391,604 matches
-
a Tatălui, cârtește“. Chiar dacă nu-i greu să fim asemenea celui mic și cu siguranță am săvârșit multe din faptele lui, poate că mai aproape de noi și, de ce nu, mai periculoasă este perspectiva asemănării cu fratele cel mare. Acesta îl pune pe tatăl său în criză în momentul în care se mânie și refuză să intre în casa părintească, aflând că acolo se află fratele mai mic, care „mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat“. El era
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
rând este tema noastră, a slujitorilor, a celor care suntem deja „în casă“, obișnuiți cu Sfintele Taine, obișnuiți cu păcătoșii care pleacă sau vin la Tatăl. Oare nu îi judecăm pe oameni asemenea fiului celui mare? Sau, mai grav, ne punem prea rar problema că ar trebui noi înșine să ne întoarcem la Dumnezeu, chiar dacă suntem aparent aproape de El? Sau ne considerăm deja asigurați din acest punct de vedere?! Câtă bucurie simțim noi înșine când slujim Sfânta Liturghie alături de oameni care
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > RUGĂ TÂRZIE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dă-mi Doamne forța să nu mai scapăt spre-a-Ți duce torța până la capăt. Pune în mine acea putere ce să-nsenine orice durere. Nu vreau să sufăr printre scadențe, să strâng în cufăr molii și zdrențe, Când sunt în stare ca vise frânte să-nvăț să zboare, și să se-avânte. Fii bun și-alungă
RUGĂ TÂRZIE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1479670017.html [Corola-blog/BlogPost/384883_a_386212]
-
înger păzitor, nu era acasă, era plecată la București (ce noroc, căci era cam supărată pe mine...). M-a invitat să mă așez într-un fotoliu, mi-a dat ceva să mănânc, mi-a făcut o cafea și mi-a pus, în față, un pachet de țigări. Pe atunci, încă, mai fuma și el în neștire. După toate acestea, primul lucru pe care mi l-a relatat a fost acela că un bun prieten de familie, Iuliu Mărculescu (cel pe care
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
am asigurat că așa voi face și că îi voi scrie de pe oriunde mă voi găsi. Mi-a dat apoi un pachet de „Snagov” („din rezervele strategice”) și ultimii opt lei pe care îi mai avea în casă. Mi-a pus pe umăr geanta mea de „artist” m-a condus până la poartă, m-a îmbrățișat și am plecat. Se uita lung, lung și trist, după mine... Am reluat drumul pe care îl parcursesem la venire, până în spatele gării, având grijă să
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
am cum să bag în seamă frumusețile naturii pentru că lucrăm zi-lumină și într-un ritm drăcesc. Noroc că sunt clădit bine și tonele de lemne pe care le tai cu toporul, le mișc și le ridic în mașină, nu mă pun așa ușor pe brânci. Cel mai mult mă supără mâinile, pe care mi le julesc întruna, și picioarele ce-mi transpiră crunt în cizmele de cauciuc. Am început câteva poezii, dar nu le pot termina încă, una se va chema
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
dactilografierea pe care mi-au făcut-o niște colegi de la sediul întreprinderii. Mi-am dat seama de asta mai târziu, citind copiile, că este nevoie de unele corecturi. O să repar însă totul când o să ajung la București, doamna Graciov fiind pusă în temă de amicul meu. Încă ceva: doamna Graciov îl cunoaște pe doctorul Răzvan Petrescu, pe care l-a ajutat și pe el la publicarea primei cărți de proză. Ce mai face Răzvan? I-ați văzut cartea? Salutați-l din partea
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
îndrumat lirismul și viziunile către ideile unei mitologii personale mereu mai subtile, acordând expresiei o mai pronunțată cadență. Desigur, ca orice poet adevărat, și-a dat seama de unele excese ale evoluției spre declamatoriu (faza de început), și le-a pus o frână decisă, preferând simțămintele mai interiorizate, trăirile intime; astfel, ceea ce era energie în versurile sale, s-a convertit în confesiune caldă, învăluitoare, în „stare de fapt poetică”. Fără a renunța la cantabilitatea câștigată, la directitatea spuselor - și a ideii
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
19 pagini dintr-o povestire și le-am dat la „Național” mi-am dat seama că din acea povestire, destul de fructuoasă, poate să iasă încă mai multe replici și chiar un roman. Din nefericire, următoarea piesă, de 5-6 pagini, am pus-o în mapă, am întrerupt-o din motive diverse de apărare și îngrijorări destule și trebuie să o reiau, dar nu sunt încă în stare. Am idei, am adunat destul de multe, am schițat chiar și personajele, conflictele, mijloacele tehnice, gramaticale
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
lumină. Cum putea să plece fără el Sufletul, cel fără de prihană? Acum, aici, pentru Jertfitul Miel Curg lacrimile tale din icoană... Rostindu-ți numele și e de-ajuns, Mi se umple versul meu de bine, Ave Marie! Dumnezeu și-a pus Toată veșnicia Lui în tine!... Referință Bibliografică: Marie... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 593, Anul II, 15 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MARIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 by http://confluente.ro/Marie_nicolae_nicoara_horia_1345011503.html [Corola-blog/BlogPost/355065_a_356394]
-
la revista URZICA. “Uraaa !!” - au exclamat și colegii mei birocrați. Dar, ura îi măcina. Debutul meu îl considerau un rebut și mă ocoleau pentru că acolo “băteam” - în ei și a lor birocrație. Da ! - mi-am zis. Caricatura deranjează. Și ca să pun sare pe rana lor m-am apucat și de scris umor. Rimă întâmplătoare. Nu întâmplătoare au fost apoi colaborările mele cu caricaturi și texte umoristice la ziarul “Înainte”, participări la festivaluri de umor din țară (Vaslui-“Constantin Tănase”, Bistrița-“Mărul
LICĂ BARBU de LICĂ BARBU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Lic%C4%83_Barbu.html [Corola-blog/BlogPost/342130_a_343459]
-
pe care și-l închipuiau fiecare „ajuns” în cele ale îndeletnicirii și ale bogăției lumii ăsteia către care, cum își explicau uneori împăcați „toți tindem și puțini ajungem!” Cu toate că era fiecare cu ale lui, câteodată stăteau la sfadă amândoi și puneau lumea la cale, calea acesteia întrepătrunsă cu a lor fără nici o discuție, dădeau dintr-una-n-tr-alta și-și frigeau creierii tot punându-se în locul lui Oprea, ce-ar fi făcut ei în locul lui că să se dea la fund, cum și unde
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
explicau uneori împăcați „toți tindem și puțini ajungem!” Cu toate că era fiecare cu ale lui, câteodată stăteau la sfadă amândoi și puneau lumea la cale, calea acesteia întrepătrunsă cu a lor fără nici o discuție, dădeau dintr-una-n-tr-alta și-și frigeau creierii tot punându-se în locul lui Oprea, ce-ar fi făcut ei în locul lui că să se dea la fund, cum și unde că parcă l-a înghițit pământul, dac-o mai fi, dacă nu s-o fi prăpădit, era zilnic pe Iaz
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
Era acesta semnul sigur că peisajul stihiei dezlănțuite, aproape diluvian și apocaliptic care-i înconjura, le slăbise concentrarea și limpezimea privirii, ochii li se împăienjeniseră cât să adăpostească imaginile fugare îndărătul pleoapelor obosite, reverii a căror persistență le-ar fi pus în primejdie viața. Dâră observase de câțiva ani, dar a ținut numai pentru el înainte de a le împărtăși nepotului, că sânt locuri pe Valea Râușorului unde sălbăticia naturii fixează măreția și splendoarea până și în umbrele arborilor, în desișul nepătruns
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
peste țarini siluetele falnice, dar și pe cele ale oamenilor ce trudesc de dimineață și până târziu în noapte subțiindu-le și parcă micșorându-le pe măsura ostenelii, grăbind totdeodată amurgul zilelor și tot ele retrăgându-se pentru a le pune în valoare, pentru a le redesena ștergându-le de stranii configurații, pe care adesea le iau corpurile în imperceptibila și tainica lor mișcare cosmică ... George Nicolae Podișor Referință Bibliografică: Bastardul / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 172
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
deși autorul nu și-a propus abordarea subiectului de pe aceste poziții. Paradoxală e doar situația eroului principal al scrierii, tatăl autorului, Ioan, care deși în țara lui, partea răpită din România prin Pactul (secret) Ribbentrop-Molotov, din 23 august 1939, îl pune în situația să redevină străin în propria-i țară. Ei bine, autorul, Mihai ȘTIRBU, își focalizează energia scriitoricească cu toată paleta de instrumente pe frământările sociale care au rezultat sau au precedat aceste evenimente provocatoare de destin. Volumul în cauză
AUTOR MIHAI PASTRAGUS de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_regasirea_instrainarii_autor_mihai_pastragus.html [Corola-blog/BlogPost/345713_a_347042]
-
VI. DORUL, de Lucia Secoșanu, publicat în Ediția nr. 430 din 05 martie 2012. Ca un șobolan hămesit, dorul meu roade amintirile... Nu știe că pe bucata de brânză s-a pus otravă? Ba știe, dar nu mai contează. Îi e foame... Între nimic și speranță, are doar atât: amintiri! Între ieri și azi, amintiri. Între azi și mâine? Nimic! Lacrima este oaza care-i alină setea. Și ce dacă ieri a
LUCIA SECOŞANU by http://confluente.ro/articole/lucia_seco%C5%9Fanu/canal [Corola-blog/BlogPost/360683_a_362012]
-
de mâine într-o rană fără pansament. Bandajul nu mai poate acoperi plaga. Încrederea a devenit un cuvânt fără conținut. Citește mai mult Ca un șobolan hămesit, dorul meu roade amintirile... Nu știe că pe bucata de brânză s-a pus otravă? Ba știe, dar nu mai contează. Îi e foame... Între nimic și speranță, are doar atât: amintiri! Între ieri și azi, amintiri. Între azi și mâine? Nimic! Lacrima este oaza care-i alină setea. Și ce dacă ieri a
LUCIA SECOŞANU by http://confluente.ro/articole/lucia_seco%C5%9Fanu/canal [Corola-blog/BlogPost/360683_a_362012]
-
pământ, mă țineam și eu după ele, îmi plăcea joaca aceea, până când bunica m-a oprit. Numai o babă se juca cu niște lumânări galbene, subțiri, apoi le dădea celorlalte babe, care se mișcau încet cu ele aprinse, până le puneau în fața icoanelor. Pe preot nu-l scăpam din ochi, numai că uneori se ascundea după niște uși și când apărea cu ceva în mână, o ulcică legată cu lanțuri, care fumega și mirosea a tămâie din are fumul se ridica
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
-o pe mama cum se numea ulcica aceea care scotea fum cu miros de tămâie și am aflat că se numea cădelniță, iar bucățica de pâine anafură. Asta a fost ușor de ținut minte, dar ca să nu uit m-am pus pe repetat când mai încet, când mai tare, când în mintea mea. Toată ziua am repetat aceste cuvinte până când mama mi-a spus că nu mă mai ia la biserică dacă repet cuvintele acestea. Noaptea am visat că am fost
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
avut în viață necazuri, dar simțeam mâna lui Dumnezeu, care mă purta pe o scară în urcare. Îmi amintesc de primul ghiozdan, de degetele pline de cerneală și nu o pot uita pe prima mea învățătoare, cea care mi-a pus creionul în mână, al cărei scris l-am moștenit, și nici pe frumoasa mea dirigintă, pe care de mică am admirat-o și o admir, ea mi-a fost primul model, ea și interesantele ore de dirigenție, care mi-au
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
germană. Lansarea din 1890 de la Iași a fost primită cu răceală, încât nici n-a mai fost jucată până după primul Război Mondial. De aici marele curaj de azi al directorului artistic de la Naționalul ieșean, talentatul Adi CARAULEANU, de a pune-o în scenă la mal de Dunăre. Personal am să încep cu o laudă adusă scenografiei sobre, deși pare austeră, a lui Nicolai MIHĂILĂ, dar și coloanei sonore cu o doină la fluier, care potențează stările, ideile, relațiile dintre personaje
NĂPASTA-UN ALTFEL DE TEATRU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Napasta_un_altfel_de_teatru_pompiliu_comsa_1357298825.html [Corola-blog/BlogPost/345196_a_346525]
-
întâmplat oare dacă inițial, această corijența ar fi privit-o nu ca pe o posibilitate de a se îndepărta de dl. Constantin ci ca pe o dramă? Cât ar fi rezistat oare? Dl. Bâlea nu știa cum să facă să pună întrebări cât mai ușoare; întrebări care, în cursul anului școlar, nu le pusese vreodată. Exagera chiar cu simplitatea acestora dar Albert, în puținul timp disponibil de care avusese parte, nu făcuse decât complicate calcule de rezistență. Dacă i-ar fi
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
o posibilitate de a se îndepărta de dl. Constantin ci ca pe o dramă? Cât ar fi rezistat oare? Dl. Bâlea nu știa cum să facă să pună întrebări cât mai ușoare; întrebări care, în cursul anului școlar, nu le pusese vreodată. Exagera chiar cu simplitatea acestora dar Albert, în puținul timp disponibil de care avusese parte, nu făcuse decât complicate calcule de rezistență. Dacă i-ar fi dat să facă ceva calcule de rezistență, situația ar fi putut fi salvată
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
exagerăm! - Nu se știe niciodată; de acum, eu sunt cel care te va privi cel mai îndeaproape. - Da, ai dreptate, până cum nu am avut parte decât de priviri, nu mi-a adresat nimeni nici o vorbă, de parcă aș fi ciumată! - Pune-o te rog pe seama timidității și vei fi mult mai aproape de adevăr. Ce-i cu tine aici? - Repet anul. - Iartă-mă, trebuia să mă prezint și eu; Albert. Și eu sunt tot un fel de repetent. - Știu, o știe toata
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]