492 matches
-
la bucătărie și Țanțoșa, umflîndu-se de cinste, spuse că era dispusă să mai facă o radiografie 1. Nimeni n-a Înțeles ce-a vrut să spună, dar Carlos adăugă: cu ce drept erau acuzați lucrătorii, cînd toată lumea știa cine-i pungașul? — Are dreptate don Carlos, interveni Abraham; dar Abraham spunea mereu că don Carlos are dreptate și pe zi ce trece era mai mieros. — Du-te și spune-le stăpînilor că e vorba de Bobby, zise Carlos; dac-a fost el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spune-le stăpînilor că e vorba de Bobby, zise Carlos; dac-a fost el În stare s-o fure și pe maică-sa!... Don Carlos are perfectă dreptate... Țanțoșa acceptă argumentele lui Carlos, ba chiar era convinsă că Bobby era pungașul, dar prefera să ajungă la același rezultat pe căi mult mai democratice. Spunea că În nici un caz nu era nevoie de polițist, că ei erau În stare să ducă la capăt cercetările fără intervenția unor terțe persoane, străine de fraudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Rociíto, căreia Îi cîntărea farmecele cu o deosebită plăcere. — Că bună mai ești, Rociíto. Curul ăsta muntenesc al tău e apocalipsa după Botticelli. — Vai, dom’ Fermín, de cînd ți-ai tras iubită m-ai uitat și m-ai lăsat baltă, pungașule. Rociíto, tu ești cît mai multe femei laolaltă, iar eu sînt cu monogamia. — Puah, de asta te vindecă Rociíto cu cîteva frecții bune cu penicilină. Am ajuns În strada Moncada după miezul nopții, escortînd trupul celest al lui Rociíto. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de patru la sută, atunci, firește, când casele de amanet au dispărut și toți au rămas la discreția propriei lor inițiative, cele mai multe dintre milioanele respective trebuiau să se topească negreșit în vânzoleala febrilă a societăților pe acțiuni și în mâinile pungașilor, iar toate acestea le reclamau chiar onestitatea și cumințenia. Chiar cumințenia; dacă sfiala cuminte și lipsa onestă de originalitate au reprezentat la noi, după cum era încredințată toată lumea, calitatea inalienabilă a oricărui om priceput și cumsecade, atunci ar fi fost cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iar cavalerii sunt luați prin surprindere...” Colonelul zâmbi cu compătimire. „Într-adevăr. E pueril să te gândești că oameni atât de puternici Încât să-l bage-n sperieți pe regele Franței nu sunt În stare să știe dinainte că patru pungași Îl instigau pe rege și că regele Îl atâța pe papă. Să fim serioși! Trebuie să ne gândim la un plan. La un plan sublim. Presupuneți că templierii aveau un proiect de cucerire a lumii și cunoșteau secretul unei imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Manifestul se Încheie promițând un imens tezaur ce rămâne să fie descoperit și nemaipomenite revelații asupra raporturilor dintre macrocosmos și microcosmos. Nu vă iluzionați că suntem alchimiști de trei parale și vă Învățăm să produceți aurul. Asta-i treabă de pungași, iar noi vrem mai mult și țintim mai sus, În toate sensurile. Răspândim Fama aceasta În cinci limbi, ca să nu mai vorbim de Confessio, curând pe ecranele noastre. Așteptăm răspunsuri și idei de la docți și de la ignoranți. Scrieți-ne, telefonați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Înainte, în Fotse, lăsam grijile omului modern la o parte. — Poverile, adaugă Gittens, societății civilizate. — S-a dus naibii de acum, zice Marchant. Al dracului de cald, plin de muște, cât despre negroteii de pe aici, sunt mai răi decât orice pungaș. Profesorul tresare. — Aș vrea.... începe el, dar se oprește. O, ce voiam să spun? Despre ce vorbeam? Gittens intervine. Cred că știu ce voiați să spuneți. Este ca și cum ne-am întoarce în trecutul nostru îndepărtat. — Adică al dracului de primitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
era pe deplin convinsă. În general, poliția din această zonă a Upper West Side avea de-a face cu accidente de circulație, spargeri de magazine sau furturi de mașini (și de asemenea cu ascultatul văicărelilor acelor nefericiți care cădeau pradă pungașilor de stradăă. Era o premieră pentru amândouă - în timp ce făceau obișnuita patrulă de sâmbătă dimineață, l-au auzit pe paznic chemându-le agitat pentru a cerceta cauza urletului auzit de acesta. Mai exact, a strigătului auzit de acesta. - Hai să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dacă nu am fi adunat noi această mulțime de probe? O mândrie a țării ar fi fost veștejită, nu numai Caragiale înfierat! Și ce idee și-ar fi făcut străinii de noi, românii? Că suntem un popor care ne sărbătorim pungașii, că gloriile noastre se întemeiază pe jaf, că geniul nostru este o rușine, că n-am avea nici conștiință, nici demnitate!” 18.2. ALOCUȚIUNEA Alocuțiunea este o compoziție orală, scurtă, ocazională, de obicei spontană, rostită cu prilejul unui eveniment festiv
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mic pe niște suflete, chiar dacă de „recensământ“, dar din care a rămas „doar un sunet imperceptibil“. Pentru Cicikov, „opt grivne de suflet ar fi prețul cel mai rezonabil“. Dar Sobakevici este de altă părere. „Zău că nu-s scumpe. Alt pungaș v-ar înșela, v-ar vinde niște porcării în loc de suflete. Ale mele-s toate unul și unul, pe alese: ba meșteri, ba țărani zdraveni“. Și mi se apucă Sobakevici să descrie fiecare suflețel mort, de rămâi cu gura căscată. Îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
lui, fusese lăsat fără o lețcaie de către hoții ce roiesc prin tot orașul, Antipholus din Siracuza va propune chiar o ierarhie a înșelătoriilor, începând cu borfașii ordinari și terminând cu scamatorii care înșală privirea, fără a-i uita nici pe pungași, nici pe șarlatanii buni de gură și nici pe magicienii obscuri ce sucesc mințile oamenilor sau pe vrăjitoarele ce ucid sufletele și schilodesc trupurile. Așadar, o vastă scară a iluzionărilor de tot felul, asociind amăgirea și transformarea - de la scena improvizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nervos. — Cum arată prietenu’ ăla a’ tău deghizat? se interesă George, rânjind ca s-o facă pe viteazul. — E mic și evaziv, îl lămuri Ignatius cu o voce vicleană. Un fel de arătare. Aleargă de ici-colo neobosit, în căutare de pungași. Un timp a stat ascuns într-o toaletă, dar acum a ieșit din nou afară pe stradă, unde este la dispoziția mea și-l pot chema în orice clipă. George simți un nod sufocant în gât. — Asta-i o înscenare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de șantaj, rezolvat în afara tribunalului. Ai adresa lui Sifakis? — Mickey ar face-o pe gratis! — Mickey ar fi în stare să te-ncalțe cu o complicitate la crimă. Care-i adresa lui Sifakis? Gelfman expiră încet. — Mama voastră de cârcotași pungași! E Vista View Court, numărul 1187, în Studio City. Și dacă-i vorba de un miar, vreau o rezolvare perfectă. Buzz zise: — Ca o căcare pe bancheta din spate. Puse receptorul în furcă, apoi își luă pacificatorul LAPD de pe clanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
recunoscut și de către Șerboianu, mai târziu). Cât privește cremațiunea, arhimandritul o punea în directă conexiune cu socialiști, pe care îi considera atei și, prin urmare, lipsiți de orice reper moral: Copiii lor sunt cei mai destrăbălați și din ei ies pungași și omorâtori de oameni care au îngrozit mai ales Parisul"117. Pentru a exemplifica aceasta el descria modalitatea prin care socialiștii își înmormântau morții, preferând, de cele mai multe ori, cremațiunea. Un asemenea subiect îi prilejuia comparația cu realitățile românești în care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lume și-a pierdut cumpătul și a rătăcit de la dreapta credință, apucând drumuri greșite. Așa unii, care-și zic "Socialiști" nici nu vor să știe de preoți, ori de biserică. Copiii lor sunt cei mai destrăbălați și din ei ies pungași și omorâtori de oameni care au îngrozit mai ales Parisul. Să vezi, prietene, cum își îngroapă aceștia morții; unii din ei, într-adevăr, își duc morții la cimitir fără preot și-i îngroapă în pământ. Alții nu fac așa.. Își
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Băieții au scotocit prin rucsac și ne-au luat dolarii (realii) pe care-i aveam, în timp ce eu le spuneam: „Do you want my money? OK, take the money!...“. Știu, știu că voi v-ați fi luptat cu toți cei zece pungași deodată și i-ați fi biruit, într-un final glorios. Numai că și nevastă-mea, și eu având niște cuțite la gât, chiar n-avea rost să fac pe nebunul. Când însă unul dintre hoți, cu mișcări aproape mângâietoare, mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
al vieții omului este sfîrșitul. Așa coboară harul asupra sa. În lipsa călăului, moartea devine spaima care ne înalță. Tînăr și bătrîn, sînt mîndru că mor. Pasărea albastră lăcrimează: rămîne în urmă dragostea, o inimă fierbinte pe care și-o împart pungașii, excrocii, demolatorii care ne rîd în nas. Ce ne mai rămăne? Unii, pripiți, intră prin guri de tun sajungă-cărnuri împrăștiate-mai repede la oaze. Victime ale grabei... Doar noi, experiind răbdarea disperarii, privind la umbra celui din față, ne numărăm puținele
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Cârciumarul îl punea să fluiere, ca semn că nu se cinstește din licoare. Când obosea pierzându-și suflul sau când era acoperit de cântul lăutarilor, cârciumarul deschidea trapa beciului, se lăsa într-un genunchi și răcnea congestionat: "Suflă din gură, pungașule!". Din timp în timp, băiatul dădea fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de crengile unui dud, de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și fierbinte încă a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la gura sobei și mâncam dovleac copt. N-o mai auzisem până atunci și nici n-o citisem în vreo carte; așa că o găseam cea mai potrivită, spre a fi povestită în cazul de față. Era vorba despre isprăvile unor pungași din cale-afară de isteți. Îmi intitulai povestea: "Cei cinci pungași isteți" și începui să scriu cele ce urmează, fapte demne într-adevăr de cel mai autentic Till Buhoglindă! "Păi, cică au fost odată ca niciodată, că ducă n-ar fi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
auzisem până atunci și nici n-o citisem în vreo carte; așa că o găseam cea mai potrivită, spre a fi povestită în cazul de față. Era vorba despre isprăvile unor pungași din cale-afară de isteți. Îmi intitulai povestea: "Cei cinci pungași isteți" și începui să scriu cele ce urmează, fapte demne într-adevăr de cel mai autentic Till Buhoglindă! "Păi, cică au fost odată ca niciodată, că ducă n-ar fi fost nu s-ar povesti, cinci pungași isteți cum nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
povestea: "Cei cinci pungași isteți" și începui să scriu cele ce urmează, fapte demne într-adevăr de cel mai autentic Till Buhoglindă! "Păi, cică au fost odată ca niciodată, că ducă n-ar fi fost nu s-ar povesti, cinci pungași isteți cum nu se mai aflau alții în acea vreme. Și, într-a bună zi, trezindu-se ei că nu mai au de nici unele, se gândiră cum ar face rost de un prânz, nu îmbelșugat, dar care să-i sature
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
era mare și frumoasă, cu case arătoase și cu prăvălii bogate în tot ce ți-ar fi râvnit inima. Căutară ei o prăvălie, pe o stradă nu prea, umblată, și intrară. Căpetenia lor înaintă până în mijlocul prăvăliei, iar doi dintre pungași rămaseră lângă ușă. ― Bună ziua, domnule negustor! spuse cu toată bună-cuviința! Aș dori să cumpăr un rând de haine croite din postavul cel mai bun... o cămașă... în sfârșit... și-om mai vedea ce. Mai întîi, hainele! ― Da, da, poftiți, vă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
întrebă: ― Cât costă ăsta? ― Pentru dumneavoastră, răspunse negustorul, așa cum spun toți negustorii, ca să-i măgulească pe mușteriii săraci cu duhul, pentru dumneavoastră, 1 000 de lei, de la 1 500. dar nu pot să vă mai las un leu măcar! Căpetenia pungașilor strâmbă din nas, în semn că i se pare cam scump. Îl mai pipăi, mai întinse de postav, mă rog, ca omul care vrea să știe pe ce are să dea banii, și zise: ― Să-l încerc, să văd dacă mi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dacă îi șade bine cu ele, sau nu. Nu-i ședeau rău deloc! Parcă fuseseră anume croite pentru el! Se-ntoarse către prietenii lui, care așteptau la ușă, și-i întrebă: ― Ei, cum vi se pare? Unul din cei doi pungași se strâmbă, spunînd: ― Să-ți spun drept, nu găsesc că te prind. ― Poate pentru că n-am și pălăria pe cap, zise căpetenia. Fii bun, te rog, domnule negustor, și adu-mi o pălărie frumoasă și un baston! Și-atunci, vom
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
el mai bine, luă bastonul, îl învîrti de câteva ori pe degete, ca un boier adevărat și, îndreptîndu-se către cei doi prieteni, îi întrebă din nou: ― Ei, acum ce mai puteți spune, dragii mei? ― Acum, îi răspunse cu îndrăzneală celălalt pungaș, acum parcă ai fi chiar dracul! ― Cum îndrăznești să-mi vorbești astfel, neobrăza tule? Stai că te-nvăț eu minte! Și, ridicând bastonul, se repezi mânios după cei doi, care, de frică ― vorba vine ― o tuliră la sănătoasa! Și așa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]