1,121 matches
-
vanitos ne face să credem că, prin voință, putem să ne alegem episoadele vieții. În realitate, nu facem decît să reacționăm la niște situații a căror cauză nu depinde de noi, ci de parametrii epocii, de imprevizibilitatea semenilor sau de puzderia de necunoscute din jur. Sunt atît de numeroase variabilele care ne guvernează viața, încît a pretinde că ele ascultă docil de tresăririle noastre volitive e semn de emfază ridicolă. Voința nu ne-a fost dată pentru a ne hotărî destinul
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
pe care am publicat-o până acum. Nu știu exact. Dar caut scrisorile cu pricina atât de flămândă și pasionată încât, dacă m-ar vedea cineva, ar spune că ar trebui să fiu sedată ca să mă potolesc. Ei, bine, o puzderie de scrisori minunate și încâlcite de dragoste se găsesc în romanul Șotron (Rayuela) de Julio Cortázar: eu nu am să le inventariez pe toate, ci doar câteva dintre ele. Îmi place cea dintâi lumină a Parisului, așa cum o înfățișează Cortázar
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
externi. Așa se face că oamenii citesc o carte doar fiindcă i-au văzut mai întîi ecranizarea, doar fiindcă le-a plăcut cum arăta la televizor autorul, sau doar fiindcă în carte e vorba de viața unui politician. Pe scurt, puzderia de variabile care alcătuiesc contextul cărții e mai important decît cartea. Cartea nu mai are un text propriu, izolat și înzestrat cu valoare, ci devine o broșură ale cărei instrucțiuni de întrebuințare se află altundeva, dar nu în paginile ei
În pragul mutației by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7261_a_8586]
-
pasă cine este prim ministru ori președinte", unde poetul e singurul care mai caută "un drum către shambala/ un drum pe care nimeni nu îl caută/ neavând puterea să dea gunoaiele la o parte". La o lectură superficială, atmosfera sumbră, puzderia de ființe mărunte - neputincioase sau hidoase - populând o lume "de beton și spaimă", sugerează închisoarea (am avut parcă înaintea ochilor acea gravură de Van Gogh cu deținuți mărșăluind în cerc, fără scăpare). Dar dincolo de lugubra aparență, scandarea versurilor latine și-
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
literare, decât al literaturii. Atunci apărută, „Facla” lui N.D. Cocea deplânge, în articolul program, numărul mare de reviste care copleșesc piața literară. Și nu greșește. În vara lui 1910 dispare „Sămănătorul”, înființat la început de secol, și rămân în urmă puzderie de ziare și reviste care trăiesc, în cel mai bun caz, câțiva ani. Spun, cu toate astea, destul despre „sufletul celor care făceau literatură prin anul 1910 după Cristos”. Sunt cuvintele lui Minulescu, dintr-un schimb de scrisori cu Al.
Anul literar 1910 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5740_a_7065]
-
-și poate îngădui să evalueze doza de wishful thinking din această mărturisire. Este însă cert că și altora cartea le va face bine. Cui ar putea să-i strice scurta istorie ademenitor adusă din condei a marilor întrebări și a puzderiei de răspunsuri pe care le-au primit sau întâlnirea cu simpaticul propovăduitor al bucuriei de a trăi?
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
un tablou decît într-un tratat de teologie. De aceea, pictura cere asceză, smerenie și credință, ea nefiind o artă oarecare, ci o inițiere de ordin mistic. Singura nedumerire privește jumătatea a doua a cărții, unde pictorul strînge meticulos o puzderie de texte și cronici plastice al căror obiect este propria pictură. Senzația pe care ți-o lasă e deconcertantă, evlaviosul pictor lepădîndu-și smerenia spre a-și contempla cu trufie chipul oglindit în laudele criticilor. E aici ceva dintr-o semețire
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
curate ca un pahar; prispa din față lipită cu pămînt galben. Curtea, îngrădită cu nuiele de alun; hambar de fag, obor de vite și grajd pus la pămînt pe patru tălpoaie groase [...] A dat Dumnezeu zăpadă nemiluită; și cade, cade puzderie, măruntă și deasă, ca făina la cernut, vînturată de un crivăț care te orbește. Mușcelele dorm sub zăpadă de trei palme. Pădurile în depărtare, cu tulpini, par cercelate cu flori de zarzări și de corcoduși. Cerul e ca leșia"(Sultănica
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
fie inhibat, practic terorizat, în fața oricărei autorități. Și aici comentariul lui Ion Vartic cade oportun: „Contradictoriu ca întotdeauna, Cioran, învestind legea ca un absolut, e, cu masochism, un Kafka satisfăcut; suferind de absența ei, este, totodată, un Kafka frustrat“. Există puzderie de motive entuziasmante pentru lectură, deși, prin natura subiectului, majoritatea temelor indică geniul oboselii, iminența morții, regretul de a te fi născut. Unele provin din explicarea unor piste ca și imposibile, ca, de pildă, liricitatea asumată (Cioran credea că are
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
suflul unei vederi proprii asupra lumii, rămînînd la treapta unui digerator cuminte a ideilor altora. Chiar și așa, cele două decenii de vecinătate cu Nae sunt un arc de timp prea întins pentru a nu-i oferi lui Băncilă o puzderie de amănunte despre omul viu, amănunte pe care autorul le notează cu gîndul de a reveni asupra lor, abandonîndu-le însă definitiv în sertare. Din acest motiv, cititorul e silit să se mulțumească cu un mozaic de considerații preliminare, cărora le
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
rar simfonic, rezultanta le e hărțuită din toate părțile. Că Istoria înregistrează cu precădere confruntări și tensiuni nu mai e decât în firea lucrurilor. Drumul spre Adevărul cel mare și unic (cenușiu, mut, placid) e pardosit, definitiv și implacabil, cu puzderie de minciuni colorate, gureșe, fremătătoare care se cred adevăruri. Primul scriitor a inventat minciuna, primul cititor a făcut-o să dureze (detalii savuroase se pot găsi în Istoria lecturii, al lui Alberto Manguel). Încă de la început, pactul dintre scriitor și
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
a o reconstitui în liniile aspre, în culorile pestrițe ce-i caracterizează priveliștea și nu în ultimul rînd în profilul ei moral, aidoma unui sol din care își trage sevele temperamentale ca și, prea adesea, expresivitățile. Termenii de argou sunt puzderie: zulă, deblă, babaroase, huseni, carcaboase, țurăs, soileală, ciușcă, astereală, ciuin, mișighină, țumbaișpil ș.a.m.d. Niculae Gheran e o limbă rea, valahă. Circumscris zonei care ne-a dat o seamă de esteți cinici, uneori bijutieri ai pitorescului provocator, modelează tipuri
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
spiritul scolastic își e sieși suficient, neavînd nevoie de ipoteze preliminare pe care să-și sprijine curiozitatea. Lumea începe cu gîndirea lui, caz în care esențele sunt de găsit în cuvinte, logosul fiind un concept căruia îi poate găsi o puzderie de sinonime: Dumnezeu, entelehie, duh sau principiu - drama minții sale nestînd în alegerea expresiilor, ci în lipsa aderenței la fundament. Scolasticul nu are organ pentru temeiuri și origini, de aceea e mereu în condiție seculară, asta însemnînd că, deși intuiește că
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
evenimente istorice, personaje romanești sau filosofice, motive culturale (bufonul, sexul, omul gras, fotografia, sălbaticul, dictatorul) etc. De aceea, la întrebarea ce a vrut autorul să transmită, răspunsul nu poate fi decît unul: un șir de reacții ludice declanșate de o puzderie de chichițe culturale. Puse la un loc, ele nu alcătuiesc un întreg, ci o colecție de figurine disparate. Ce le strînge laolaltă e doar voința burlescă a autorului, altminteri juxtapunerea lor fiind fără temei. Autorului îi place să declame, savurînd
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
repede curiozitatea de afla tribulațiile unei vieți chinuite. În al doilea rînd, doar o convenție ne-ar putea sili să așezăm volumul în categoria memorialisticii, și asta fiindcă în paginile lui găsim un colaj de fragmente care provin dintr-o puzderie de genuri: bucăți de proză ce seamănă cu încercări de roman, apoi adagii de tip filosofic (capitolul „Chemare întru sfîrșit“ e o colecție de clișee ezotericoreligioase despre soarta sufletului după moarte), considerații mitologice alăturate unor oțioase precizări medicale (clasificarea tipurilor
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
și imagini, și fiecare categorie alcătuiește un univers de sine stătător, în care omul e prins ca sub o fatalitate culturală. Primul univers e acela al obiectelor de consum, acele mărfuri mirobolante care dau farmecul etosului apusean, atîta doar că puzderia de lucruri ce ni se oferă zilnic nu se mai află la îndemîna noastră, ci noi trăim la cheremul lor. Se petrece o inversare a raportului de putere care face ca lucrurile să capete o autonomie primejdioasă: nu noi le
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
care îl atrag pe om într-o carcasă de semnificații care, toate la un loc, nu mai au nici o semnificație. Cînd o semnificație atinge paroxismul, ea frizează absurdul. Lumea nu mai are nici un sens fiindcă a fost mărunțită într-o puzderie de sensuri locale, fără legătură între ele. Într-o astfel de lume, schimbul de cunoștințe și mărfuri e o iluzie, totul semănînd cu un talmeș-balmeș fastuos. În fine, al treilea univers e cel al imaginilor pe care mass-media și internetul
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
mari mârâieli! Îmi place, așadar, când poetul scrie, în poezia Cine-i? (1869), apoi în Napoleon: "lumile de valuri", deoarece cosmicizează oceanul. În loc de "grămezi", "mulțimi", "noiane" ori alte exemple de acest fel, Eminescu alege termenul "lumi" care mă trimite la puzderia de galaxii de pe cer, născându-se și murind, și cu viteza luminii la Schopenhauer, Goethe și Kant. Se poate observa, din alt unghi, componenta acvatică a unora dintre structurile metaforice. În Junii corupți, înregistrăm "diluviul de foc". În Când privești
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
modele de prim rang.” Horia-Roman Patapievici (TVR) ”a fost moderatorul unor dezbateri de o fertilă sobrietate, în cuprinsul cărora cordialitatea lui, capacitatea de a asculta discursul celuilalt, deschiderea lui intelectuală și abundența lecturilor lui au adus un sunet aparte în puzderia de „show”-uri „picante” care împînzesc piața televizuală.” Dan C. Mihăilescu (PRO TV), un fel de „corn al abundenței” culturale, insolit dar exact, generos dar acid, o neobișnuită combinație de dinamism „european” și voluptate orientală. Andi Moisescu (PRO TV), ”un producător de
La ce televiziuni se uită Andrei Pleșu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65138_a_66463]
-
gust stăruitor de deșertăciune. E ca și cum te-ai cufunda în apa unui fluviu care, trăgăndu-te în toate părțile, te îneacă în pîlnia vîrtejurilor lui. De aceea, senzația de serbezime pe care o capeți vizitînd tărîmul ideilor politice nu vine din puzderia cantitativă a nuanțelor vînturate, ci din lipsa unei busole menite a-ți da sensul. Un bazar mustind de vechituri în care fiecare caută să te înduplece că marfa lui e cea mai bună. În plus, cine scrie despre ideile politice
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
de prezidenți și viceprezidenți ai bunei dispoziții (p. 92) Cu Ivasiuc în plin elan editorial, cerând manuscrise în stânga și-n dreapta (p. 98). Spicuiesc, desigur, din cele aproape 300 de pagini ale unei cărți care-ar merita un index la puzderie de personaje. În fine, ajungem și-aici, cu un Adrian Păunescu scindat între scene de grandilocvență romantică și izbucniri de meschinărie conjugală. Între ele, Constanța Buzea nu discriminează și în consecință nici nu incriminează. În ciuda scandalului iscat în urma publicării, în
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
despre „efectulpe care-l au telegramele asupra oamenilor" și-și imagina „cât de plină de fapte și de liberă de incertitudine va fi viața atunci când aceste procedee vor fi și mai simplificate." Intre 1997 și finele lui 2009 au apărut puzderie de studii, analize, lamentări, proorociri sumbre, dar și proiecte de accelerare și de perfecționare a schimbului de informații pe cale electronică. Unul dintre ele (citat de Mallon), dezvinovățește e-mail-ul „blamat, pe nedrept credem, pentru moartea scrisorii. Email-ul este răspunzător pentru
Poștașul nu mai sună la ușă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6397_a_7722]
-
a artei culinare. Fiecare dintre secțiunile cărții este precedată de o rețetă: mămăligă, plăcintă, sarmale, răcituri, uscățele. Asistăm la întinderea unor foi de plăcintă atât de subțiri încât se vedea prin ele linia vieții din palmă, aflăm cum se fac puzderie de feluri ca la mama acasă. Și mai aflăm că, dezgustată de fățărnicia mătușii ei, care oferea pomeni sardanapalice la biserică după ce-și terorizase sadic nepoata-sclavă, Annie și-a dat seama că pioșenia nu este o garanție a omeniei
Mămăligă, sarmale și răcituri à la Regina by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6413_a_7738]
-
pe Gottfried, asta depinde de ce am priceput fiecare din raportul de forțe din lumea contemporană. Oricum, istoria conservatorilor stă în progresiva lepădare a principiilor dreptei, de unde și tonul de prohod retrospectiv din paginile volumului. Din păcate, ce îngreunează lectura e puzderia de personaje americane al căror nume nu spune nimic cititorului român. Trecînd însă peste pletora onomastică, cartea e lizibilă și aducătoare de stenahorie hermeneutică. De ce? Fiindcă pricepi că, în România, curentele politice sînt ecouri întîrziate ale deciziilor care se iau
Epitaf pentru conservatori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6324_a_7649]
-
umbra lui Nehi Duhul trecând prin sat în beznă, în fruntea unui lung alai de umbre. Alaiului i s-au alăturat toate animalele din ogrăzi, cotețe de găini și de porci, grajduri și țarcuri și cuști și porumbare și staule, puzderie de forme mari și mici, și pădurea le-a înghițit pe toate. Dimineața, în tot satul nu mai era picior de animal, nu rămăseseră decât sătenii. Multe zile după aceea oamenii s-au ferit cu mare grijă să se privească
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]