531 matches
-
s-a îngustat și el a luat-o înainte. Cărarea cobora pe un taluz povîrnit între două dealuri care păreau să fie gropi de gunoi. Atunci cînd cotea brusc, mergeam înainte și mă trezeam că înot prin cenușă și țesături putrezite. Am traversat albia secată a unui vechi canal și am ajuns la capătul unei străzi. Orașul nu părea a fi un loc înfloritor. Grupuri de adolescenți sau bătrîni stăteau în gura gangurilor, dar multe ganguri erau goale și neluminate. Singurele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Aerul duhnea a verdeață iar băiețeii gîfîiau opintindu-se să tragă căruciorul; un tunet jos cutremură pămîntul sub tălpile lor; în vîrful pantei ajunseră pe buza unei rîpe adînci. Un capăt era blocat de niște uși duble din bușteni imenși, putreziți. Un arc lucios de apă luneca pe deasupra, se prăvălea jos, apoi se revărsa de-a lungul rîpei și curgea prin ușile deschise din celălalt capăt, strîngîndu-se într-un mic lac tivit cu papură și pavat cu frunze de nufăr. Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
strigă el fericit. O încrengătură de ciuperci mari creștea pe linia galbenă, astfel încît jumătate din pălării erau înclinate spre stînga și celelalte spre dreapta. Lanark se aplecă și privi printre piciorușe. Aveau rădăcinile prinse într-o grămadă de pînză putrezită, cu catarame ruginite și un cilindru albastru cu bășici pe el. — Uită-te, termosul! Grămada aia de haine vechi probabil că-i rucsacul tău! — Nu pune mîna! E oribil! Cum de-au ajuns aici? Le-am lăsat lîngă carele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai am unei rude, un fel de văr de-al doilea, magistrat în județul Bacău, o să vină el să mă îngroape; am pus deoparte, pentru Zenobia, o rochie de la cine știe ce străbunică, am găsit-o în pod, într-un cufăr, e putrezită, dar mai ține; dumitale ți-am pregătit niște pantaloni albaștri, cam peticiți, dar mai sunt buni, o cămașă cu jabou, niște ghete albe, cred că au fost de patinaj, acum nu mai au patine, n-am găsit altele, și încă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de el, să știi că mor, cu toate că ție puțin îți pasă, știu eu, te uitai după bărbați, în mlaștini, să știi că mor, uite, aici, la fereas tră, sau ies afară, să mă mănânce lupii, dacă nu mă scapi de putrezitul ăsta care nu-și mai ia ochii de la mine.“ „Liniștește-te“, a repetat Zenobia și glasul ei suna ca un clopoțel de argint, „liniștește-te, lasă-l pe Dragoș, el a făcut ce trebuia, erai între cercuri, pe margini, în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de iarbă, pisica și bețișorul care știu exact cum stau lucrurile, îmi place ideea că, încă o dată, veți trece cu ușurință peste toate acestea, socotindu-le ca de la sine înțelese. 18. După un timp, apele mi-au adus o barcă putrezită, unul din sicriele acelea făcute din câteva scânduri bătute în câteva cuie și unse cu smoală, pe care și le construiesc țăranii de prin partea locului; cu ajutorul ei și folosind drept vâslă o prăjină, am început să cutreier mlaștina. De
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Stăteam acolo, pe stratul de frunze umede așternut de-a lungul anilor, câteodată ploua, îmi puneam peste cap pătura împuțită scoasă de sub șa, într-o bună zi am început să scormonesc stratul de sub mine, să dau la o parte frunzele putrezite; cam de la vreo douăzeci de centimetri adâncime frunzele roase de vreme și de umezeală au început să pară dantele, broderii și filigrane, le ridicam cu două degete spre lumina gălbuie strecurată printre crengile arborilor și le priveam minute în șir
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nici ce scria Ioachim. Treaba lui... Mai cunoșteam câțiva ca el, unii chiar străluciți, le mergea mintea. Niște roboți anchilozați volun tar în mecanismul lor profesional. Analizau cavoul poheziei, coroanele și jerbele de flori, dar se fereau să vadă fecioara putrezită înăuntru sau o vedeau săltând vioaie ca o gimnastă moartă. În plus, pe Ioachim căutam să-l evit și pentru că, de câte ori îi întâlneam, îmi declanșa o ciudată senzație fizică : mi se părea că târăște după el, în lumea asta și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ghemuiseră pe scara de ciment a unei clădiri mai răsărite, pesemne o măcelărie, și mă urmăreau cu privirile, bănuitori. După un timp m-am oprit. Locul acela îl căutasem, o curte imensă, împrejmuită cu un gard de lemn vechi și putrezit, înăuntru câteva scânduri îngălbenite de ploi și de soare, aruncate de-a valma. Deasupra porții, o firmă aproape ștearsă : DEPOZIT DE CHERESTEA. Am deschis poarta și am intrat. Curtea aceea aveam senzația că o cunosc bine, parcă dintr un vis
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
distra să-mi pun la încercare bietele mele cunoștințe, de care eram foarte mândru. La numele complicate, mă împiedicam. Nu reușeam să le pronunț. Renunțam și treceam mai departe, căutând altele mai simple. Pietrele funerare erau în general modeste; cele mai multe, putrezite sau înverzite de licheni. La un moment dat am ajuns însă în dreptul unui mormânt frumos, bine întreținut, plin de flori și cu o cruce mică de marmură neagră, având un medalion de porțelan cu imaginea unui copil bucălat și surâzător
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
putusem să găsesc în niște vânători în care un om normal și-ar fi vărsat și inima, nu numai mațele? Cerul limpede, strălucitor, tot atât de limpede pe cât era mlaștina de murdară, miasmele rele, infecte, care ardeau în lumină, duhorile de stârv putrezit, pe care dimineața le mirosea ca o hienă scârbită, îmi arătau ce erau de fapt ceasurile petrecute acolo. M-am aplecat spre un ochi de apă tulbure, noroioasă, și mi-am văzut chipul. Îmi căzuse o parte din păr. Apăruseră
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
această poveste cu șobolanii. Ziarul s-a amestecat și el. Cronica locală, care de obicei e foarte variată, e ocupată acum în întregime cu o campanie împotriva municipalității: "Sunt avizați edilii noștri de pericolul pe care îl pot prezenta cadavrele putrezite ale acestor rozătoare ?" Directorul hotelului nici nu mai poate vorbi de altceva. Și el este jignit!... Să descoperi șobolani în ascensorul unui hotel onorabil i se pare de neconceput. Ca să-l consolez, i-am spus: ― Dar toată lumea a pățit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
distra să-mi pun la încercare bietele mele cunoștințe, de care eram foarte mândru. La numele complicate, mă împiedicam. Nu reușeam să le pronunț. Renunțam și treceam mai departe, căutând altele mai simple. Pietrele funerare erau în general modeste; cele mai multe, putrezite sau înverzite de licheni. La un moment dat am ajuns însă în dreptul unui mormânt frumos, bine întreținut, plin de flori și cu o cruce mică de marmură neagră, având un medalion de porțelan cu imaginea unui copil bucălat și surâzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
putusem să găsesc în niște vânători în care un om normal și-ar fi vărsat și inima, nu numai mațele? Cerul limpede, strălucitor, tot atât de limpede pe cât era mlaștina de murdară, miasmele rele, infecte, care ardeau în lumină, duhorile de stârv putrezit, pe care dimineața le mirosea ca o hienă scârbită, îmi arătau ce erau de fapt ceasurile petrecute acolo. M-am aplecat spre un ochi de apă tulbure, noroioasă, și mi-am văzut chipul. Îmi căzuse o parte din păr. Apăruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și m-am trezit în fața unui lucru rușinos pentru orice popor: doi deținuți erau morți de cel puțin trei zile, și alții agonizau. În total, morți și vii, șapte oameni cufundați într-o mocirlă spurcată, un amestec de mâl, paie putrezite și excremente cam de două palme. Ne-au explicat că erau tâlhari de drumul mare, ucigași. Cu o altă piesă de argint l-am convins pe comandant să ducă de-acolo morții, iar pe ceilalți să-i mute în temnița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dădea spre apă, și caii lor erau în formă de bărci, lungi și înguste, ce stăteau drept chiar dacă gondolierul vâslea cu o singură vâslă. Apa pe fundul lagunelor, mai ales până la venirea mareei, era mică și mirosea veșnic a alge putrezite și a pește mort, ca să nu mai vorbim de armata de țânțari. Pământurile pentru viță-de-vie și grădinărit erau puține; apa bună de băut nu numai că nu era destulă, dar avea și un gust îngrozitor. Cu toate astea, cu ajutorul bogățiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fruntea de pământ și a implorat-o pe Lea s-o salveze. Lea a ascultat-o și a afurisit numele tatălui ei. - Fundul unui măgar valorează mai mult decât Laban, a zis ea, tatăl meu e un animal, e rahatul putrezit al unui animal. A pus de-o parte urciorul cu lapte pe care îl covăsea și s-a îndreptat cu pași hotărâți înspre pășunea unde tata se ocupa de câinii lui. Mama era atât de adâncită în gândurile ei, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vedea pe nicăieri și noi am plecat cu mesagera. Când am intrat pentru prima dată pe porțile orașului, am fost grozav de dezamăgită. Străzile erau mai mici și mai murdare decât îmi imaginasem. Mirosul era o combinație insuportabilă de fructe putrezite și excremente umane. Mergeam prea repede ca să pot vedea ceva înăuntrul cocioabelor întunecate, dar după zgomote și după miros îmi dădeam seama că animalele locuiau împreună cu stăpânii lor și astfel am înțeles de ce tata disprețuia atât de mult statul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
niște bătrâni hapsâni și grași. Noi Îi vânăm doar când e foamete mare și, de fiecare dată când le-am spart vizuinile ca să punem mâna pe ei, le-am găsit pline ochi cu semințe de toate felurile, unele dintre ele putrezite, căci șoarecii ăștia nenorociți strâng totdeauna mai mult decât au nevoie. Moru nu le pusese niciodată nume. - O să-i duci dincolo și pe cei ce vin pe urmele mele? am Întrebat. Vindecătorul a fost cinstit și mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
întâmplat niciodată... să treacă... (Revelație.) E o gară moartă! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Moartă?! ȘEFUL GĂRII (Bucuros că a captat atenția CĂLĂTORULUI.): Moartă! Moartă de tot! Cum vă place? Sună frumos, nu? E moartă, moartă până în adâncul oaselor. E moartă și putrezită, o bate vântul, atât. Ha, ha... Toate sunt moarte aici, domnule... Copacii sunt morți, iarba e moartă. Priviți aceste șine... aceste șine care par, da, par atât de solide, atât de puternice... aceste șine de fier... Ei bine, le simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de domnișoară, Soporan. Este că nu v-ați prins?“ Chicoti amuzat necunoscutul acela, ca și cum făcuse cine știe ce ghidușie. Răsuflarea lui mirosea a pucioasă, a smoală clocotită, a magmă, a apă de masă Căciulata, răsclocită, a Baltă stătută, a mâl cu lintiță putrezită, un miros de străfund de pământ. „Ce vrei domnule?“ se răsuci Păsculescu spre el. Insul însă dispăruse, de parcă nici n-ar fi fost vreodată. Mai citi o dată lista aceea. Într-adevăr, a patra, era Aurelia Soporan. Privi buimac sala. Reluța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
chiar să-i ia viața, fără să dea socoteală nimănui. Veneau adesea să-i amintească, iar el accepta. Era tributul pe care trebuia să-l plătească pentru pacea acelor meleaguri. Inspiră profund. Mirosul de pădure, de pământ reavăn, de frunze putrezite, de flori cu parfum prea greu, îl pătrunse adânc. Era mirosul de dimineață al selvei, atât de diferit de cel al nopții și chiar de cel al căldurii tăcute și apăsătoare a amiezii. În Amazonia, mirosurile se schimbau de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
maceta absolut obligatorie pe munte - și un polițist făcea de gardă în „port“ ca să amintească celor sosiți că trebuiau să-și lase „armele“ la debarcader. „Hotelul Santa Marta“ mirosea a mucegai și murdărie, a local închis, a bârne de lemn putrezite, a ploșnițe și a dezinfectant ieftin și era ținut de un metis cu mutra acră și uniformă albastră, care purta pe haină un mic ecuson pe care scria „Manager“, deși funcțiile lui mergeau de la recepționer, la hamal, trecând prin camerist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să pui stăpânire pe ele atunci când vin. Asta este regula, și eu nu o urmez niciodată. Întotdeauna caut ceva mai mult, întotdeauna vreau să merg mai departe, fără să mă gândesc că nu există niciodată un mai departe... O să sfârșesc putrezit de căpușe; amibele vor face să-mi plesnească ficatul; muștele verzi îmi vor umple de larve pielea capului sau lepra îmi va roade chipul, dar eu voi fi în continuare aici, înăuntru, ascuns între acești copaci, pentru că nu voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
luminoase. Un stârc trecu zburând jos, aproape atingând apa cu vârfurile aripilor, și un peștișor sări afară, urmărind, poate, o muscă, ferindu-se, poate, de un alt pește mai mare. Inspiră profund. Mirosul de pădure, de pământ reavăn, de frunze putrezite, de flori cu parfum prea greu, îl pătrunse adânc. Era mirosul de dimineață al selvei. Se urcă în caiac și, fără să se grăbească, vâsli alene, ocolind nuferii și păpurișul. Se opri în mijlocul mlaștinii. Ridică padela și picuratul apei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]