8,125 matches
-
hoț,Nopțile mi-ai pus la colț!Vânam stelele pe cer,Azi mi-e trupul ochi de ger.La sân mi-adună noroi,Dorul meu strivit de ploi.Flori de rouă-am strâns cândva,Azi vise de mucava.Alei, vânt pustiu de iarnă,Păsările tu-mi întoarnă,Pe prag de toamnă mă pierde,Sufletul mi-e încă verde!Alei, vânt pustiu și sec! Nu vreau iarna să-mi petrecLa fereastră cu geam matUnde viața m-a uitat.... XXXIII. TU DORMI, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
mi-adună noroi,Dorul meu strivit de ploi.Flori de rouă-am strâns cândva,Azi vise de mucava.Alei, vânt pustiu de iarnă,Păsările tu-mi întoarnă,Pe prag de toamnă mă pierde,Sufletul mi-e încă verde!Alei, vânt pustiu și sec! Nu vreau iarna să-mi petrecLa fereastră cu geam matUnde viața m-a uitat.... XXXIII. TU DORMI, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016. te privesc să-ți culeg zâmbetul, șuvița rebelă căzută
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
A zidurilor amorțite De liniște și de mucegai. Dar se aud strigătele Neputinței sfâșiate de dorința De a trăi, dincolo de tăcere. Noi, amintirile, ucise cândva De uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunse În conștiința muritorilor rutinați, Blazați și rătăciți în gări pustii, În trenuri fără destinație, În plicuri sigilate, netrimise. Noi, amintirile vrem glas și lumină Pentru a vesti nașterea Celei de-a ... Citește mai mult Amintirile vorbesc în șoaptăSub pietrele roase de timp,Rămășițe ale templelorDistruse de privirile îngerilor decăzuți.A
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
renasc în șoaptăîn memoria aproape mutăA zidurilor amorțiteDe liniște și de mucegai.Dar se aud strigăteleNeputinței sfâșiate de dorințaDe a trăi, dincolo de tăcere.Noi, amintirile, ucise cândvaDe uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunseîn conștiința muritorilor rutinați,Blazați și rătăciți în gări pustii,În trenuri fără destinație,În plicuri sigilate, netrimise.Noi, amintirile vrem glas și luminăPentru a vesti naștereaCelei de-a ... XXVI. GABRIEL DRAGNEA, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 668 din 29 octombrie 2012. Încărcat cu o conștientă povară, aproape
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Acasă > Poezie > Imagini > LUPUL CU COLȚI DE OȚEL Autor: Edi Peptan Publicat în: Ediția nr. 2117 din 17 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului LUPUL CU COLȚI DE OȚEL Urlă în strunga,rămînă pustia, Lupul cel negru cu ochi că de jar Și tulbură rostul,aduce solia Să mai rămînă,o zi,nici macar. Se-aduna în urma-i ,hoinari că și el, Aleargă în noapte,zbîrliți și e ger Și-i ninge în coame,dar
LUPUL CU COLTI DE OTEL de EDI PEPTAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380685_a_382014]
-
a virtuozității artistice: „Străjuiesc piscuri de munte cetele cetății dace / Ca să-și apere pământul de puterile vorace / Sărăciți de bogății, munții-ncep să se prăvale / Stânci lovite de stihii au pornit iureș la vale. Arde codrul, arde lanul, arde câmpia pustie / Interesele tembele s-au pornit să ne sfâșie / Strigă Tisa, strigă Nistrul, strigă Țara-n agonie / Inclusă în Uniune, România-i o stafie. // Câmpurile dezgolite de păduri și de fânețe / Și-au pierdut din măreția vremurilor cu sânețe / Sună goarna
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
-a trecut. // Nostalgiile aleargă / În sănii cu zugălăi /Bidivii cu coama șargă / Mă-nsoțesc prin munți și văi. // (...) // Iarnă, ești așa frumoasă / Îmbrăcată în zăpezi / Ca rochia de mireasă / Pregătită să visezi!” (Iarna nemiloasă). Uneori, iarna e apocaliptică, alteori e iarna pustie. Cu toate acestea, poetul o vede precum o rochie de mireasă, îmbrăcată în zăpezi. Poetul e legat și de tradiții, de „Colindătorii” - ce „Au pornit să bată-n poarta de vacuri părăginită / Creatori de lume nouă, înfrățiți prin rugăciune / Se
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
în „Scriu și strig în pustiu”: Te-am căutat, te strig în van / Eu mai păstrez ca pe-o icoană / Surâsul tău fixat mai an / Pe laurii dintr-o coroană // Te strig, te caut și-n pustiu / Pustiul sună a pustie / Din șeaua unui bidiviu/ Te deslușesc cu nostalgie // Te-am căutat pe vârf de munte, / Dar m-am oprit privind cum vântul / La cântul păsărilor mute / A-nfășurat tăcut pământul”. Sentimente patriotice răzbat din multe poezii, provenite din spiritul strămoșilor noștri
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
a răspuns prietenul. Banii sunt doar simple bucăți de hârtie, adică reprezintă “nimic”. Sau mai bine zis, nimic important pentru om. Noi le dăm importanță. Banii reprezintă doar o convenție între oameni. De exemplu, dacă ai ajunge pe o insulă pustie cu un sac de bani lângă tine, tot nu ai avea ce să faci cu ei. Ai muri de foame. Astfel ai avea “nimicul” în portofel. În schimb ai putea avea "TOTUL", pentru că ai exact restul lucrurilor! Acum să analizam
VIAŢA CA O ILUZIE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380706_a_382035]
-
ar putea dori un om: sănătate, libertate, stima oamenilor, iubire, o familie frumoasă, o viață liniștită și echilibrată, iar toate acestea sunt produsul unui suflet curat și a unei minți echilibrate. Despre chestiunea cu sacul de bani pe o insulă pustie, cunoșteam și eu vorba. Și sunt de acord cu afirmația. Cât despre chestiunea cu lipsa banilor, iarăși sunt de acord cu afirmația prietenului. De exemplu, în eseul “Prinț sau cerșetor” ce l-am scris în luna aprilie a anului trecut
VIAŢA CA O ILUZIE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380706_a_382035]
-
le privește cu înțelepciune, cu calm și speranță, ia viața așa cum este și tot la poezie recurge pentru a-i aduce tămăduirea sufletului, ca o vindecare de sine: ”Mai joc roata lumii, norocul să-l întorc/ În cuibul între stele pustiu și-atât de-nalt”. (La cumpăna de veacuri) Adesea, versurile sale sunt o adevărată rostogolire de tandrețe, chiar și atunci când umbra, neliniștea, tăcerea îi apasă sufletul: “Că m-ai uitat sau că îți este bine.../ O veste vreau, iubire, de la
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
-i cu lină Asterne-se neaua să nu lase urme, Să intre-n pădure,tăcuți și sătui Itindu-si canini ce pot ca să curme, Cu colții de oțel,strălucind amărui. Citește mai mult LUPUL CU COLȚI DE OTELUrla în strunga,ramina pustia,Lupul cel negru cu ochi că de jarSi tulbură rostul,aduce soliaSa mai ramina,o zi,nici macar.Se-aduna în urma-i ,hoinari că și el,Aleargă în noapte,zbirliti și e gerSi-i ninge în coame,dar el stă stingherLucindu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
Țarina respiră tot mai greu Acum, când anul moare de bătrân Noi ne-am pierdut statutul de stăpân Pe plaiuri moștenite din strămoși Ne-au atacat călăii lui Gavroche Nu-s fericit. Cum suntem colonie Ne-au invadat borfașii din pustie Și ne-au impus puteri imperiale Să ignorăm credințe ancestrale Nu-s fericit - străinii ne-au distrus Pervers și criminal ca un intrus - Prezentul, veșnicia și trecutul Sunt bulversat, căci ne trădează Mutul Nu-s fericit că am ajuns un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
și pământul. 2. Dar pământul era nedeslușit și ne 'mplinit, și întuneric era deasupra genunii; și Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Preotul Dimitrie Cornilescu le traduce: 1. La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. 2. Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric și Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor. Aceste versete sunt redate astfel de poetul Ioan Ciorca: 1. La început, Dumnezeu Sfântul A făcut cerul și pământul. 2. Pământul era gol
PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBLIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380720_a_382049]
-
versete sunt redate astfel de poetul Ioan Ciorca: 1. La început, Dumnezeu Sfântul A făcut cerul și pământul. 2. Pământul era gol cuprins, Iar peste-al apelor întins, Al beznei val stăpân era. Doar Duhul Domnului zbura Peste a apelor pustie. Frumos și simplu, nu ? - păstrând mesajul originalului. Iată acum un scurt fragment din "Cântarea căntărilor" , trad. Gala Galaction (fragm. cap. 4, primele 7 versete): Ce frumoasă ești, iubito, ce frumoasă ești! Ochii tăi sunt ochi de porumbiță, sub marama ta
PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBLIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380720_a_382049]
-
morții și pustiului, altul verde asemeni vieții, culorile lor valpurgice inversându-se în cursul nopții. Rolul său e de necromant, psihopomp, specialist în știința decapitărilor și repunerilor capului. Azazello și Behemoth își dezvăluie adevăratul chip, cel dintâi ca demon al pustiei, cel de-al doilea ca demon-paj. Figura lui Koroviev e în schimb ocultată în continuare, căci dându-și jos masca ludică, rămâne cu o altă mască, gravă. După ce și-a scos "hainele zdrențăroase de pehlivan", se preschimbă într-un "cavaler
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
preajmă, la intrarea în sat, un cimitir cu multe cruci păstra rămășițele primilor ostași români căzuți, în iunie 1941, în primul atac de dezrobire a Basarabiei de sub raptul sovietic, săvârșit cu un an mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de amiază. Timp toropit de vipia Soarelui, cu lenea și nepăsarea învăluind așezarea întinsă de-a lungul unei șosele lutoase. Mi-era sete și nu găseam o fântână, o cișmea, o cârciumă de unde să pot lua o
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
preajmă, la intrarea în sat, un cimitir cu multe cruci păstra rămășițele primilor ostași români căzuți, în iunie 1941, în primul atac de dezrobire a Basarabiei de sub raptul sovietic, săvârșit cu un an mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de amiază. Timp toropit de vipia Soarelui, cu lenea și nepăsarea învăluind așezarea întinsă de-a lungul unei șosele lutoase. Mi-era sete și nu găseam o fântână, o cișmea, o cârciumă de unde să pot lua o
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
temă natura, iubirea și mai ales marea... Din reverie mă trezesc niște țipete și altercații ce veneau de afara: copiii reușiseră În joaca lor să spargă un geam și acum erau alergați de păgubaș...În câteva clipe derdelușul improvizat devenise pustiu copiii fugind care Încotro...bineînteles pentru câteva minute, pentru că Îi puteai vedea cum privesc printre scândurile gardurilor și așteptând trecerea pericolului. Dar caldura sobei mă ducea cu gandul la nisipul fierbinte al falezei și la intreminabilele dar plăcutele discuții despre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
cum sunt? Complicate și înfricoșătoare, își spune el cel mai adesea, când face o pauză în timpul vizitei sale săptămânale. Dar acum nu simte asta. Se apleacă în față, lăsându-și greutatea pe palmele sprijinite de pervaz, și jubilează dinaintea peisajului pustiu și clar. Vederea lui - care a fost întotdeauna bună - pare a i se fi ascuțit și mai tare. Observă fragmentele de mică scânteind în dalele scuarului, excrementele porumbeilor pe care distanța și frigul le-au întărit, preschimbându-le în ceva
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
vei reuși să eviți contactul cu tot mai zgomotosul "Jiji", războinic din ce în ce mai agresiv, pe măsură ce-și pierde partenerii de dialog. Când va rămâne singur pe-un platou de televiziune, iar acela va străluci magnific într-o țară cu desăvârșire pustie, probabil că misiunea sa va fi considerată încheiată. Dar mai e până atunci. Oricum, dacă ai ieșit teafăr de sub bombardamentul lingvistic al "filozofului născut", nu vei putea ocoli scrâșnetele sapiențiale emise de așa-numitul "Corleone". Atoateștiutor de ceasul al treisprezecelea
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
Jean Dumitrașcu și al scriitorului-muzicolog Marin Voican-Ghioroiu (cercetător al „fenomenului Zavaidoc”), cărora le mulțumesc, scrierea mea despre Marin Teodorescu Zavaidoc n-ar fi existat. (Continuare din numărul trecut) Trist, slab, gol, uns cu nămol, Mitică se plimbă pe o plajă pustie cântând: Sârmane leu, sârmane leu. Noi știm cât e de greu... Mamooo!... Mitică!... Nimeni n-o să mă creadă! rostește țiganca topless, ce pretinde că, la culoare, e doar bronzata. Lasă că-ți arăt eu! o asigura Mitică fără să întrerupă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
geamantane și boccele. La creșele de cartier, copiii se adunaseră deja în curte. Educatoarele plecaseră pe la casele lor. Copiii plângeau. Odată cu apariția părinților, planșetele se amplificau. Rând pe rând, copiii erau luați de brațele neliniștiților părinți. Câțiva rămăseseră în curtea pustie. Așteptau părinții. Nu mai plângeau. Obosiseră. La spital, salvările erau arhipline. Câteva autobuze trimise de întreprinderea de transporturi se dovediră neîncăpătoare. Cei operați erau purtați pe tărgi de rude sau de câteva cadre medicale ce-și rezervaseră locuri în șalvari
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Degeaba. Bat cu pumnii ba chiar și cu picioarele în ușă subțire. Zgomotele hăulesc în tot blocul, în liniștea ce s-a lăsat pe nesimțite de jur împrejur. Nedumerit abandonez ușa vecinului și ies din nou în balcon. Orașul e pustiu. Doar fumul incendiilor e mai consistent. Nici un călător. Și mi-e o foamee... Mă-ntorc la ușă vecinului. O deschid bușindu-mă cu umărul în ea. A iesit din tătâni. Intru în bucătărie. Butelia e sub masă. N-au luat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
două și-un sfert. Mă ridic speriat. Arunc plapuma grăbit. Vreau s-o chem s-o întreb dacă mai putem pleca. Dar mă trezesc de-a binelea. Intru în sufragerie. E frig. Caloriferele sunt reci. Privesc pe geam. Orașul e pustiu. Rar se vede umbră unul călător. Sub bec fulgii se zbenguie, liniștiți. Aud șuierul unei locomotive și mă liniștesc. Ea îmi aduce un pahar cu lapte și biscuiți. Durerile de stomac se potolesc. Beau laptele. Biscuiții nu vor să se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]