10,901 matches
-
ea aceea care molipsește, nu invers. Fie din cauza amplitudinii, fie datorită participării implicate a receptorului analiza mai pronunțat teoretică creează un efect de catharsis care criticii viciului personificat, chiar celei îndreptățite, nu îi va reuși niciodată. Trebuie vorbit așadar despre puritate în termenii unei acțiuni consecvent reluate - despre purificare în fapt, în loc de a mai pierde vremea cu iluzia naivă a conservării ei nealterate. De exemplu, în fraza: "Puritatea idealurilor Revoluției din decembrie 1989 a fost întinată" fals este dramatismul ei neputincios
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
personificat, chiar celei îndreptățite, nu îi va reuși niciodată. Trebuie vorbit așadar despre puritate în termenii unei acțiuni consecvent reluate - despre purificare în fapt, în loc de a mai pierde vremea cu iluzia naivă a conservării ei nealterate. De exemplu, în fraza: "Puritatea idealurilor Revoluției din decembrie 1989 a fost întinată" fals este dramatismul ei neputincios, căci nu la un rezultat definitiv, stătut, ascetic tămâios trebuia să ne așteptăm, ci la o mare purificare, la o restabilire activă a dreptului de a alege
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
pruncilor noștri vii și a celor/ pe care nu i-am lăsat să se nască.// Umilința e sărutul așteptat cu anii/ respins de ceara sleită între degete/ sexul fotografiat ce pare atît de ireal/ și cel blestemat pentru veșnica sa puritate.// Umilința se cuibărește în craniile pustii/ în buzunarele goale în inimile deșarte/ ea ne intră în măduva oaselor/ ne suge sîngele ne roade visele.(...)// Fii umil copile fii umil bătrîne. Doamne, de ce umilința e viață?" (Umilința este o palmă). Prin
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
Coteanu). Genette, Riffaterre n-au avut emuli la noi, ca J.P.Richard sau tematistii, mult mai des urmați. Paradoxul este că singurul exemplu de stilistica aplicată nu se referă la poezie (în care, totuși, marea generație interbelică a elogiat nesmintit puritatea verbală), ci la proza: Artă prozatorilor români a lui Ț. Vianu. N-avem o Artă a poeților români. Vianu pleca de la Bally, nu de la Spitzer, cum m-aș fi așteptat și analizele lui verbale sînt inca remarcabile, deși cred că
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
mia plăcut foarte mult cînd făsea pui și că spre iarnă au plecat cu toții și că mam plimbat cu mașina cu avionul și mie mia plăcut foarte mult" (Zi). Scriitura poetei e, într-adevăr, după cum observa un critic, de-o "puritate lipsită de patetism" (Caius Dobrescu). La întretăierea candorii cu curiozitatea intelectului "alb" (lipsit de senzualitate), apare acest caracteristic șirag de interogații: "De ce tocmai această curte/ pe care niciodată n-am văzut-o?/ de ce acest copil ascuns după o tufa/ roz
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
propulsa o nouă, poate altă receptare a operei lirice eminesciene. De o neasemuita utilitate astăzi este capitolul "Cultul lui Eminescu". Autorul arată la ce consecințe pernicioase duce ideea "atribuirii unor trăsături care fac din Eminescu un exponent de o mare puritate a ideii naționale, preluată, cum era firesc, nu numai de spiritul public, la noi naționalist prin definitie și prin formație, aproape am zice prin natura, ci și de toate extremismele naționaliste, de la legionari la comuniștii naționaliști din ultimele decenii". Petru
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
antrenează degradarea relațiilor interumane și intensitatea expresionista a Strigatului polonezei Barbara Sass prezintă diagramă existenței unei astfel de femei: o fată băietoasă crescută în promiscuitate, la ieșirea din închisoare, ajunge infirmieră la un azil de bătrîni, încearcă să-și păstreze puritatea și bunătatea, dar e împinsă la exasperare, la crimă. Reciprocă putînd sună ca-n Numele tău îmi otrăvește nopțile de Pilar Miro. Castrarea la propriu (și nu în termeni psihanalitici) poate fi considerată o crimă, dar și o pedeapsă dreapta
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
Cam pînă la intelectualii Quattrocento-ului trecutul era perceptibil conform unei grile literare, nu ca imagine, ci mai curînd că text. Consecință unei asemenea recuperări a trecutului este ceea ce Choay numește "efectul Petrarca", conform căruia redescoperirea trecutului este căutată în puritatea să originară. În textele sale Petrarca descrie o Antichitate strălucitoare, care capătă prin perfecțiunea ei rolul de model. Dar tocmai astfel, susține Choay, ea își dezvăluie alteritatea. Este o alteritate similară cu aceea a cărților Antichității, care stau mărturie pentru
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
mai trăiască, cei doi frați dispar. Ne-am putea întreba ce se ascunde dincolo de felul în care Lindgren își "încifrează" mesajul, structurîndu-l pe mai multe niveluri. Eu cred că un raspuns pertinent este sugerat încă de titlul cărții. Metaforă a purității și a tendinței către o stare originară a nediferentierii, "mierea de bondari" revine în carte și sub formă șucului "natural și neprelucrat" obținut de Olof din bubele de pe corp, care "n-ar fi de mirare că pînă la urmă să
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
a nediferentierii, "mierea de bondari" revine în carte și sub formă șucului "natural și neprelucrat" obținut de Olof din bubele de pe corp, care "n-ar fi de mirare că pînă la urmă să-i redea sănătatea" (p. 90). Spre aceeași puritate tinde și limbajul lindgrenian, care se vrea eliberat de convențiile pudice și de "zone interzise". Excepțional român al căutării izbăvirii, Miere de bondari, construit pe mitul clasic Cain și Abel, actualizează unul dintre posibilele răspunsuri impuse de dimensiunea mitică a
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
S. Damian M-am întrebat adesea, cu o naivitate de care nu mai scap, de ce mai ales blîndețea, gingășia, propensiunea spre puritate trezesc furia calomniatorilor de profesie. Cînd vreau să circumscriu ruta Anei Blandiana, ca poeta și ca om public, înainte și după decembrie 1989, mă ciocnesc mereu de lavă de ciuda, invidie și ura care s-a revărsat asupra ei. Nu
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
căutat să condensez la maximum, am retezat, poate, felii importante din opera. Mă sperie gîndul că ar fi posibilă o abreviere simplificatoare. Ar fi trebuit să consemnez o particularitate a tabloului, si anume ca resorturile care predomina, adică nevoia de puritate, de claritate și de sublimare, stîlpi de bolta ai liricii, nu indică decît un proces în mers, nicicînd consumat, al coagulării (aspirația către...). Un prototip arhetipal marchează țintă, dar nu epuizează și drumul spre ea. Rezultă la urmă nu un
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
ezitări și semne de ăntrebare): Ilustrul șarlatan (?), Vântul de martie (?), Dușmănie (?), Bedros (?), Exaltarea și prăbușirea lui..., Construcția paradisului, Panait Petre, jongleur, scamator, (11 iunie 1948), Distracție de revelion, Drăcie, Tristan, Vânătoare de lupi (ănainte de Construcția! De-aici urmează Justiția, Puritatea, Stârpirea ereziei), Nopțile din iunie, Dreptate, Iacob. Privită an ansamblu, ultima grupare suferă de improvizație, agravată prin flagrante denivelări calitative: pagini dintre cele mai rafinate (Proprietatea și posesiunea) alături de produse de serie ale supunerii la normele realismului socialist (Nopțile din
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
cu atât sunt mai fericite, mai frumoase și mai iubite!” A râs cu hohote, încât toți cei din metrou au întors capul să ne privească. Am continuat: „Cu bărbații e altceva. Ei sunt rasiști de frică! Toți sunt obsedați de puritatea ADN-ului feminin! Copiii cuplurilor mixte, primesc caracteristicile raselor mai puternice, care se impun genetic. Cu un negru nu vei avea, în veci, un copil alb și cu un asiatic, toți copiii vor avea ochii oblici. În orice caz, Dany
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
propagandă an rime și reportaj versificat, de o minciună socială și de un fals estetic depășite doar de impostura autorilor, obtuzitatea ideologilor și agresivitatea criticilor, poezia primului volum al lui Nichita Stănescu, Sensul iubirii (1960), constituită pe o poetica a purității adolescentine, a impus o autentică "retorica a diminetei" artei. El marchează editorial ănceputul "dezghețului dogmatic". Tânărul de atunci, pentru a-și vedea tipărită poezia visata, ăn care utopia artei se va arăta mai adevărată decât coșmarul realității, a dat la
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
cu caracter particular) și ambitionându-se să câștige toate disputele, chiar si post-factum, prin adăugarea unor note menite să influențeze arbitrajul cititorului. El nu mai este, cum părea la început, tânărul insolent, dar sincer și dezinteresat, care dintr-o sete de puritate îi judeca sever pe cei mai importanți scriitori contemporani, fără să se lase intimidat de prestigiul lor. Seamănă acum, mai curând, cu un batran procesoman, care umblă peste tot înarmat cu o geantă plină de documente și povestește cui vrea
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
nu direct, ci pe calea ocolita (mai bine zis foarte ocolita!) a lumii empirice. O abstractizare în trepte, contînd nu atît rezultatul, mai mult enunțiativ, cît fazele intermediare ale distilării fenomenalului în idealul scriptural. E o ceremonie dinspre "impuritate" spre "puritate". E ca si cum o persoană ar execută un dans complicat în jurul unui pom, înainte de-a culege un fruct dintr-însul: "Trebuie să-mi învăț moartea cîte ceva despre mine/ în nopțile tulburi cînd scriu/ cu aceeași încrîncenare cu care as
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
lui Mandelstam, Gumiliov, Ahmatova ori Pasternak nu au făcut niciodată parte din poezia ăsovietică, deoarece ele rămîneau profund legate de marea tradiție poetica a Europei Occidentale, erau livrești prin însuși demersul lor esențial și redactate într-o limbă de mare puritate, uneori dificilă". În curînd, versul spontan, capricios, puternic înnoitor, în maniera Hlebnikov-Maiakovski, a fost înlocuit de "țăcănitul, exasperant, de metronom al lui Tvardovski, poetul oficial", în vreme ce prin Gorki, tiparele prozei naturaliste, de observație socială, deveneau obligatorii. Se instaură un "neoclasicism
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
de artă și literatura erotică apare de sub condeiul unui S. Țesu. Despre altitudinea intelectuală a acestui Țesu da seama textul însuși: "Mitologia ne îngăduie să vedem cât de curvari erau zeii greci ai Olimpului. Miturile grecești sunt un amestec de puritate și bestialitate. Zeii se culcă cu muritoarele, zeițele își dispută amanții dând naștere la eroi, semieroi și damnați (sic!, din nou) într-o amestecătura în care cu greu te descurci. Olimpul celest pare o copie destul de fidelă a dorințelor și
Despre amatorism în coperti lucioase by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/17587_a_18912]
-
dea seama că, ori de câte ori pronunța numele lui Cassio, îl înfuria pe Otello. Shakespeare este răspunzător de această "eroare psihologică", dar este oare într-adevăr o eroare? Poate, la urma urmei, există ființe cu o asemenea inocentă și cu o asemenea puritate, încât nu reușesc să conceapă râul... Am îndrăznit, de asemenea, Werther la Lisabona, alături de Alfredo Kraus. Aveam o idee precisă despre personalitatea Charlottei a care devine femeie de la o scenă la alta -, idee pe care niciodată n-o auzisem; nici
Ileana Cotrubas despre Adevărurile Operei by Ma () [Corola-journal/Journalistic/17592_a_18917]
-
tristă și mai sublima (sic) dintre cărți, pe care omul nu va uita s-o ia cu sine la Judecata de apoi, spre a dovedi misterul cel mai profund și mai fatal (sic) al său, spre a proba că frumusețea, puritatea, castitatea, candoarea, virtutea, curajul, inteligență pot fi toate zădarnice și luate în derîdere. Dintr-un ăHamlet rusă, ăomul ridicolă ajunge un creștin Don Quijote, el îi cere iertare fetei pe care a jignit-o, știind că alți trecători insensibili îl vor
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
mâinile de sânge) și iese din scenă. Actul al III-lea este cel mai frumos realizat din întregul spectacol. Un ciobănaș copil în picioarele goale traversează cu un buchet de flori scenă, cântându- si aria. Este superbă această imagine de puritate care conferă, într-adevăr, o atmosferă specială. Țoșca vine cu permisul în mână fericită, se așază la pământ într-un extaz de bucurie a unei dorințe de libertate. Este un moment frumos și artistic. Nu am înțeles de ce regizorul o
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
și nuduri scene biblice, de alegorii. Au îndrăznețe... De la nașterea pătruns și în pictura imaculată a Afroditei lui religioasă, nuditatea Botticelli la nudurile senzuale Nud este denumit genul de reprezentând imaginea pictate de Titian și Giorgione, pictură care reprezintă un purității. la nudul total al lui Tintoreto și corp uman gol. De cele mai cel robust al lui Rubens, la cel multe ori este un omagiu În pictura laică, nudul familial al lui Rembrandt, sau adus femeii în frumusețea celebrează frumusețea
Nudul Omagiul frumuseţii feminine. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/87_a_82]
-
acum. Tu nu faci Acum sunt bune de aruncat la parcă mi se aruncă în față lumina. nici un efort. Stai acolo; și gunoi. Aceeași mână le oprește O mare imensă și rece lumină. Sluminezi. Da, mergi, mergi. Eu din drum. Puritate și pete. Mereu o pun la păstrat. Are Geana dreptrebuie să mă scol, să mă îmbrac, împreună. Nimic de aruncat la tate? Are. Lumina trebuie păssă mănânc, ... gunoi. Nu astăzi. Nu, de aceeași trată. Lumina se naște din recele De ce
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
așa violentă afirmare de mîndrie pasională”, dar și de „o așa puternică atitudine socială” (are, e combativă impetuos, patrioată de foc), care „stau laolaltă” cu „o imensă sinceritate” (ce se confundă - sau se poate confunda - „cu naivitatea”) și cu „o puritate care s-a filtrat cu grijă” (nu știu bine la ce puritate s-ar putea referi Perpessicius; aș zice că ăsta-i mai degrabă un bonus).11 În fine, cum Perpessicius chiar era om bun, lasă deschisă șansa „unei iminente
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]