1,221 matches
-
care unii dintre ei ne depășesc. Oare această diferență infimă nu Înseamnă totul? În timpul acesta, vagabondul Începuse să vorbească cu Noriko, să-i adreseze niște cuvinte care pentru mine ar fi fost de nesuportat. — Hei, Noriko, mă auzi? Noriko avea pupilele dilatate la maximum și amenințau să-i acopere Întreg globul ocular. Nu putea să se ridice În picioare, se prăvălea În genunchi de Îndată ce schița cea mai mică Încercare de a se ridica. Ca un ied de-abia fătat, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
numită musca-țețe era cea mai puternică din tot ce Încercaserăm până atunci și ne-a făcut knock-out pe toți. Efectele unui ecstasy obișnuit nu durează decât patru, cel mult cinci ore, dar, după ce am luat noua formulă, am rămas cu pupilele dilatate timp de vreo treizeci de ore. Efectele distructive pe care le au drogurile consumate În exces nu sunt neapărat psihice, ci mai ales fizice. De altfel, trupul este cel afectat Întotdeauna, nu numai În cazul drogurilor. Imaginați-vă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Efectele distructive pe care le au drogurile consumate În exces nu sunt neapărat psihice, ci mai ales fizice. De altfel, trupul este cel afectat Întotdeauna, nu numai În cazul drogurilor. Imaginați-vă o stare de excitare care te ține cu pupilele dilatate timp de treizeci de ore! N-ai cum să nu fii epuizat, amorțit. Musca-țețe... bărbatul Îi găsise numele acesta. Zicea că Îi sugera bâzâitul aripilor acestei insecte. Eu, firește, nu am văzut niciodată o muscă-țețe. Mie și-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
E un cuvânt care nu se mai folosește acum, dar i se potrivește de minune... Dar ce m-a apucat să-ți vorbesc ție despre asta? Până la urmă nu rămâne decât să-ți fac o confesiune, nu? — Nicidecum. Yazaki avea pupilele dilatate. Probabil că Încă era sub efectul cine știe cărui drog. — Ieri am luat cinci pilule de ecstasy. Dacă iau destul ecstasy, nu mai trebuie să trag pe nas așa multă cocaină. Dar o pilulă sau două nu mai au nici un efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
e dor de vremurile bune, când până și fundul unei femei grase ca o purcică mi se pare că strălucește ca aurul, bag În gură Înc-o pastilă, și-Încă una, până când mă trezesc că am Înghițit vreo cinci. — Aveți Încă pupilele dilatate. — În starea În care sunt, orice ți-aș spune s-ar transforma Într-o confesiune, spuse Yazaki, apăsându-se cu degetul mare de la mâna dreaptă În dreptul șalelor. — Nu vă plac confesiunile? — Nu neapărat. Fie că e vorba de confesiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe deasupra ochelarilor la cei doi pământeni, apoi la tractorist. — Din ce brigadă faci parte? îl întrebă el pe K.M. 273. — Din brigada a cincea, răspunse tractoristul. Și-atunci ce căutai la orz? zise responsabilul cu un licăr de triumf în pupile. Brigada a cincea trebuia să fie la ovăz. M-au trimis după bujii la bază, s-au stricat șase tractoare, răspunse K.M. 273. — Astea-s cioace, măi, zise responsabilul. Pe mine nu mă duci. De la o vreme, de când se dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
procurorii noștri(?) hărțuiesc pe cei care au votat demiterea iubitului conducător-jucător sau pe cei din Piața Universității. Biblia, unde-i Biblia?... Cum poporul se hrănește cu scandal, spectacolul continuă. Iresponsabilul, demis de propriul popor, iese, periodic, la rampă. Ca și pupila, proaspăt refrișată. Poporului îi plac la nebunie țățismele. Televiziunile paparazzi ne alimentează ceas de ceas cu știri tip mahala. Între timp, ungurii, cei raționali, ne dau lecții! Dar de unde să știe Demisul astfel de finețuri diplomatice? Băsescu Traian, impostorul neamului
TABLETA DE WEEKEND (45): JUSTIŢIA-I MOARTĂ-N COTEŢ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364421_a_365750]
-
ușor mânuit parcă de o mană sadica.Pumnii îți sunt atat de strinsi că-ți sinti unghiile înfipte adânc în carne.Mintea refuză să realizeze. Și lacrimile refuză să-ți curgă. O lacrima . Măcar o lacrima de ți-ar udă pupila zgâriata de ultimile imagini.Iti simți gustul propriului sânge...și-ți simți durerea usturătoare a buzelor muscate sălbatec. Doare. Atât de rău Și poate somnul adânc fără trezire ar fi supremă alinare. Dar nu vrei să dormi. Nu vrei nici macar
PUTEREA DE A MERGE MAI DEPARTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361459_a_362788]
-
haide, haide, dragă, ce-ar fi dacă am lua toți cerșetorii cu noi?, ripostă el iritat. Ce-ți veni? - Aș fi sigură că ajunge nevătămată... Un fior rece străbătu șira spinării Soficăi. Privi în gol, obosită să-și tot miște pupilele în toate părțile, apoi le ridică fără să gândească. Și le odihni pe chipul unui tânăr care o privea insistent. Nu realiză că acesta stătea chiar în fața ei și-i spunea ceva. I se părea că vocea lui vine de
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > LUMINĂ ȘI ÎNTUNERIC Autor: Cristina Mariana Bălășoiu Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului Când râde sufletul, fața mi se luminează. Pupila se dilată în orbită, trimițându-mă în primăvară. Aroma liliacului înflorit în alb și albastru, îmi cântă la geam. Ghioceii sparg pământul făcându-și prezența. Anotimpul se lungește numai pentru mine. Când mă încinge durerea în piept și sufletul nu
LUMINĂ ȘI ÎNTUNERIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362790_a_364119]
-
albă.În calendar zilele se rostogolescscăldându-se în ape negre.Joc ultima piesă ascunsăde văzul lumii.Șah-mat!... XV. LUMINĂ ȘI ÎNTUNERIC, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016. Când râde sufletul, fața mi se luminează. Pupila se dilată în orbită, trimițându-mă în primăvară. Aroma liliacului înflorit în alb și albastru, îmi cântă la geam. Ghioceii sparg pământul făcându-și prezența. Anotimpul se lungește numai pentru mine. Când mă încinge durerea în piept și sufletul nu
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
pământul făcându-și prezența. Anotimpul se lungește numai pentru mine. Când mă încinge durerea în piept și sufletul nu mai poate duce, lacrimile și ochii vorbesc. (16.05.2016, Craiova) Citește mai mult Când râde sufletul,fața mi se luminează.Pupila se dilată în orbită,trimițându-mă în primăvară.Aroma liliacului înflorit în albși albastru, îmi cântă la geam.Ghioceii sparg pământulfăcându-și prezența.Anotimpul se lungeștenumai pentru mine. Când mă încinge durereaîn piept și sufletul nu mai poate duce,lacrimile și
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
aspru și sărat, / Aproape-ntotdeauna a fost la fel, îmi pare ... / De colburi nins, cu vânturi și ploi amestecat, / În zgura de la trenuri scăldat și-n stropi de mare. Ce larg mă simt și lacom și niciodată plin! / Sorb prin pupile lumea și-n taină cu auzul, / Nepotolit ca-n fața paharelor de vin / Ce-mi scapără-n mustață stropi limpezi ca hurmuzul. / Am strâns atâtea drumuri în mine ca pe-un ghem, / Tam-tamuri de copite în mine aspre sună / Dar
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
era uriașă, fiind înalt, după cum s-a remarcat, mult mai înalt decât contemporanii săi. Natura avusese grijă să-l înzestreze și statuar; în plus avea o frunte largă, impresionant de largă, ca și ochii impresionant de sclipitori, fulgerători, prinzând în pupilele lor lumina zilelor de sărbătoare și înțelepciunea zeilor atenieni. Toată frământarea interioară a geniului își făcuse lăcașul în blândețea scăpărătoare a privirilor, acumulând rigiditatea științei și puterea tuturor pasiunilor, înfrânat de disciplina lăuntrică a idealului ce-l călăuzește. Fața lui
OMUL POLITIC de GIGI STANCIU în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361161_a_362490]
-
acestei lumi târâtoare prin retorica culturii. Strigi fără să strigi și mori fără să mori într-o viață fără trezirea din Cunoaștere. Până unde se poate întinde parfumul orbirii? Când tot ce înseamnă politic va privi în ochii tăi cu Pupila mărită de cultură, abia atunci vom simți cum se stinge vidul mizeriei din noi. Aș vrea să am copite de bou și grai de măgar, să boncăluiesc în idei filosofice și să rag în vers de poet: Retorica culturii Aș
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
sunt degete, genunchi, buze, pleoape și un uriaș cordon ombilical ce înconjoară trupul fragil ce se formează în fața mâinilor mele. Marele lui ochi albastru și rotund, ca un lac între munți, se lipește de placenta străvezie. În penumbra catifelată a pupilei se descompune, ca un evantai, toamna. Înfășurată în mătasea privirii, mă scufund în irisul imens al cărui contur violet a devenit acum mai pregnant și înot printre celulele viorii până în centrul minții mele, acolo unde tocmai se naște lumina. Ochi
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
cenușiu, în care intrasem, îmi întuneca privirea. Îmi trecu prin minte versul lui Nichita, „Cu spăimântătoare viteză / am trecut prin tunelul oranj„... Tunelul morții... Nu mai aveam percepții vizuale, doar mentale... Și cenușiul care-mi pătrundea în propria ființă prin pupile deschise , într-un flux rapid, neîncetat, mă rupea cu totul de o realitate pe care nu mi-o dorisem, de care crezusem că m-am eliberat și din care voiam să ies cât mai curând! Nimeni pe trotuar, mai departe
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
în gând /cu flăcări de vulcan rostogolite în mine/ peste apele atât de mult timp stătute în nemișcare / pe alveolele unei inimi /despre care nici nu știam că există / da / era frumoasă/ îi șopteam că e frumoasă / reinventam frumosul sub pupilele mele/ ca și cămașa de in subțire care îi acoperea sânii / dezmierdându-i în formă de poem / poemul devenea ea”.../ Așa cum ne spune și poetul George Adrian Popescu, când ochii i s-au deschis spre o nouă lumină ( care era
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
-i liră, gazelă dulce cu forme celeste, pe piept cu perle stele, reflexe de aur, la umbra părului ei castaniu. gelos aș fi ca destinul ei să se preschimbe-n cenușă. parcă o văd în candoarea nisipului cum doarme cu pupilele stinse, potirul obrajilor ei, așa fără ochi, fără materie, acoperă urma sărutului și urma lacrimilor cu niște zori de lumină din ochiul meu monocord. e o minune când această ființă, îți respiră liniștit în brațe în timp ce marea vălurește filozofic trecerea
FEMEIA GOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367823_a_369152]
-
normal să fiu, totuși, în pijama? Va fi spre bucuria lui, de fapt...”, zâmbi Laura cu înțeles, deplasându-se în fața oglinzii mari pentru a se analiza în mărime naturală. „Da, bucuria lui va fi în primul rând... Parcă îi văd pupilele dilatate de surpriză și plăcere, exact așa cum le-am văzut la prima întâlnire... Îmi amintesc și acum zâmbetul acela cuminte, firesc, ce m-a frapat în contrast cu râsul ironic al celor doi... Ce întâmplare de tot râsul a fost când ne-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
brusc, se schimbau. Stângul sus, o așteptare legănata. Unduirea trecea că un frison prin umeri, se transmitea curent viu, de la un om la altul, frisonul trecea, ca un val, ca o briză din marea caldă, ochii se întunecau și din pupilele adânci ieșeau fulgere iuți, primeau răspunsuri alte fulgere, tot iuți și fierbinți. Valul bătea la gleznă, stângul și dreptul schimbau între ele rolul de vânt și de val. Freamătul urca până la genunchi iute, trecea în frison, de la umăr la umăr
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
ei rândul și atunci s-ar putea să procedezi tot așa cum ți-a arătat ea, prin ceea ce face? - Ei, nu, eu n-aș putea să fac asta... nu, niciodată! - vocea Danei, părea că se apără, însoțită de un zâmbet stingherit, pupilele i se dilataseră a uluire și pe chip i se așternuse o paloare ușoară. Și dintr-odată, ca niște mici piese de puzzle, scurtele povestiri despre viața și relația sa cu mama - pe care din când în când i le
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
în schimb sunt câteva candidaturi controversate. Numărătoarea de Prahova, „o fiară în devenire” după cum o caracterizează Cotidianul, e pe listă la Camera Deputaților, acolo unde și-a dat dovada cunoștințelor de aritmetică! Și cinste! O altă liberală controversată, Anca Boagiu, pupila lui Băsescu sau una dintre ele, după ce a cochetat cu șefia Sectorului 2, a fost exilată sau s-a autoexilat pe lista de la Maramureș. Mai sunt la liberali câteva nume erodate, dar, per ansamblu, cu prețul unor crâncene lupte interne
TABLETA DE WEEKEND (171): ALINIEREA CANDIDAŢILOR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368651_a_369980]
-
absolut, „reflex- condiționat“ androginic al erei noastre. Pare „firesc“, în Oul și sfera, ca după o ninsoare cu ochi - Dar ninge. Ninge cu ochi de pești, / cu ochi de șerpi, de câini. Ninge izbind în ziduri până devin nefirești, / [...] / Ninge. Pupile rotunde, drepte, piezișe, / patrate, triunghiulare, / înghețând în țurțuri fără culoare, / atârnând de jgheaburi, de acoperișe... / [...] / Ochi mari. Din ce în ce mai mari, până se sfarmă. Ochi cu pupile negre lățindu-se-ntr-una, / cât fereastra-n care bate luna, / ochi cât zidul. Ninge. Ochi cât turla
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
pești, / cu ochi de șerpi, de câini. Ninge izbind în ziduri până devin nefirești, / [...] / Ninge. Pupile rotunde, drepte, piezișe, / patrate, triunghiulare, / înghețând în țurțuri fără culoare, / atârnând de jgheaburi, de acoperișe... / [...] / Ochi mari. Din ce în ce mai mari, până se sfarmă. Ochi cu pupile negre lățindu-se-ntr-una, / cât fereastra-n care bate luna, / ochi cât zidul. Ninge. Ochi cât turla. Ochi de iarnă. («Ninge cu ochi» - SOs, 93 sq.) -, să se înfățișeze un înger cu o carte în mâini: Trecea un înger, / pe un scaun
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]