444 matches
-
mieros ca să nu-ți ghicească adevărata intenție, să nu-ți zărească mâna ascunsă sub pufoaica cenușie strângând în pumn cuțitul ucigaș. Cățea ticăloasă și perfidă! Capeți ce meriți! Uite!... Cu furie oarbă cuțitul de bucătărie străpungea! Putoarea dracului! Putoare! Putoare! Putoare!... Daniel privea drept în sus cu ochii larg deschiși. După atâta timp și după atâta durere în suflet tavanul ar fi trebuit să înceapă să se albăstrească încet-încet de la lumina firavă a zorilor. Dar uite că rămânea negru ca smoala
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
gânduri și mă avânt în dezlegarea celor scrise: „Facem știre tutror cui să cade a ști că, făcând domniia me certare pentru așezământul târgului și pentru ca să să scoată tăietorii de vite cu trunchiurile lor de o parte să nu facă putoare la desime ulițelor...am poroncit...boieriului nostru...Panaieote vel agă...să-i aședză unde le va găsi un loc mai de o parte... Și i-au aședzat pe locul sfintei mănăstiri Barnovschii, ce iaste de la poarta mănăstirii, dincoace, despre apus
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
că munca se învață de mic, progresiv. Că ea îl zidește pe om, îi dă bucuria vieții, și că antonimul ei, adică lenea, îl putrezește. Românul a văzut întotdeauna în leneș un individ în decompoziție, de aceea l-a numit putoare sau puturos, cuvinte derivate din etimonul latin putor putoris, adică dihor, jivină care își amețește prada, exalând un iz insuportabil. Ei bine, poate o asemenea făptură să vorbească cetățenilor despre muncă? Adică tocmai celor care aproape cinci decenii au fost
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
iarnă. După desprimăvărare, brânza s-a împuțit. Și s-a împuțit, rău de tot, după ce timpul s-a încălzit de-a binelea. Pe măsură ce vremea se încălzea, Coada Vacii devenea tot mai parfumată. Și era, peste tot, oriunde te întorceai, o putoare de parfum, de-ți venea să iei câmpii. După ce vestea se răspândise, prin lume, nici un străin nu mai trecea prin acea urbe, așa puternic parfumată, cu urină și caca. Toate solicitările, de a se renunța la taxa de closet, au
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
moșule ? i-a zis un mehenghi. Ai văzut ceva ? - Doamne, da’ cum, n-ați zărit ? Acu a trecut necuratu’ pe aici. Întrebați-o, iaca, și pe babă. - Vai, tare era negru și slut, se miera mătușa. Parcă-i simt șacuma putoarea în nas. - ...Ei, înainte era altfel de lume, oftă celălalt bătrân. Zice că când au venit moșii noștri ș-au așezat sat, din siliștea veche nu se mai cunoștea nimic, așa strașnic cuprinsese pădurea locul. Iar biserica, care era de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
răzbătea nici un susur. O vacă începu să ragă între corcoduși iar la o fântână scârțâia roata. Trecând șfară peste drum, pe nuci se lăsă un stol de grauri. Sclipea frunzișul. Cu ropot mărunțel, pe uliță trecură oile lui Procovanu. Simțind putoarea lor bâhlită, Neculai căscă un ochi buimac. Se scărpină holbat subsuoară și trase un râgâit. Apropiind traista cu piciorul, porni apoi agale pe sub gard. Oprită în dreptul unei porți, o ceată de oameni umpluse drumul. Rămași unii pe sub uluce, alții erau
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mișcările Gloriei Symphony, care se plimba cîntînd printre mese. Vino În rai cu Gloria cha cha cha Vino În rai cu mine cha cha cha Cha cha cha-ul Îl cînta abia șoptit la urechea bărbaților cu nevestele alături. „E. frumușică putoarea“, spuneau În gînd zîmbitoarele și amabilele ofensate, așezîndu-se mai bine pe scaun. Le deranja faptul că se simțeau atît de superioare și dintr-odată atît de inferioare. Cha cha cha se desprindea de bărbatul lor și se ducea la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
avea să facă în Bucu rești?), și că vrea să ne vedem într-o chestiune foarte importantă pentru ea. Am mers cu metroul de mi-a venit rău, până pe la Apărătorii Patriei. Am găsit blocul, am urcat pe scări în putoarea ghenelor revăr sate, am intrat într-o garsonieră care duhnea intens a tocană și am pupat-o pe Irina, care avea același miros pe obraji și în păr. Purta un capot cu floricele. N-am vrut să mănânc, trebuia să
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pisicilor moarte ce putrezesc, parfumul de varză stricată, de ouă clocite, de roșii stătute; mirosul de zdrențe arse și de gunoi intrat În putrefacție Împletit cu aromele calului mort din curtea din dos, al unei piei de sconcs și cu putoarea grețoasă a unui canal stătut; mai Întîlnești și... Dar În această clipă gazda Își lasă capul pe spate și, cu o expresie de fericire Întipărită pe chip, trage adînc În piept, cu deosebită satisfacție, o gură de aer, ca și cum, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Apoi îl auzi pe Gloopy spunînd: — Oamenii ar trebui să fie drăguți unul cu celălalt. De ce nu putem și noi doi... Cuvintele îi fură retezate de un curent ca de gheață care mătură dintr-odată podeaua, aducînd cu sine o putoare sărată de ierburi putrezinde. Lanark simți că se află pe buza unei prăpăstii cumplite. Ameți și se ghemui pe poadea, fiindu-i teamă să-și miște picioarele și înspăimîntat că se va prăbuși. Rămase chircit în întuneric mult, mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și jerseul să-i acopere fața. Se sufoca. Urină. Strînsoarea încetă și lunecă în jos, îmbrăcămintea fu smulsă deasupra capului, eliberîndu-i gura și nasul, apoi pereții se contractară și mai puternic, strivindu-l. îl părăsiră toate simțurile. Gîndire și memorie, putoare, fierbințeala, toate se risipiră și nu își dădea seama de nimic altceva în afară de presiune și de durată. I se părea că deasupra lui se îngrămădesc orașe întregi, o greutate care se dubla cu fiecare secundă; nimic în afară de mișcare nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Prostituatele își cîștigă existența de pe urma celor ca mine. Trebuie să mă duc în Bath Street.“ Se îmbrăcă în costum, observînd că încă mai are cele două bancnote de cinci lire în buzunar. întorcîndu-se în biserică să stingă luminile, simți o putoare persistentă și, o clipă, își zise că probabil a luat foc. Apoi recunoscu mireasma dulce-putredă emanată după moartea mamei. Rîse jalnic și spuse: — încă mai ești pe-aici, bătrîno? Și mai mare ca oricînd, dacă e să mă iau după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Drummond intră cu pași mari zicînd: — Revino-ți, mamă. O, salut, Duncan. Mamă, pentru Dumnezeu, fă-ți o ceașcă de cafea tare. — Nu mai suport! Umpli casa cu tot felul de Molly și Janet pînă o să-mi iau cîmpii de putoarea femeilor astea, apoi îți vin prietenii tăi leneși, care se strecoară și dau la o parte toate bibelourile soră-mi, nu, nu mai suport! — Scuză-mă, Duncan, zise Drummond posac. O luă pe maică-sa și se luptă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
liniștite. Trecură pe lîngă un camion parcat lîngă trei bărbați care cimentau un bloc de beton peste un grătar de canalizare. Un soldat cu o pușcă fuma alături. Lanark îl întrebă pe primul: — Ce faceți aici? Cimentăm un bloc peste putoarea asta. — De ce? — Nu te băga, zise soldatul. — Nu mă bag, dar nu ne puteți spune ce se întîmplă? — Se va anunța. Duceți-vă acasă și așteptați anunțul. Lanark observă că fiecare canal pe lîngă care treceau era blocat. O voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
te trezesc. — Ce face Sandy? — E tăcut, dar destul de fericit, cred. Are destul loc de alergat, iar Sludden locuiește în afara zonei de pericol, așa că nu pute. — Nici aici nu pute. — Peste douăzeci și patru de ore, și aici o să începi să sesizezi putoarea. închise geamantanul cu un clic și zise: — Aș fi vrut să iau lucrurile astea înainte să plec, dar mă temeam că o să apari brusc și o să te isterizezi. — Cînd m-ai văzut vreodată isterizîndu-mă? întrebă el iritat. — Nu-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și denunță-i în numele nostru. Nu vrem să fim reprezentați de un diplomat acum, vrem pe cineva fără tact, cineva care să le spună delegaților din alte state ce se întîmplă exact aici. Folosește-ți flerul și înapoiază ceva din putoarea noastră la locul de unde purcede. Lanark amușină. Aerul avea un miros familiar și neplăcut. — Trimite-l pe Grant, zise el. El înțelege rosturile politicii. — Nimeni nu are încredere în Grant. înțelege politica, asta da, dar vrea s-o schimbe. — Ritchie-Smollet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
da, dar vrea s-o schimbe. — Ritchie-Smollet. — El nu înțelege deloc treburile politice. E convins că toți pe care-i întîlnește sînt onești și fac tot ce pot. — Gow. — Gow are acțiuni la Cortexin, compania care ne-a umplut de putoare. Face pe beligerantul, dar pretinde doar că luptă împotriva consiliului. — Și tu? Dacă aș pleca din oraș mai mult de o săptămînă, administrația s-ar prăbuși. N-o va controla nimeni, ar rămîne o mulțime de funcționari care vor dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care aștepta la ușa catedralei. Se urcară pe bancheta din spate și Sludden îi spuse șoferului: — Acasă, Angus. Mașina mergea repede prin oraș, dar Lanark era prea preocupat de sine să mai observe ce-i în jur, în afară de faptul că putoarea atotcuprinzătoare deveni mult prea puternică atunci cînd traversară apa pe un pod nou și splendid din beton. Maldăre de pungi negre de plastic umflate erau împrăștiate peste noroiul crăpat. — N-avem unde altundeva să le aruncăm, zise Sludden posac. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cum poartă artiștii. A sunat, iar Augusta i-a deschis imediat. Îl aștepta, probabil, în dosul ușii. El a întrebat rîzînd: "A plecat leguma?" Adică eu. "A plecat, i-a zis Augusta. Hai, dragule, intră că nu mai am răbdare". Putoarea, era ca o iapă încălzită, gata să sară pe el. Mi-a venit să cobor, să sparg ușa și să-i omor. Dar la ce bun? Ca să stau la ocnă o viață întreagă? Îmi ajunge că sânt ocnaș de ocazie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prin jungla de ierburi. M-am îndreptat spre baltă, am luat o barcă și am început să vâslesc în direcția cătunului. Eram aproape convins acum, datorită surescitării în care mă găseam, că Moașa o căutase pe Laura, plecând de la mine. "Putoarea, am scrâșnit, nu se poate stăpâni. Sare pe pereți dacă nu se ușurează. Trebuia să-i strig pe coridor: Vino înapoi, să te satur eu, las-o pe Laura în pace". N-aveam absolut nici un motiv cât de cât întemeiat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
văzut cum i-au smuls halatul ca s-o lase goală. Fiecare trăgea de ce putea. Laura se zbătea, se lupta cu ei, l-a mușcat pe Nelson de mână, l-a zgâriat pe Dominic și a țipat cerând ajutor. "Taci, putoare, a scrâșnit Mopsul. Destul te-ai... cu alții. Acum mai... și cu noi". Filip a smuls o mână de iarbă, i-a vârât iarba în gură și i-a strigat lui Leon: "Așează-i, mă, palma pe gură". Dominic și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spre Marta: "E cadoul meu pentru voi". Soarele se ridica, în spate, deasupra cătunului când am ajuns la mlaștină. Nu vroiam să vânez. Pentru Dinu mă dusesem acolo; să pun o floare în noroi pentru el. În aer plutea o putoare greu de suportat, de mâl încălzit; cum de rezistasem oare, altădată, să stau acolo cu orele? Și ce plăcere putusem să găsesc în niște vânători în care un om normal și-ar fi vărsat și inima, nu numai mațele? Cerul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un nesăbuit dacă n-ai curajul să fii până la capăt? De ce trebuie să-ți fie greață aici? Mlaștina e cea mai bună școală de corecție. Dacă nu strâmbi din nas, noroiul te învață să-ți stăpânești slăbiciunile. Încearcă să aspiri putoarea lui ca pe un parfum sălbatec, întăritor, fără să ți se mai întoarcă stomacul pe dos. Dacă ai energia necesară pentru asta, n-o să te mai surprindă nimic. Vei înțelege de ce ai greșit când ai uitat că marile vanități îți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cum poartă artiștii. A sunat, iar Augusta i-a deschis imediat, îl aștepta, probabil, în dosul ușii. El a întrebat râzând: „A plecat leguma?” Adică eu. „A plecat, i-a zis Augusta. Hai, dragule, intră că nu mai am răbdare”. Putoarea, era ca o iapă încălzită, gata să sară pe el. Mi-a venit să cobor, să sparg ușa și să-i omor. Dar la ce bun? Ca să stau la ocnă o viață întreagă? Îmi ajunge că sunt ocnaș de ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prin jungla de ierburi. M-am îndreptat spre baltă, am luat o barcă și am început să vâslesc în direcția cătunului. Eram aproape convins acum, datorită surescitării în care mă găseam, că Moașa o căutase pe Laura, plecând de la mine. „Putoarea, am scrâșnit, nu se poate stăpâni. Sare pe pereți dacă nu se ușurează. Trebuia să-i strig pe coridor: «Vino înapoi, să te satur eu, las-o pe Laura în pace». N-aveam absolut nici un motiv cât de cât întemeiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]