358 matches
-
aruncă o privire, ca de obicei, prin crăpătura dintre palier și podeaua liftului: erau acolo jos, sub lift, o grămadă de hârtii de la eugenii, de la lamele de gumă de mestecat... Tot copiii le aruncaseră. Mai erau și tot felul de putreziciuni. Uneori în lift mirosea foarte greu, a mort, ai fi zis. Însemna că vreun șobolan murise acolo și acum putrezea. Dar nu era numai asta. Când mergea la școală, mama îi pregătea câte un pachețel în fiecare zi: pâine cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce-și sclipeau o clipă poligoanele-n aer, ca să se spargă apoi departe, cristalin, pe podeaua de gheață încă întreagă. Se ridicară tot mai sus în văzduh, iar marile prelate negre se uscară instantaneu, răspândind nu doar miros insuportabil de putreziciune, ci și cristale de sare risipindu-se ca o chiciură împrejur și zeci, sute de animale necunoscute ale abisului, monștri ce răsuflau greu, dîndu-și duhul pe gheață. Puntea de sus sparse și ea suprafața de cuarț, lăsând tone de apă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unui cinematograf care pare o baie publică. Bâlciul din care se decupează, Într-o lentilă de telescop, panopticul. Viața secretă și tentaculară a obiectelor. Halucinațiile. Vinovăția. Rușinea. Spaimele. Arșița. Somnul. Șoarecii, peștii Într-un acvariu, rochiile dintr-un dulap, mirosul putreziciunilor la malul unui râu. Nu este vorba de războaie, de ambiții planetare, de steaguri istorice, de lupta Între clase. Un suflet se trezește, devine conștiință și asumă, dintr-o dată, Întrebările speței. Un trup care ia act de sine, Își probează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tufișurile sunt galbene. Chiar și planta cea mai rezistentă la căldură, arborele goya în formă de umbrelă, și-a pierdut din vigoare. Frunzele lui cu trei părți atârnă fără vlagă în trei direcții diferite. În aer se simte miros de putreziciune. E de la animalele moarte. deasupra capului meu se rotesc vulturi. Bănuiesc că mirosul de putreziciune se ridică repede pe caniculă. Păsările simt în aer mirosul hranei lor. În afară de vulturi, sunt și niște gângănii, veri ai gândacilor, care se târăsc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de umbrelă, și-a pierdut din vigoare. Frunzele lui cu trei părți atârnă fără vlagă în trei direcții diferite. În aer se simte miros de putreziciune. E de la animalele moarte. deasupra capului meu se rotesc vulturi. Bănuiesc că mirosul de putreziciune se ridică repede pe caniculă. Păsările simt în aer mirosul hranei lor. În afară de vulturi, sunt și niște gângănii, veri ai gândacilor, care se târăsc în și din plantele moarte. N-am știut că pot să zboare. Arșița trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
măria ta, este nevoie de multă rugăciune, să ne rugăm cu toții neîncetat. Întorcându-se doamna în sala cea mare, l-a chemat la sine pe Ștefan; în locul lui, în genunchi în fața voievodului său, ieromonahul Gherasim începu să curețe rănile de putreziciunea cărnii din jurul așchiilor rămase la scoaterea țepușelor. — Vaită-te, măria ta, când nu mai poți răbda, țipă! Moașele spun că, atunci când țipă, femeile în durerile facerii se ușurează și asta le ajută să rămână cu mintea întreagă. Zbiară, măria ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
decât cu o zi în urmă, medicii îi vârâseră sub cămașa de noapte (așa mi-am închipuit eu faza până să-mi amintească mama de „cuțit“, de cuțitul nostru) un fel de lopățică îngrozitoare, să râșcâie și să scoată afară putreziciunea din trupul ei. Băgaseră mâna și scoseseră din ea exact ceea ce bagă ea mâna să scoată din găinile moarte. Ceea ce arunca la gunoi. Acolo unde am fost zămislit și purtat nu se mai află acum nimic. E un vid! Săraca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
taie și spânzură, salariile atât de grase, iar rezultate concrete trebuie să existe, ce naiba? Corupții vorbesc atunci când primesc sau dau bani grei pentru nu știu care daravelă; de aici pornește scara nonvalorilor și a lucrurilor făcute de mântuială; de la ei pornește toată putreziciunea societății, toată strâmbătatea, sfidarea avutului față de sărac. Bâlbâiții se fac că vorbesc, mai ales când sunt grăbiți, pentru a-și spune părerea într-o privință, sau poate pentru a comunica o dorință, dar vorbesc așa de greu, că nimeni nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Nu mă mai pot apăra. Fug, mă ascund, diavolii zbiară triumfători. Merg în echilibru pe o punte ca o lamă de brici. Sânt dincolo. N-am mai ajuns pe aici. Sânt steiuri de stâncă, tragice și mărețe. Intru în defileul putreziciunii, înțesat de carcase de om. într-o nișă găsesc - Evoe! - o formidabilă Armă. E ca un crin de transfinită lumină. Cu el înainte, ca o Bunavestire, pătrund în grota finală. Lupt cu Balaurul. N-am timp să văd cum arată
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și-n stucatură. Fețele heruvimilor erau mâncate de lepră și scrofuloză. Amforele din capul scărilor erau atât de triste, de scrijelite, de galben-verzui, încît nu puteau conține decât mumiile prăfoase ale unor copii morți de sute de ani. Conac al putreziciunii! Curentul de pe culoare nu putea fi decât timp înghețat, timp galben ca amurgurile de iarnă. Până și vopseaua picturilor de pe pereți, închipuind scene enigmatice din vreo carte sfântă, făcuse viermi și transmuta, lent, în asfalt. Am trecut de nimfa 123
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
detalii mustoase, alese cu preponderență din sfera grotescului, care produc mai mult o stare de spirit decât o istorie cu sensul la urmă. Ștefan călătorește între Copou și cimitirul Sfântu Vasile, între Podu Roș și... Dorohoi, descoperind peste tot semnele putreziciunii morale: de la hoții și cerșetorii întorși din Germania, până la tinerii cărători de serviete și antrenați în lucrul cu sapa spre „binele“ colegilor. Dacă în ordine epică asta înseamnă o constantă fragmentare a narațiunii datorită intervenției anecdotei, se află în câștig
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
interstițiu Între temelie și zid. Abia putea pătrunde. Coborî și intră. Pămînt, stive de lemne, un sac de iută lung drept În față. Mirosuri: de putrefacție și de naftalină. TÎrîș pe coate pînă la sac - mirosul de naftalină și de putreziciune deveniră tot mai puternice. Lovi sacul și văzu cum explodează un cuib de șobolani. În jurul lui șobolani orbiți de lumină. Bud sfîșie pînza sacului. În bătaia lanternei: șobolani și un craniu pe care se mai țineau niște cartilagii. Lăsă lanterna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o deschizătură În pămînt. Așa că... Nu poate fi adevărat! Bud White nu are atîta minte Încît să nu joace pe loc un as! Jack luă cu el sub casă o lanternă. Hilda Lefferts rămase afară, În picioare, privind, așa că... Praf, putreziciune, putoare de naftalină. Raza de lumină scoase la iveală pămînt, șobolani, ochi sclipitori de șobolan. O pînză de sac, oase cu zgîrciuri, un craniu cu o gaură Între ochi. CAPITOLUL 54 Ed se uita la Lynn Bracken prin oglinda bidirecțională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu el o conversație. Dar el i-a ignorat laudele aduse numărului său de comedie cu un gest plictisit din mână. Aha, deci și tu scrii un roman. Despre ce e vorba? Este vorba despre un om care vede toată putreziciunea care există pe lume, spuse Mark, bulbucând și mai mult ochii, în timp ce Ashling se gândea că în curând o să-i cadă pe covor. E foarte deprimant, plusă Mark. Adică, incredibil de deprimant. Urăște viața mai mult ca pe însăși... viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu ochii ei de șase ani încrucișați comic, era Ashling. Lucifer, înainte de cădere, acesta era gândul care îi trecea mereu prin minte când se uita la fotografia asta. Păreau o familie perfectă. Dar deseori se întrebase dacă, chiar și atunci, putreziciunea nu își făcuse deja loc între ei. Repunând fotografia la loc, s-a întors în prezent. Trecuseră trei săptămâni de când îi sunase ultima dată pe ai ei. Nu era ca și cum uitase de atunci - se gândea la asta des, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
răspunde în cele din urmă. Mai e ceva, se repede Livia. Pe chip i se citește deziluzia, dar și hotărârea de a merge până la capăt. — Flaccus Vascularius a uitat de treaba asta... — Cred și eu, dacă nu-l mai deranja putreziciunea din gură, mormăie malițios Augustus. E mai presus de puterile lui să nu o tachineze. — ...pănă într-o zi, continuă bătăios Livia, când o altă cu noștință de-a lui, un cavaler de rang nu prea ilustru, unul, Trio Fulcinius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el s-a supus, s-a jertfit... Un urlet tăcut îi sfâșie pieptul. A renunțat la Scribonia! Fornăie mânios. N-o să lase pe nimeni să distrugă ce a construit cu prețul vieții și al fericirii sale. E obișnuit să taie putreziciunea și va tăia în carne vie, chiar dacă e vorba de propria lui familie. Întreabă cu uscăciune în glas: — Ce mai e? De partea cealaltă a măsuței, Trio Fulcinius de abia cutează să-și ridice ochii. Privirea împăratului îl arde. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe jos către o moarte pe care credeau că o vor putea păcăli. Surâdeau, neștiind încă ce-i așteaptă. Aveau în ochi luminile vieții lor de până atunci. Nu rămânea decât cerul pentru a-ți păstra puritatea și voioșia, ignorând putreziciunea și răul care se răspândeau pe pământ sub arcul său înstelat. Tânăra învățătoare se instalase așadar în căsuța din parcul Castelului. Îi mergea mai bine decât oricui altcuiva. Făcuse din casă un sipet după chipul și asemănarea ei, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ar fi vrut să o arate clar, așa ca și cum ai despica un măr în două și ai dezgoli căsuța cu pereții ațoși, rezistenți, ce închide în cămăruțe sămânța. Se săturase de abstracții, de vorbe goale, voința ei era mâncată de putreziciune, avea nevoie de un duș rece, de un îngheț, de o eră glacială ca să mai poată păstra nealterat ceea ce încă era în ea bun. Nu se simțea capabilă să mai alerge după o himeră fără formă și fără conținut. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
absență deja începuse schimbarea, prin casă i se părea că miroase a mort, căuta îngrijorată să găsească stricăciunea, o fructă rostogolită sub canapea, undeva, sau un șoarece mort, ținea ferestrele deschise toată noaptea, tot mai neputincioasă în fața acestui miros de putreziciune, a roiului de musculițe care pluteau mute de colo, colo prin încăperi. Pe Fana, care venise în vizită, o întrebase: Spune-mi nu-i așa că aici miroase urât? Și ea mirată, oprită din monologul ei încântător, ridicase din umeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
intenție să-și trădeze slăbiciunea În fața domnului Bitter. Pe când Încerca să reziste, aerul a Început să miroasă a praf și mucegai, ca și când camera intrase În putrefacție. Fie momentul prezent se deteriora rapid, transformându-se Într-o rămășiță a timpului, fie putreziciunea trecutului se infiltra În prezent. Porțile interioare ale timpului așteptau să fie desferecate. Pentru a le ține Închise și a păstra totul În ordine, mătușa Banu a scos Sfântul Coran pe care Îl ținea Într-o Învelitoare Împodobită cu perle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de Delft din părculețul de la ieșirea din Woodbury și inspiră parfumul lor dulce, intens. Nu știa niciodată ce să creadă despre zambile. Ca și crinii, aveau un iz discret de moarte, de parcă ar fi încercat să acopere un miros de putreziciune. Iubea acest părculeț și i-ar fi plăcut să hoinărească pe-aici în fiecare zi dacă ar fi putut. O porni agale spre lac și, în cele din urmă, se așeză pe o bancă ce, la prima vedere, părea ocupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mare sultan turc, Soliman cel Măreț, a avut țesute în ea cele mai crude tristeți și turpitudini. Stăpânitorul acesta de noroade a putut coborî în türbeaua lui, încredințat că a stat pe putere și slavă. Totuși nu stătuse decât pe putreziciune. IVtc " IV" Hoardele turcomane în răsărit și ienicerii în apus obișnuiau să culeagă pentru seraiul împărătesc feciori și fete, alegând asemenea pradă din ce găseau mai frumos. Băieții erau cu îngrijire crescuți și șeful eunucilor albi alegea pentru slujba Înaltei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trezit. 39 Mă durea capul și-mi era frig. De-afară venea un vânt rece, cu ploaie, valurile se îngălbeniseră, deveniseră lutoase, tulburi. Izbeau puternic în stânci. Într-o zi o să mă acopere apa, m-am gândit. Mirosea violent a putreziciune. Probabil, peștii morți, scoși de valuri pe plajă se descompuneau. Sau algele. M-am ridicat și am închis fereastra, după care m-am vârât din nou sub pătură, dar valurile se auzeau, inexplicabil, și mai tare, de aceea am renunțat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care mă condamnaseră: "Bă, proștilor, n-am murit încă. Stau în cameră și vă studiez pe toți ca pe niște insecte. Nu vedeți că eu nu miros a cadavru? Nu observați că din camera mea nu vine nici un miros de putreziciune? Înseamnă că sânt viu și dacă sânt viu oricând pot să... pot să..." Nu știam cum să-i ameninț mai rău. Deodată mi-a venit o idee și am sărit din pat. Vroiam să stric pietrele funerare pe care le
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]