779 matches
-
108 Idem, p. 123. 109 Jacques Duquesne, descrie pe larg problematica vânzării și cumpărării bunăvoinței divine în lucrarea sa Diavolul apărută la Editura Humanitas, București, 2014. Iată descrierea despre care vorbim: Or, (...) indulgențele s-au răspândit enorm după ce credința în purgatoriu a devenit o dogmă. Tradus pe înțelesul tuturor, perioada pe care păcătosul va trebui s-o petreacă în acest infern provizoriu și purificator poate fi redusă parțial sau chiar anulată dacă, în timpul vieții sale pământești, păcătosul spune cutare rugăciune, săvârșește
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și nu se ascunde, dărâmă cu plăcere sensul unui Timp. EA: Tot ceea ce e fără vină este de vină. EL: Tu ești în faptă adevărată vestibulul meu. Eu văd în fapt înlăuntrul tuturor imposibilităților. Acum noi mergem, acum noi plecăm. Purgatoriile sunt îngrozitoare. Din punct de vedere corporal nu mai pot avea nevoie de ea, pentru că Legăturile de viață care sunt alăturate vor să fie o epuizare a tuturor posibilităților. Tot ceea ce e hotărâtor este pentru tine un avort, și nimeni
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu oamenii. Niciun bine, niciun rău, asta înseamnă că nu este loc pentru căință, pentru frică, pentru angoasă. Viața există pe timpul trecerii noastre pe pământ, moartea ne dă înspre o altă lume în care vom avea de dat socoteală. Inventarea purgatoriului, în secolul al XII-lea corespunde nevoii resimțite de Biserica oficială de a mai adăuga niște negativitate negativității și de a culpabiliza iar și iar: acest loc intermediar obligă la rugăciuni, la fapte de milostenie, el îi constrânge pe supraviețuitori
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
epicuriene, ci dimpotrivă, întrucât el gândește plăcerea ca pe o cale de acces la ceea ce este esențial: o practică realmente, autentic creștină... 8. Caracterul cinstit al voluptății, și retur. La fel ca Dante care trece prin Infern și apoi prin Purgatoriu înainte de a ajunge în Paradis - o dialectică subtilă... -, Lorenzo Valla își începe periplul cu Leonardo Bruni, purtător al stindardului stoic. Pentru el, binele suveran rezidă în virtute - care e un scop în sine. E cunoscută opțiunea austeră a școlii filosofice
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
text, este considerat identificat și trebuie să facă obiectul unei reluări prin articol hotărât + S sau prin demonstrativ + S: În vorbele contesei de Marana era un tablou în stilul dur și sec al lui Moralès, în care erau reprezentate chinurile purgatoriului [...], un înger care întindea mâna după un suflet care ieșea din durerile zilei, alături de un bărbat în vârstă, care ținea cu mâinile împreunate un șirag de mătănii, părând că se roagă cu multă ardoare. Acest bărbat era donatorul tabloului, care
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lui Geoffrey Chaucer, soțul era stăpân, nu iubit. Femeia era educată în spiritul supunerii, al obedienței totale față de acesta. Instituția căsătoriei nu este condamnată în Decameronul sau în Povestirile din Canterbury, așa cum făceau scriitorii misogami, percepându o ca pe un purgatoriu, însă uneori este ironizată sau parodiată. Personajele masculine sunt definite prin avere, statut social și ocupație, cele feminine se materializează ca prezențe prin relațiile cu sexul opus și prin căsătorie. Din păcate, personajul feminin nu are un statut social bine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
au fost prezentați global, pe soții următori, târgoveața îi caracterizează individual. Cu toate acestea, tot figura ei vine în prim plan, irumpând prin aceeași pasionalitate excesivă: „și eu eram arzoaie, dolofană/ și drăguliță ca o coțofană”391. Căsătoria devine un purgatoriu, un drum sigur pentru soț de a păși în rai. Ultimul partener, al cincilea, se dovedește a fi cel mai privilegiat, căci târgoveața declară că îl iubește, deși aplică femeii corecții usturătoare, este apreciat. Jankin este cu douăzeci de ani
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu tărie în existența unei vieți „de dincolo” și a unor pedepse destinate celor răi, dar dragostea rămâne întotdeauna în afara oricărei condamnări, căci ea guvernează nevăzut întregul univers boccaccesc sau chaucerian, este cea mai puternică dintre legături - vinculum vinculorum 513. Purgatoriul este amintit ca un spațiu de penitență tranzitoriu (un stareț reușește să o convingă pe o femeie credulă că doar ajungând aici și apoi înviind, soțul 510 Ibidem, p. 263. 511 Giovanni Boccaccio, Decameronul, vol. II, ed. cit., p. 171
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care nu răbda opreliști când era vorba de femei”544. și el elaborează un plan ingenios, profitând, de această dată, nu doar de naivitatea soțului, ci și a soției acestuia: îl face pe bărbat să creadă că a ajuns în Purgatoriu, unde își ispășește păcatul geloziei. Colectivitatea avidă de senzațional urzește povești pe seama celui înviat din morții - soțul păcătos (care de fapt fusese închis în temnița mânăstirii) și pe seama starețului care săvârșise minunea. Ignoranță, infantilism, de unde vine și puterea de manipulare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se joacă fără piesă, București, 1941; Ernesto Bounaiuti, Sfântul Augustin. Profil, București, [1928]; Giovanni Papini, Viața lui Isus, București, 1928, Un om sfârșit, București, 1943; Boccaccio, Decameronul, I-III, București, 1932-1935; Dante, Infernul, cu ilustrații de Mac Constantinescu, Craiova, 1932, Purgatoriul, cu ilustrații de Mac Constantinescu, Craiova, 1933, Paradisul, cu ilustrații de Mac Constantinescu, Craiova, 1934; Poezia italiană contemporană, pref. trad., București, 1938; Critica italiană de la Vico la Croce, București, 1941; Massimo Bontempelli, De-a noastră, București, 1942; Vittorio Alfieri, Mirra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
mai recente statistici, realizate pe baza rezultatelor obținute de elevii români la testele PISA, ne situează într-o zonă care are singurul avantaj că din ea nu poți merge și mai jos. Nimeni nu poate estima cât va dura acest purgatoriu, însă putem deduce că va fi foarte lung pentru că nici măcar nu a început în mod real dezbaterea publică pe această temă. Chiar dacă nu putem găsi soluții în trecut, putem găsi în scrierile anumitor sociologi repere care să ne ajute să
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
mulți oameni de pe planetă decât toate războaiele din istorie. Lucru de înțeles, de vreme ce asistase la nenumăratele mele încercări eșuate de a mă lăsa de fumat. Cea mai recentă se petrecuse în urmă cu doi ani. Trecusem prin șase luni de purgatoriu crunt înainte să mă las păgubaș - și să-mi aprind o țigară. Mărturisesc fără rușine că am plâns ca un copil. Am plâns pentru că știam că sunt osândit pe viață să fumez. Mă străduisem atâta și fusesem așa de nefericit
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
arate prin Cristos și să pună capăt Înfricoșătoarei Legi. Deși lipsit de un trup material, Cristos a pătimit și a murit pe cruce, după care a mers În iad, spațiu Împărțit Într-o zonă unde sînt chinuiți păcătoșii și un purgatoriu (refrigerium) destinat celor drepți, În conformitate cu ideea de justiție a Demiurgului. În primul compartiment a salvat mulți oameni care erau supuși unor pedepse crude ce nu erau necesare 54. Interpretarea marcionită a Bibliei adoptă principiului exegezei inverse pe care gnosticii Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
franceză când o anunță că deocamdată nu îi poate plăti lecțiile. Personajul rătăcește printr-un labirint („Sunt propriul meu Minotaur”), unde se va lovi de o sârmă electrică și va muri, probabil, scufundat în pământ. Ultima oază este numai un purgatoriu. Motivele fundamentale ale literaturii științifico-fantastice fiind identice cu ale textelor mitic-arhetipale, prozatorul scrie despre ieșirea din spațiul perceptibil și din timpul istoric, despre corespondența cu spațiul-timp al prototipurilor, despre pluralitatea universurilor, despre conștiința de sine a celui ce își descoperă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
trepte spre lumina din urmă; potrivit imaginarului colectiv (informează S.Fl. Marian), sufletele răposaților trec prin vămi felurite: șapte, nouă, douăsprezece sau chiar nouăzeci și nouă (Înmormântarea la români). La Dante, saltul postum, cel din Infern spre Paradis, implică treapta Purgatoriului. În eschatologia creștină, scara mântuirii (descrisă de Ioan Climax) e subiect de frescă murală exterioară la Mănăstirea Sucevița. În Vămile pustiei, "asceții Răsăritului" se mișcă la nivel terestru; perspectiva montantă devine de astă dată perspectivă orizontală; în context mai larg
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lapidar: "În prezent culoarele labirintului se înmulțesc". În Antistrofa intră în joc "marele Inconștient", "Trecutul", "Puterea", "Gelozia", "Umbra" și celelalte; Epoda recomandă echilibrul, pacea interioară, liniștea aceea "binecuvântată", "trandafirul împăcării cu sine". Tenacele peregrin, devenit în final "o emanație a purgatoriului", cată să primească lucrurile așa cum vin: "Peste toți e ceasul; binevoitor sau rău". Al doisprezecelea glas, o alegorie cvasi-didactică despre Marea Trecere, lasă câmp liber legilor existențiale; se întâlnesc aici date ale psihismului autohton: "Înflăcărați: din alaiul / lui Harap-Alb, dați
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
său14. Dacă Edenul putea să primească coordonate terestre mult mai ușor datorită descrierilor Genezei, în cazul infernului acest lucru era mult mai dificil. Nu există o plasare biblică a acestuia, iar interpretările privind poziționarea sa sunt cumulate și cu descrierea purgatoriului ca zonă intermediară de ispășire a pedepsei. De aceea, pentru identificarea și poziționarea spațială a Infernului s-a realizat o sinteză dintre tradiția creștină, cea greco-romană și cea populară. Cu toate dificultățile de ordin teologic au existat momente în care
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
s-a realizat și o spațializare a acestuia. Astfel, în secolul al VIII-lea Sfântul Willibald a identificat infernul într-o zonă din regiunea Calabria 15, iar în perioada secolelor XII-XIII localizarea a fost vulcanul Etna16. Nașterea ca imagine a purgatoriului amplifică posibilitatea de extindere și dezvoltare a imaginarului, introducând noi tărâmuri în universul fantastic al începutului de Renaștere. În acest context orice nou tărâm primea un corespondent de imagine în funcție de plasare și relaționarea cu imaginarul deja constituit. Călătoriile comerciale de sub
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în limita dogmei catolice. În afară de cei care au emis indulgențele: Papa, care este atacat fiind considerat ca supus erorii, și preoții, care propagă neadevăruri, nici unul dintre simbolurile catolicismului nu sunt negate. Sunt susținute Sfintele Taine, imaginile privind raiul, iadul și purgatoriul și în ansamblu toate principiile creștine surprinse de teologia catolică. Aceasta pare a fi un motiv suficient pentru care Papa nu a luat în serios mesajul transmis de Luther, chiar dacă acesta a avut un impact major în epocă. Singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
clar credința în cadrul bisericii anglicane s-a emis Actul pentru înlăturarea diversității părerilor, care conținea șase articole privind credința ce trebuia urmată de englezi: transsubstanțialitatea, împărtășirea sub o singură formă, celibatul clerului, voturile castității clerului, misa particulară pentru sufletele din purgatoriu, mărturisirea auriculară. Aceste hotărâri erau împotriva protestanților astfel că circul următoarea vorbă: "credința regelui este o Inchiziție: protestanții pe rug, iar catolicii la spânzurătoare"34. Acesta a fost începutul anglicanismului, un fel de biserică cu doctrină catolică separată de Papă
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
apare la Dante ("Nel mezzo del camin di nostra vita"), "linia despărțitoare între lumea istorică și cealaltă"586. Infernul lui Dante este la Eliade, hotelul, "adăpost vremelnic, echivalent al punții, al trecerii (...), loc de trecere insesizabilă între rai și iad, purgatoriu și intrare secretă în via negativa"587. Textul conține trimiteri intertextuale la Divina Comedie a lui Dante: acel care, fără a fi murit încalcă împărăția celor morți (Chi è costui che senza morte/Va per lo regno della morta gente
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
teologul englez John Hick afirma că aceasta reprezintă "orice experiență, veridică sau nu, care este structurată în termeni de concepte religioase (...) sau constă în imagini religioase precum figura lui Cristos, Fecioara Maria, Krishna, un înger sau un diavol, raiul, iadul, purgatoriul etc."146 Mai clar, prin experiență religioasă putem înțelege tot ceea ce poate fi trăit și perceput înaintea oricărei încercări de formulare rațională, desemnând reacțiile omului religios în fața misterului transcendental, a sacrului 147. Subliniem cu această ocazie însemnătatea atributului religios al
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
unii fiind curajoși, iar alții lași, unii generoși, iar alții egoiști și avari. Până și religia împărțea oamenii în buni și răi, după păcatele pe care le săvârșeau, astfel că drumul după moarte era spre Rai sau Iad, eventual în Purgatoriu. Obiectivul lucrării de față e centrat pe tulburarea de personalitate în perspectiv psihopatologică a psihiatriei și sănătății mintale. Această problemă se cere plasată în contextul său care, în mod tradițional, e preocuparea față de persoana umană. Nici această trimitere nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
strădanie a filosofului e să pună rațiunea de acord cu revelația. Tomismul. care rezumă cugetarea epocii, e tocmai această strădanie. E vremea Summelor teologice, adică a supremelor încercări de sinteză culturală în literatură e vremea Divinei Comedii, în care Iadul, Purgatoriul și Raiul, suprapuse de o genială viziune poetică, înfățișează ierarhia din lume și de dincolo de lume într-o prelungire, ce pare lucrul cel mai firesc. În artă e vremea catedralei gotice, care crește uriașă către cer, simbol vertical al intensității
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lor încât o demarcație între credință și poesie devine imposibilă. Față de Milion, a cărui inspirație, rămânând credincioasă datelor biblice și sensului creștin, e mult mai liberă și mai avântată, Dante e poet confesional. Eshatologia lui poetică e văzută catolic: Infern, Purgatoriu, Paradis. Scolastica și mistica occidentală îi dau scheletul ideologic pe care îl îmbracă în carnea frumuseții. Singura libertate personală ce și îngăduie e să-și înfunde vrăjmașii în infern și să-și strecoare prietenii în paradis. Încolo, Dante e poetul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]