouă interacțiune cu stimularea pulsională. Pentru Hull, o reducere a tensiunii intervine în întărirea primară. Întărirea secundară este cea care poate explica înlănțuirea răspunsurilor subiectului, a actelor succesie
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
care se manifestă asupra întregii activități a organismului. În timpul acestei activități una din acțiunile subiectului poate fi însoțită de o diminuare a stimulării pulsionale. Ceilalți întăritori prezenți vor avea tendința de evocare a acesteia la o nouă interacțiune cu stimularea pulsională. Pentru Hull, o reducere a tensiunii intervine în întărirea primară. Întărirea secundară este cea care poate explica înlănțuirea răspunsurilor subiectului, a actelor succesie care îi permit atingerea unui scop. De exemplu, în parcurgerea unui labirint numai ultima etapă este întărită
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
experimentator. Cei care au persistat mai mult au fost cei care au fost mai aproape de scop. N. Pastore studiază relația dintre frustrare și agresiune (Agresivitatea definește o tendință de a comite acte agresive, cu o eventuală referire la un substrat pulsional sau fiziologic; o atitudine, o intenție predupusă pot fi considerate agresive. Pentru studiul agresivității ar fi indicat a se consulta și lucrările etologilor, ale psihanaliștilor și fiziologilor), căutând să demonstreze că reacțiile agresive sunt mai numeroase când situația frustrantă are
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
supraveghezi: te disociezi, tocmai pentru a te controla mai bine! Eu și dublul meu... supravegherea se face în doi. Supravegherea și pedepsirea sau supravegherea și protejarea. În sfârșit, o formă derivată a supravegherii, considerată deseori ca fiind versiunea ei secretă, pulsională și inavuabilă, este voyeurisme-ul, discutat în amănunt de Sartre. Am fi perfect îndreptățiți să-l asimilăm supravegherii, dacă n-ar exista totuși o diferență, credem, notabilă. E adevărat că și supravegherea și voyeurisme-ul se bazează pe o structură bipartită, supraveghetor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
complexul lui Oedip și complexul lui Prometeu nu este nici un fel de contradicție, mai mult chiar, se poate spune că ele sunt complementare și necesare Eului personal, În procesul de formare și desărvârșire al unei personalități. Orice Eu are nevoi pulsionale de factură oedipiană, dar și nevoi spirituale de factură moral-prometeică. Acest aspect al persoanei umane este dat de faptul că ea este În mod permanent dublată de un alterego, care o reprezintă și de care este inseparabilă. Vom analiza această
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este reprezentat de Faust și Mefistofel, pe care, Într-o anumită privință, Îl putem apropia de dubletul Oedip și Sfinxul. Faust este spiritul clar, luminos, rațional, cel care caută să dezlege misterul, pe când Mefistofel este spiritul tenebros, irațional, al Inconștientului pulsional. În aceeași serie se Înscrie și dubletul Don Quijote și Sancho Panza, În care vedem diferențierea și complementaritatea dintre spiritul aventurier, expansiv, imaginar și spiritul practic, imediat, limitat strict la realitate, rezervat și supus, lipsit de imaginație. Dubletele la care am
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
corespunzătoare acesteia. Nu toate cuplurile sunt de tipul descris mai sus. În afara acestora mai există numeroase forme de cupluri nefirești, care din punct de vedere psihologic și moral se abat de la formele normalității. Aceste cupluri se constituie În virtutea unor atracții pulsionale de factură deviantă, constituțională sau perversă. Cuplurilor deviante nu le corespund motivații emoțional-afective, ci pulsiuni instinctuale primare care nu sunt dublate de valori morale. De regulă, persoanele care constituie aceste cupluri sunt fie personalități frustrate, cu carențe afective sau educaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mai ajunge să fie el Însuși și compensează acest deficit prin identificarea cu un partener de același sex. În cazul cuplurilor nefirești, se mai poate remarca faptul că persoanele care-l constituie prezintă o importantă formă de regresiune la stadiile pulsionale anterioare de evoluție, marcate, În special În cazul cuplurilor de bărbați homosexuali, printr-o importantă dependență maternă. Pentru aceștia simbolurile materne (apa, marea, corabia etc.Ă sunt elemente comune În planul arhetipurilor care-i apropie. Cuplurile nefirești sunt cupluri confuze
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
umane: tipul apolinic, spiritul luminii, al rațiunii clare și al ordinii și tipul dionisiac, spiritul tenebros al beției orgiastice, al visului, dansului și al senzualității dezlănțuite. Primul este emblematic ca reprezentare pentru supraeul moral, iar al doilea pentru inconștientul primar pulsional. La tipurile deja menționate, O. Spengler adaugă un al treilea tip fausticul, al ființei umane neliniștite, frământate interior, dornică de a se autodepăși, cel care caută negând, care luptă Împotriva limitelor, tipul care aspiră spre deschidere. C.G. Jung, plecând din
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
analiza În continuare semnificația morală a acestor tipuri. Se impune o precizare. Judecarea tipurilor morale umane sau biografice trebuie raportată la relațiile existente Între eul personal și supraeul moral, pe de o parte, iar pe de altă parte, la inconștientul pulsional primar. Fiecare tip de persoană și modelul psihobiografic care-i corespunde este determinat de influențele sau de tendințele exercitate sau manifestate de eul persoanei respective. În sensul acesta se pot delimita patru tendințe principale: aă tipul idealist este caracteristic modelului
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de exprimare, de acțiune, de mișcare, de comportament etc. Este, după cum se observă, extrem de greu de definit libertatea. Ea pare că se dizolvă În formele ei particulare de manifestare. Din punct de vedere psihologic, libertatea presupune forme necenzurate de descărcare pulsională și prin aceasta de (autoĂÎmplinire de sine. Este o modalitate de descărcare ce vizează, Într-o formă pozitivă, dobândirea echilibrului interior și un progres exterior al individului. Din punct de vedere moral, libertatea presupune două aspecte (R. Le Senneă: „libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
are o dublă origine. Atât În inconștient, cât și În supraeu. Din ele provin aceste energii sufletești care „se descarcă” În sfera eului conștient, ca o formă de afirmare de sine. Analizată astfel, forța sufletească are o dublă origine: sufletească - pulsională − și spirituală - morală. Ele nu pot fi separate și nici nu pot exista sau nu se pot manifesta independent. Persoana este, prin energiile sale interioare, atât suflet, cât și spirit. Ele sunt inseparabile și au caracter de complementaritate. Acceptând acest
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
inducerea În eroare, fals, minciună, ipocrizie, construirea de intrigi etc., insistându-se, de fapt, că În ele sunt cuprinse cele mai bune intenții la adresa celorlalți. Este clar, din cele de mai sus, că prin actele psihomorale se produce o „descărcare pulsională” a supraeului moral al persoanei, la fel cum prin „satisfacerea pulsiunilor” se produce o eliberare de tensiune psihică a Inconștientului. Ceea ce reprezintă pentru Inconștient tensiunea psihică, reprezintă pentru supraeu, forța sufletească. Ambele se realizează la nivelul eului personal și se
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
forța sufletească. Ambele se realizează la nivelul eului personal și se Însoțesc de o stare de satisfacție, de Împlinire, de plăcere care acesta o resimte, o trăiește. Remarcăm astfel o complementaritate Între funcțiile inconștientului și cele ale supraeului, Între sfera pulsională și cea spirituală a persoanei umane. Eul personal este sediul În care cele două forțe se Întâlnesc și se combină. Din ele se construiește acțiunea psihomorală a persoanei. Ea va fi expresia nu numai a forțelor sufletești interioare, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
să Înțelegem În primul rând acțiunea conștient-voluntară, dirijată de persoană către realizarea unui scop precis și care combină „intențiile” conștiente ale acesteia cu „normele morale”. Acest aspect ne raportează la supraeu, spre deosebire de actele inconștiente și automate, care sunt În raport cu inconștientul pulsional, primar. Acțiunea psihologică ne apare, În felul acesta, ca un tip special și specific de manifestare umană. La aceasta distingem motive și mobiluri, intenții corelate cu scopurile sau cu rezultatele acestora, mecanisme de realizare. Vom analiza toate aceste aspecte În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
indusă este „actorul dominat”, de regulă, o persoană slabă și cu un grad crescut de sugestibilitate. Ea este cea asupra căreia sunt proiectate „problemele” persoanei inductoare și care le preia printr-un mecanism de transfer, favorizând În felul acesta „descărcarea pulsională” a persoanei dominante. Din acest motiv am denumit acest tip „persoana victimizată” sau „victimă”. - al treilea „actor” reprezintă elementul esențial care, de fapt, pune În mișcare și Întreține „scenariul psihologic” pe toată durata desfășurării acestuia. Orice „acțiune psihologică” este o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
psihologice este reprezentat de desfășurarea propriu-zisă a acesteia. Ea are aspectul unui „scenariu”, desfășurându-se după regulile „jocului dramatic”, În conformitate cu schema de mai jos: Persoana de referință. Persoana inductoare. Persoana indusă. „Scenariul psihologic” reprezintă o formă de „descărcare a conținutului pulsional” al „agresorului-inductor” asupra „victimei-induse”, conflictul dramatic având ca „obiect” „persoana de referință”. Între „inductor” și „indus” se construiește o „atmosferă de tensiune emoțională” care face ca cei doi să se Înfățișeze și să se manifeste Într-o formă nudă, primară
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
puternică asupra celorlalți care nu sunt implicați În acest spectacol. Atracția vine din „curiozitatea”, dar și din „plăcerea colectivă” de „a vedea”. Acest fapt de „a vedea” nu este Însă niciodată pasiv. El este o formă de „coparticipare”, de „descărcare pulsională colectivă”, În care fiecare dintre „spectatori” se „identifică” cu unul dintre factorii” scenariului psihologic. În sensul acesta am remarcat că „publicul spectator” se grupează În trei sectoare: cei care Încurajează agresorul, cei care Încearcă să susțină victima și, În fine
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]