566 matches
-
forma litate neplăcută, devenită un fel de datorie de stat. — Gata! anunță victorios Panthagathus. Firele care au mai rămas am să le smulg cu pastă epilatoare. Tiberius strâmbă din nas scârbit. Iar o să-i întindă pe față por căria aia puturoasă din rășină, smoală și grăsime de măgar. Un pic de fiere de capră, cere sentențios Antiohus unuia dintre ajutoare, în timp ce toarnă în amestecul dezgustător câteva picături de sânge de liliac. — Pune și puțină pudră de viperă, îi sugerează Panthagathus. Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cuvine începutul sabatului... Ziua lui Saturn? se revoltă în sinea lui tânărul roman. Auzi colo! Ce-or fi statornicit tocmai ziua asta, când zeul la care se închină ei e plăsmuit numai cu mintea? Nu cifrele i-au călăuzit, ci, puturoși fiind, le place să nu facă nimic, așa că au hărăzit trândăviei a șaptea zi și anul al șaptelea. Pe nesimțite, înverșunarea din el devine tristețe. Și Mariamne respecta sabatul, de parcă ar fi fost cine știe ce aniversare divină, și se lăsa cuprinsă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rât mare, de hienă. Acum se urcase pe el, dar nu mai avea nici o formă. Ocupa pur și simplu un spațiu. — Zi-i să plece. Nu plecă, ci veni și mai aproape. A dracu’ respirație mai ai și tu. Jigodie puturoasă. Se mutase și mai aproape, și acum putea să-i vorbească, dar când văzu că el nu mai poate vorbi se mută puțin mai aproape, și el Încercă s-o gonească fără cuvinte, dar ea se mișcă pe el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
după părerea mea, mângâietor pentru urechile celor care nu știu mai mult de-atât. „Bifang, bifang, cumpărați acum bifang!“ Ha, mai bine ți-ar fi zis fang pi, un pârț, da, chiar asta ai și fost, un pârț mic și puturos care a ieșit din fundul ei. Mama Scumpă mi-a arătat o agrafă, ținând-o Însă departe de mine. Ți-a pus numele Bifang pentru că tatăl tău i-a dat urâțenia asta ca să sărbătorească nașterea ta Încununată de succes. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sau credeau că nu e treaba lor sau pe care îl ignorau pur și simplu. Spuneai că le e o paralizantă frică de moarte. Speculeaz-o! Folosește-o pentru a le sparge rutina osificată de generații, lâncezeala uleioasă a minții, râncezeala puturoasă a sufletului, sentimentul confortabil al funambulului care știe că dedesubt e întinsă o plasă de protecție... Mai mult, orice viață scurtată brutal degajă un surplus de energie vitală. Ea poate fi folosită pentru construirea unei case sau a unui templu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ochilor, lăsând o fantă îngustă prin care se strecura cu greu zeama urduroasă a uităturii. Împotriva frigului, își purta tot timpul anului labele picioarelor înfășate, până sub genunchi, în ziare strâns legate cu fâșii de gutapercă muiate într-un amestec puturos de rachiu de drojdie cu scrum de bălegar, ceea ce făcea să fie în permanență însoțit de roiul bâzâitoare de muște mari și verzi de grajd. Se zicea că ar fi fugit cu ani în urmă dintr-un azil de alienați
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
membru de partid, bă? - se conformă Costică. - Nu sânt, domnule, membru de partid! Dar ce treabă are una cu alta? - le răspund eu. - Are, bă, are! Ce-ți spuneam eu, Costică? Hă? Ai văzut? Nu e membru de partid! E puturos din ăia care trăiește pe spinarea poporului! Ia strânge-ți catrafusele și hai cu noi! Mergem frumușel la miliție să vedem noi cine ești tu! Și de unde ai tu bani să stai aici să pictezi, în timp ce noi nu ne vedem
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
sau credeau că nu e treaba lor sau pe care îl ignorau pur și simplu. Spuneai că le e o paralizantă frică de moarte. Speculeaz-o! Folosește-o pentru a le sparge rutina osificată de generații, lâncezeala uleioasă a minții, râncezeala puturoasă a sufletului, sentimentul confortabil al funambulului care știe că dedesubt e întinsă o plasă de protecție... Mai mult, orice viață scurtată brutal degajă un surplus de energie vitală. Ea poate fi folosită pentru construirea unei case sau a unui templu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ochilor, lăsând o fantă îngustă prin care se strecura cu greu zeama urduroasă a uităturii. Împotriva frigului, își purta tot timpul anului labele picioarelor înfășate, până sub genunchi, în ziare strâns legate cu fâșii de gutapercă muiate într-un amestec puturos de rachiu de drojdie cu scrum de bălegar, ceea ce făcea să fie în permanență însoțit de roiul bâzâitoare de muște mari și verzi de grajd. Se zicea că ar fi fugit cu ani în urmă dintr-un azil de alienați
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
două săptămâni mai conversam despre subjecte de specialitate, că ne aduseserăm cărți să citim pentru examenul de diplomă. Apoi am clacat și ne-am adaptat. Pe jos erau bălți mari, că intra apa pe la fundație. Ne luam paharele cu șliboviță puturoasă și stăteam la câte o lumânare de seu, vorbind tot mai monosilabic, pe subiecte care căpătau formele de relief ale contextului: dacă ne duce și la sfeclă, dacă ajung la timp camioanele cu prânzul pe tarla, dacă mai aduc vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și el limpede precum cristalul. Mergeam frumușel la rampe de cartofi. Ne înfigeam mâinile care au răsfoit Critica rațiunii practice a tipului din Königsberg și Philosophical Investigations-urile lui Wittgenstein. Căutam printre cartofii stricați, moi și cum nu se poate mai puturoși, pe cei care mai erau viabili. Îmi aliniam elevii pe două rânduri: unii cărau coșuri, alții sortau. Pentru ei, eu eram „brațul secular”. Cu mine mergeau acolo, eu le făceam prezența, eu le normam coșurile. Îi puneam la muncă forțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să iau un taxi până la Atlantic City și să mai arunc niște mălai și la ruletă. Am un sistem perfect întotdeauna dă greș. Dar în cele din urmă mi-am transformat cecurile turist în bani lichizi și am ocolit bălțile puturoase din Times Square oferind hârtii de douăzeci de dolari unor cerșetori aleși pe sprânceană, curve scormonitoare prin gunoi și bătrâni ologi. Doi polițiști s-au văzut obligați să potolească mica sfadă care s-a stârnit. — Ești al naibii de țâcnit, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
s-a trezit tot în vis, cu senzația că viața îi era stoarsă din trup. Atunci s-a zbătut, s-a zbătut ca să scape cu viață și, în timp ce făcea asta, Livia se transforma încontinuu în tot soiul de chestii umede, puturoase, diforme și lunecoase. El n-o putea prinde și în tot acest timp strânsoarea ei devenea tot mai aprigă. Chiar înainte să leșine, a reușit să rostească următoarele cuvinte: — Ești bătrână, Livia. O hoașcă bătrână. N-o să mai găsești niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
țara voastră. Altfel nu rezolvați problema Basarabiei. Luați-le fetele și aduceți-le aici, la voi, unde le și este locul. Lăsați-le rușilor curvele. Bărbații nu contează. Ei sunt proști și se duc după bani și avere. Rușii sunt puturoși. Au pământurile nemuncite. Mergi zile întregi cu trenu’ din stanție în stanție și nu vezi decât pământuri nemuncite. Le lucrează basarabenii, în arendă. La voi nu au ce lucra, abia vă țineți pe voi. Dar luați-le fetele și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pus Întrebarea dacă trebuia să-l omoare pe Aldaya În clipa aceea sau să mai aștepte. Se Întreba dacă nu cumva acesta era atît de slăbit, Încît lama cuțitului abia dacă ar fi produs o agonie căldicică În carnea lui puturoasă și Înmuiată de indolență. S-a hotărît să amîne vivisecția. Povestea Îl făcea tare curios, mai ales În privința lui Julián Carax. Știa, din cîte putuse afla de la editura Cabestany, că Julián trăia la Paris, Însă Parisul era un oraș foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mijloace de subzistență. Nu-i povestise nici cînd, nici unde va avea loc nunta. Se mărginise să arunce aceste semnințe pe terenul unei fantezii ce devora pe dinăuntru puținul pe care febra neîntreruptă Îl lăsase În trupul său sfrijit și puturos. — Fumero te-a mințit, Jorge, a zis Miquel. — Iar tu, regele mincinoșilor, Îndrăznești să-ți acuzi semenul, delira Aldaya. Nu a fost nevoie ca Jorge să-și dezvăluie gîndurile, care, la un corp atît de Împuținat, i se citeau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
profesorul și asistenții doreau să-și Însușească În mod samavolnic ideile sale despre Dumnezeu și om, pentru a le răstălmăci În fel și chip, compromițându-l pe Oliver În fața Întregii lumi și a le arunca apoi, ca pe niște resturi puturoase, În găleata de gunoi. Nu, orice, dar pe pat nu! Puteau să-l amenințe cu bătaia. Cu dușurile reci. Oliver avea să rămână neclintit pe poziția lui. Chiar dacă ar aduce drujba electrică sau bormașina, amenințându-l că-i vor tăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe mâna stângă a băiatului un ceas sovietic cu afișaj digital. Merge bine, nu-i așa? Băiatul zice că da, Grințu Își potrivește ceasul după al elevului, ceilalți doi Îl privesc pe sub sprâncene În acest timp. — Păi meriți tu, mă puturosule, să-ți cumpere bătrânii tăi atâtea lucruri? Nu prea, zice băiatul, și Grințu devine dintr-o dată al fel de violent ca În momentul În care a deschis ușa: — Dreepți! Cei cinci stau În poziția ordonată, cu tălpile goale pe linoleumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trei minute Îl chiar zărește sărind gardul Înalt de sârmă Împletită prin dreptul ferestrei. Albu a turnat țuică În ceștile de cafea și Întreabă: — De la cine-i țuica asta? De la unu’ din anu’ Întâi profesională. — Bună! - zice Pârvu. — Aiurea. E puturoasă. - spune Albu fără chef și golește ceașca dintr-o dată. — Puturoasă. - aprobă Grințu cu ochii pe fereastră și abia muindu-și buzele În ceașcă. Îl agasează noul venit. E, de fapt, omul care Îi va lua locul. El, Grințu, n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Împletită prin dreptul ferestrei. Albu a turnat țuică În ceștile de cafea și Întreabă: — De la cine-i țuica asta? De la unu’ din anu’ Întâi profesională. — Bună! - zice Pârvu. — Aiurea. E puturoasă. - spune Albu fără chef și golește ceașca dintr-o dată. — Puturoasă. - aprobă Grințu cu ochii pe fereastră și abia muindu-și buzele În ceașcă. Îl agasează noul venit. E, de fapt, omul care Îi va lua locul. El, Grințu, n-are buletin de oraș și directorul liceului i-a pus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
viața, să-și satisfacă apetitul de putere, apetit care i s-a cam tăiat de vreo cinci ani încoace, dar zace în el una din acele bestii care ar fi gata ori-cînd să mânjească umanitatea cu balele ei otrăvite și puturoase. Dacă aveam un pistol îi trăgeam șase gloanțe în fundul lui abject, și niciodată n-aș fi dormit apoi mai bine ca în noaptea care ar fi urmat. ― Ce e cu dumneavoastră? zise milițianul atât de nedumerit, că uită să mai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să-și piardă și viața. Ptiu! Auzi dumneata! Feciorul lui Berl Aizic să schimbe lumea pe care nici Dumnezeu n-o poate schimba! Și cine-i nătărăul ăsta al meu, spune și mata, domnu’ pictor? Moise? Isus Hristos? I-un catîr puturos la care, cît a dormit de-a curmezișul patului, nu i-am croit destul urechile. Acum încape doar pe lung și bietul tat su nu-i poate face nimic. - Dar dacă lumea asta nu se schimbă s-ar putea, Aizic
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de pe cuptor, lelea Ghența aburca în odaie, pe trepte, un vițel proaspăt fătat. Era rece și, din grajdul friguros, dînsa aducea la mine vietatea umedă care mirosea grețos. În căldura dospită a bucătăriei lelea Ghența adormise demult cînd, lîngă animalul puturos, eu încă mai aveam insomnii. Mă simțeam atras de acești oameni. Stînjenită că într-o zi nu avusese timp să gătească, lelea Ghența m-a poftit să gust din niște turte coapte pe plită. Erau din aluat negru, proaspete și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]