361 matches
-
șir de unghiuri obtuze, km 203 resturi de grădină aprinse, focul viu, ritualul ~ , cf. alămor, etnografie, razant ies fețe de munte, obrajii năpădiți de brazi Hölderlin, dichterisch wohnt der Mensch auf dieser Erde minimul antropic, fîșia cicatrizată transport dă măsura pustiirii, cade în prezent, faruri aprinse la mașini la ora 14,01, liniile de sine ale muntelui vin valuri, infinitul orizontal, definitul vertical, masculin ireversibil /Vezi Duhul Sfînt făcut sensibil? știi de ce ne-am oprit? să ajungă celălalt, perechea lui de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
bătrân.” Acesta este Isac Balica, despre care vorbește Grigorie Ghica voievod la 1 mai 1738 (7246), când a pus mănăstirea Sfânta Vineri sub ascultarea mănăstirii Frumoasa: „Asemine dar și domnie me, luând aminte și prevind între ochii noștri răsipire și pustiire a o mică bisericuce ce s-au numit mai nainte Galata de Gios,...care di-nceput au fost zidită de Isac Balica hatmanul.” Vezi, dragule? Grigorie Ghica voievod îl consideră ctitor pe Isac Balica și nu pe Melentie, deși Gavril
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
jeluit că au fost lipsiți de metohul și mănăstirea lor, Sfântul Nicolae, care este în țarina târgului Iași, care...a fost dată de sfânrăposatul domn Petru (Schiopu) voievod ca să fie metoh sfintei mănăstiri...Acea mănăstire a Sfântului Nicolae ajunsese la pustiire...din pricina lipsei de grijă a viețuitorilor acelei mănăstiri și a cinstiților egumeni care s-au schimbat...Pentru aceea, a fost dată metoh mai sus scrisei mănăstiri...Si despre toate au arătat și uricul de la Petru (Schiopu) voievod...făcut și întărit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
nimic, stătea singură mănăstirea pustie și începuse și biserica să se risipească și era un lucru pustiu și pietrele cădeau. Iar răposatul Vasilie voievod când s-a ridicat la domniia Moldovei, dacă a văzut că sfânta mănăstire cade în mare pustiire, a început să dreagă...și a făcut turn, și chilii, și trapeză, și pivniță de piatră și vii, cu cerdac mai sus de mănăstire și tot ce a trebuit în jurul mănăstirii.” - Aici ai găsit, dragule, confirmarea faptului că Vasile Lupu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
strânse și de necombătut: 1 "când îi ocărăște pe unii și pe alții (Eminescu, n.n.), nu vizează aspectul etnic al problemei; 2 românilor care se alătură respectivei devieri imorale li se aruncă același blestem, cu și mai mare forță de pustiire". Și asta poate pentru că (vorba lui Cioran) "în Europa, fericirea se termină la Viena". Iar indignarea face versul. * A fișul de înmormântare vestea, la sfârșitul lui iulie 1900, că a încetat din viață Aglae Gareiss von Döllitzsturm, născută Eminescu. Prestigiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
oamenii se vor ascunde în peșteri și în stâncile munților și căuta-vor moartea și nu o vor afla, și vor pofti să moară, moartea însă va fugi de ei...”. După o clipă, cât să-și tragă sufletul, continuă. Duhul pustiirii va trece peste noroade, peste orașe și sate prefăcând în praf și cenușă tot ce a reușit să creeze eforturile milenare spre lumină ale umanității. Nația noastră românească, pe care destinul a așezat-o în calea răutăților, se găsește și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
blesteme, zgomote de mașini, huruit de căruțe... convoaie nesfârșite de camioane... înșirate pe drumuri fără sfârșit... Era îngrozitor să auzi, numai... și, să nu vezi nimic, ceea ce accentua și mai mult aspectul tragic al refugiului. Se creea, astfel, senzația de pustiire și tristețe nemărginită. Marele refugiu al Moldovei începuse... Oamenii fugeau de moarte... Resimțeau doar panica și dorința disperată de a trăi. O țară se afla din nou în pribegie... În fluierăturile locomotivei, inima a început să-mi bată mai tare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
La fiecare izbitură, el le răspundea cu un icnet și un zâmbet, cu ochii ficși într-ai lor... Era istovit, nu-și mai simțea trupul de durere... Durerea fizică n-o mai simți... locul ei, luându-l o senzație de pustiire și tristețe nemărginită. Cea dintâi întâlnire cu durerea fizică, mai sfâșietoare și mai adevărată, o simți înfiptă în inimă și, i se păru fără sfârșit. Deveni absent.. O mulțime de gânduri îl năpădiră.. mai ales, „anchetarea” uncheșului.. a tatălui său
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
închis ochii strâns.. până la durere. Pentru o clipă, halucinantă... m-am văzut, ca într-un mic muzeu al relicvelor vieții.. un carnaval al pârdălniciei vieții și a luptelor noastre zi cu zi, în scurtul circuit al vieții. O senzație de pustiire și tristețe nemărginită ne învălui. Da, așa este..!, murmură unul din colegi, adăugând cu un zâmbet trist. „Memento, homo, quia pulvis es et in pulverem reverteris !” subliniind fragilitatea și vremelnicia ființei omenești. M-am cutremurat.. Erau cuvintele adresate de Dumnezeu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
răstimpuri vârful brazilor din micul parc, ca un cântec trist. Căsuța lui moș’ Vasile-portarul, cu feresatra de la ușă, fără perdeluță, acoperită cu un carton, și pe care sta scris cu boia roșie „xerox”, părea oarbă... Îți dădea o senzație de pustiire și tristețe nemărginită. Școala Ieromonahului Veniamin era părăsită... Cei patru Evangheliști de sus, de sub cornișă, binecuvântau.. „Fiți liniștiți, nimic nu se întâmplă fără voia Domnului..!” „.. Cum oare, Dumnezeu a îngăduit o astfel de nelegiuire..?!” Mă întrebam la nesfârșit, ca o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nerv apar procese de demielinizare segmentara cu extensie mai mare sau mai mică, asociate cu procese de degenerare axonala, cu evoluție centripeta. Pe secțiunea nervului, acest proces de demielinizare corespunde cu scăderea numărului de manșoane mielinice, mergând până la o adevarată pustiire a nervului, țesutul înlocuitor având un aspect fibros. Aceste leziuni corespund cel mai ades formei de neuropatie hipoalgica;paranodal sau de-a lungul nervului, pe lângă procesul de demielinizare se pot înregistra și procese regenerative anarhice, întâlnite mai ales la pacienții
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92254_a_92749]
-
acum eternă. Sau alteori visam că murise, și mă trezeam bucuros că nu fusese decât un vis. Am scos din buzunar scrisoarea lui Hartley, mi-am apăsat-o pe frunte și m-am rugat de ea să mă mântuie de pustiire și de surpare. A privit plicul. Mi-a dat prin minte că nu mai primisem o scrisoare de la Hartley de peste patruzeci de ani. Și totuși îi recunoscusem imediat scrisul. Era același scris, poate ceva mai mărunt, ceva mai puțin îngrijit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
loc”. Dar, pentru că nu se putea să nu fie și un „dar”, Grigore Ghica voievod, într-un act din 1 ianuarie 1738, de punere a Mănăstirii Sfânta Vineri sub ascultarea Mnăstirii Frumoasa, spune: „...Asemine...privind între ochii noștri răsipire și pustiire a o mică bisericuce ce s-au numit mai nainte Galata de Gios,...care di-nceput a fost zidită de Isac Balica hatmanul...Iar în domnie noastră întâi, din dumnezeiască râvnă fiind îndrumați cătră zidire și ridicare acestii biserici cu
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Cartea cu sânge, pâine și cocs (1945). E o lirică în linia lui Ion Caraion a cenușiului (de unde și laitmotvul cărbunelui - Început, Reșița), demitizantă și halucinatorie în care revine obsesia morții prezentată direct sau indirect, universul descris fiind unul al pustiirii, apocaliptic (Orizont, Maternitate). Demitizările se reflectă și-n limbajul ce caracterizează aceste texte: "un felinar pervers a acostat o femeie", "copiii îl înjură pe Dumnezeu la plural" (Vignietă). Anul 1945 pare să fie anul de cumpănă în care se înclină
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
O. Iosif, G.Tutoveanu, Ecaterina M. Sadoveanu), la simboliști (Ovid Densusianu, Cincinat Pavelescu, Oreste). După corbul sol al iernii își face loc corbul simbol al îndoielilor: „Despotică stăpînă e ’Ndoiala/ Pe o țară de dureri și grozăvii/ în care-al pustiirii vînt se plimbă/ Prin creieri, ca prin scorbure pustii.// Lugubri corbi, năpîrci, prădalnici vulturi/ Pe stînci se suie la porunca ei,/ Să sfîșie din inimile negre/ A mii și mii de sumbri Prometei”9). Sau semn al înăbușirii speranței: „Privirea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
întărite, castelele și zidurile mănăstirilor au apărat populația și instituțiile statului mai mult decât armata feudală, absentă mereu la chemarea celor însărcinați cu apărarea. Fără să greșim, putem afirma că apusenii, francezii în speță, au cunoscut pe barbarii asiatici cu pustiirile și jafurile lor de pe înălțimea și după crenelurile castelelor feudale. Dimpotrivă, daco-romanii, proto-românii și românii i-au cunoscut direct, an de an și secol după secol, de la nivelul solului, în absența unor instituții și forțe organizate care să-i
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
țărilor române. Ca indo-europeni, acei turci vechi aveau, asemenea dacilor și latinilor, ca totem lupul: „Pe vârful steagului lor - scriu izvoarele chineze - pun un cap de lup din aur, nu vor să uite vechea lor origine” . Sub semnul lupului însemna pustiiri, năvăliri, războaie și, sub acest aspect, turcii otomani, urmași ai vechilor turci asiatici, sunt purtători ai aceluiași totem al proscrișilor-lupi, ca și urmașii geto-dacilor și romanilor. După ce au preluat elementele de cultură de la persani și după cucerirea Constantinopolului, otomanii adaugă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
viață de stat proprie, bine organizată, un trecut și o istorie plină de strălucire, nu a cerut niciodată voie să fie lăsată să se așeze într-o provincie a Imperiului, părăsindu-și vetrele strămoșești. Să ne gândim la ce presiuni, pustiiri și jafuri a fost supusă populația Armeniei și, cu toată diaspora lor trecută și prezentă, armenii au rămas pe locurile lor străvechi. Ca să fim mai expliciți, să apelăm la situații similare cu cele petrecute în spațiul Daciei Decebaliene, puse în
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de care au fost deposedați de goți , și cel mai de preț dar al cuceritorilor romani - Sigiliul Romei - ținut cu sfințenie în lada lor de zestre, constituindu-se în două motive suficiente pentru dăinuire și devenire. Pentru populația nord-dunăreană, năvălirile, pustiirile, jafurile, silniciile, dislocările de populație, deposedările, au avut menirea de a-i întări convingerea în steaua ei norocoasă. Fără a exagera, putem afirma că cea mai mare realizare a dacoromanilor și protoromânilor a fost capacitatea de rezistență în fața barbarilor și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
înseamnă acasă? O încăpere în care poate n-ai toate cele necesare, utilitățile nu funcționează cum trebuie, iar uneori nu le poți achita, necum îmbunătăți... Nu mai pomenesc familiștii, cu sau fără copil, cu sau fără bătrâni... Parcă-parcă înțelegi tentația pustiirii... Ritmul acesta de viață nu lasă loc preocupărilor serioase. Arta de elită nu pătrunde în zona celor care își câștigă cu greu existența. Au sesizat foarte mulți din sferele înalte, și-au coborât ei printre muritorii de rând. Pavarotti era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
pe Pasvanoglu de Rusia și-1 va face să obție tot ce pretinde...”. ( Continuarea acestui raport mai conține și alte amănunte arătând relațiile dintre Pasvanoglu și Rusia). Acei care cunosc istoria Țării Românești, în epoca de la 1792 la 1806, știu pustiirile, jafurile, omorurile și batjocurile de tot felul, de care a avut parte acea nenorocită țară din cauza mișcării astfel încurajate de Rusia, spre folosul scopurilor ascunse ale acestei puteri. În curs de trei ani numai ea plătise, peste birul obișnuit, 90
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
a putut să arunce câteva orașe în mijlocul pustiurilor sale; acest secol însă n-a schimbat viața națiunii. Ea seamănă încă cu strămoșii ei și Europa mai are încă a se apăra împotriva sciților. Împărăția de la Constantinopol a fost altădată expusă pustiirilor lor; același pericol o amenință și astăzi, și toată puterea pe care viclenia o poate adăuga barbariei este întrebuințată pentru a o lovi. În toate războaiele de pe urmă, fruntariile ei au fost rând pe rând cotropite. Crimeea, Kubanul, provinciile Chersonului
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
se iau măsuri spre a menaja mai mult pe locuitor. Țăranii, mai ales acei care și-au pierdut boii, fie cărând provizii, fie prin boala epizootică care a bântuit în cursul iernii și numai în timpul din urmă și-a încetat pustiirile, fug în Transilvania. Este notoriu că sate, care cuprindeau de la 400 la 450 focuri, nu cuprind astăzi decât 250 până la 300. Acele care se află pe calea armatei se pustiesc pe zi ce merge...” „... Guvernul rusesc vede, în sfârșit, inconvenientul
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
eroi bine cunoscuți acum. Noutatea s-a veștejit, nu au nimic estetic să le mențină interesante. Acolo unde o stare de spirit susține imaginația dezastrului, avem de-a face cu un roman bun. Acesta e cazul romanului Ape and Essence. Pustiirea viitoare i-a preocupate pe Lessing, Gray, Golding. Ea implică mai mult decât pierderea de valori materiale. Natura umană poate deveni un infern, ca în romanul The Unconsoled de Ishiguro. Oricum ar sta lucrurile, autorul Desperado luptă permanent cu un
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mii, cu milioanele, cum a făcut. Pe Iisus Hristos, Logosul lumii, nu-l poate nimeni doborî. Când un altar se pustiește aici, lumina dumnezeiască aprinde dincolo sumedenii de altare, care au fost stinse cu secole mai înainte de același duh al pustiirii. Ne gândim îndeosebi la Rusia și la Franța. Oricum însă, câtă vreme există aiurea curente ostile creștinismului, posibilitatea adversarilor, aici, e dată în mimetismul servil, de care e capabil uneori cărturarul român. Mimetismul acesta e o pacoste nu atât pentru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]