1,054 matches
-
hălora dă la cantină! În timp ce răcnea însă, o altă rază îi topi unul din incisivii de aur de care era foarte mândru și cu care făcuse multe victime în rândul pițipoancelor din cartier. Urletul aferent nu schimbă cu nimic situația. Râmele, se făcură parcă și mai verzi și se strânseseră în jurul bilei. În capul tuns chilug îi zbârnâi o voce destul de ciudată cu rezonanțe metalice: - Ascultă aici, băi, neevoluatule, dacă nu vrei să-ți vezi creierii pe pereți! Noi suntem corpul
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
așa stăteau goale până în toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o gâză rătăcită printre legumele din grădină. Terminându-și treaba, Jeni a aprins lampa și s-a dus să se pregătească de culcare. A mâncat ceva în fugă, nu prea
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
dorinței de-a ocupa locul respectiv. Era ideal pentru ceea ce doream noi să facem. Un loc retras, puțin vizitat de persoane fără alt interes decât pescuitul, greu accesibil auto, știut doar de cunoscători, sau de persoane care veneau la scos râme negre, ceva mai departe de acest loc ales. Mai veneau doar câțiva pescari cu bicicleta, în afara văcarilor, care treceau cu ciurda de vaci la baltă, însă aceasta după răsăritul soarelui și reveneau aproape de apus. Mi-am pregătit sculele, fiind singurul
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
una dintre bambine a început să danseze ușor. Era un dans firav, nu unul hotărât al vreunui pește mare, care să muște din momeală. Cred că era ori un rac ce-mi controla momelile, ori vreun ghiborț ce cocheta cu râma. Nu i-am dat importanță și-mi savuram cafeaua în tacere, privind-o cu drag pe Miruna. Îmi doream să mă întind pe pătură alături de ea, să-mi continui somnul dulce de dimineață în brațele ei. Incepeam să mă îndrăgostesc
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
dorești: pe cea de opt metri, sau pe cea de șase, care este mai ușoara? - Pe cea de șase. - Bine! M-am dus la portbagaj, am scos fixa de șase metri și în câteva minute era gata de folosit, cu râma în cârlig. Am ales un loc mai retras la buza stufului, să nu mă încurce nici pe mine când pescuiesc, nici pe ea când lansează. I-am potrivit adâncimea plutei în funcție de cea a apei și am făcut lansarea. Rămânea doar
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
Timpul se scurgea monoton. Din când în când, mai scoteam câte un caras, când eu, când ea. În afară de crapul respectiv, aveam peste patru kilograme de pește divers: caras, babușcă și roșioară. Am avut chiar și o moacă prinsă dimineața, la râmă roșie. Colega mea de pescuit mai scotea câte un guvid micuț sau un ghiborț țepos, ceea ce era motiv de tachinare din partea mea. - Să vin cu minciogul să te ajut? Oare încape în juvelnic? - Lasă istețule, că eu cel puțin scot
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
durut, Neamul meu de pește ape Mi l-am tras de ochi - aproape. Neamul meu de pește cer Îmi întinde lăicer, Îmi întinde punte lină Pe spinare de Lumină; Pe spinări de curcubeu Oropsitul, neamul meu. Neamul - că desprins din râma, Neamul consâgean cu mama. Limba-mamă ce ne doare Aură nemuritoare, Blândă l-a înfășurat Pe acest firav bărbat; Aură de nemurire, Pe al Poeziei Mire. Mierea ei trecută-n vers E pecetea de neșters, E-un sigil de foc, ia
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
plută legată cu ață. Mai rămânea să taie o tulpină de stuf de pe lac și undița ar fi fost gata! Incântat nevoie mare că voi merge și eu la pescuit pe baltă, am dat fuga în curte și am căutat râme cu un cuțit de bucătărie în grădinița cu flori a mamei din fața casei, astfel că mi-am asigurat o provizie îndestulătoare de momeală. Cu mama în căruță, care mâna caii și cu mine tronând peste toate bagajele ce umpluseră căruța
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
primul meu pește, lucru ce nu s-a întâmplat defel! Plictisit și dezamăgit de faptul că niciun pește nu m-a băgat în seamă, m-am întors supărat pe cărarea de deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de spaima mea și mi-a spus că, mai bine să am grija oilor, ca să nu se îndepărteze prea mult de căruță. Soarele bătea cu putere pe capul meu, așa că mi
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
epigramelor, nu una tematică, după cum au procedat alții. Mijloacele și procedeele artistice, de stil, de vocabular sau cele prozodice sunt, de asemenea, foarte diverse și personale: jocuri de cuvinte și de sensuri, („Norocoase, bată-le / i-au fost ursitoarele/ Dimineața râmele / După masă, rimele!”) sintagme și întorsături de topică, sensuri ambigui sau înrudite, (Unui umorist bătrân: Cunoscându-i fondul liric / Lumea mai exagera / Ziua el era satiric / Noaptea ... doar satir era!”)aluzii fine,luatul în răspăr, admitația prefăcută, (Evoluția unui epigramist
PREFAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365848_a_367177]
-
și dacă trage, oameni ne-am făcut! Timp avem! Mai ceva decât un pluton de rusnaci beți când primesc ordin de atac cei trei au sărit din mașină, și-au luat câte o lansetă, au coborât în fugă, au pus râmele în cârlig și au aruncat! Apoi au început să mulineze ușor! Tensiunea momentului era la valori maxime! Succesul se prefigura sub cele mai faste auspicii luminat de o lună hipnotică... Ajunse la control cârligele se arătară goale, fără pradă, însă
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
în cârlig și au aruncat! Apoi au început să mulineze ușor! Tensiunea momentului era la valori maxime! Succesul se prefigura sub cele mai faste auspicii luminat de o lună hipnotică... Ajunse la control cârligele se arătară goale, fără pradă, însă râmele dispăruseră! „Bă, e plin dă crapi că numai ei fac treburi din astea”, gândiră la modul profesionist toți trei! - Și sunt la mai mult de un kil, rosti profetic Melu, un mare specialist în probleme de crap. Mai ales la
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
Mai ales la proțap! Era clar pentru toți! Mai trebuia doar puțină răbdare fiindcă, este știut, crapul are niște strategii de a fura râma ceva de speriat. Mai făcură câteva aruncări! De fiecare dată, la fel! Nimic în cârlige însă râmele făcute ferfeniță de lacomii crapi! Înfruntarea devenea psihologică! Prin urmare, se discutară în grabă câteva strategii. Dar se desfăcură și trei sticle de votcă deoarece frigul cam pătrundea prin echipamentul neadecvat. Alte aruncări cu același exasperante rezultate. Lupta devenise nu
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
spinarea fiecărui soldat aflat în preajmă forțându-i să se afunde în noroi. Comandanții de grupă îi urmează exemplul. Au primit, neoficial, ordin să-i pedepsească pe soldați pentru rezultatele slabe obținute în poligonul de tragere. În loc să se târască, ca râmele, soldații înceacă pasul cărăbușilor sprijinindu-se în măini și în vârful bocancilor, încercând să nu-și terfelească ținutele. Încercările le sunt zădărnicite de zelul gradaților. Soldatului Bert nu-i pasă de ținuta militară : simte o plăcere nebună să o terfelească
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
de pasăre se găsește ușor în magazine, însă nu întotdeauna-i bună. Ori este deja albită și guvidul n-o mai bagă în seamă, ori vânzătorul îți oferă mai mult inimioare și cad repede din cârlig, când le tai bucățele. Râma neagră este cea mai bună, dar ca să o scoți este mai greu decât munca în ocnă și nu se găsește peste tot, ci doar în anumite bălți. În ziua pe care încerc să o descriu, trăgeam singur la rame pentru că
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]
-
Dar după o jumătate de oră, am ajuns destul de departe de mal, spre nord, acolo unde Venus era mai aproape decât Saturn. Bătrânul a aruncat ancora și am început pescuitul. Mergea bine. Guvidul trăgea nervos de momeală, iar eu aveam râmă neagră, plăcerea lui, după pipota proaspătă de un roșu carmin, mai ales dacă este de la pasărea de țară, de rață, curcan sau gâscă. Dar valurile se accentuau din ce în ce mai tare. Nu mă deranja mărimea lor, ajunsă la un metru înălțime, ci
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]
-
de pasăre se găsește ușor în magazine, însă nu întotdeauna-i bună. Ori este deja albită și guvidul n-o mai bagă în seamă, ori vânzătorul îți oferă mai mult inimioare și cad repede din cârlig, când le tai bucățele. Râma neagră este cea mai bună, dar ca să o scoți este mai greu decât munca în ocnă și nu se găsește peste tot, ci doar în anumite bălți. În ziua pe care încerc să o descriu, trăgeam singur la rame pentru că
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365592_a_366921]
-
Dar după o jumătate de oră, am ajuns destul de departe de mal, spre nord, acolo unde Venus era mai aproape decât Saturn. Bătrânul a aruncat ancora și am început pescuitul. Mergea bine. Guvidul trăgea nervos de momeală, iar eu aveam râmă neagră, plăcerea lui, după pipota proaspătă de un roșu carmin, mai ales dacă este de la pasărea de țară, de rață, curcan sau gâscă. Dar valurile se accentuau din ce în ce mai tare. Nu mă deranja mărimea lor, ajunsă la un metru înălțime, ci
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365592_a_366921]
-
cu roua dimineții de străbunica ce se-ndrepta spre suta de ani căreia îi adunam dude bea ceai de dude de constipată ce era stătea în odăița ei retrasă pui la frigare prins în colțul ogrăzii hrănit pe uliță cu râme baligi muște molii ce silă îmi provoca ploaie de vară cu ropote fulgere tunete și trăsnete mirosul aerului proaspăt după ploile de vară de mătușa Catrinca de capră și salcâmi... de amurgul serii când de pe deal veneam cu sânul plin
COPILĂRIE ÎMI AMINTESC ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365674_a_367003]
-
Departamentului de jazz al Sibelius Academy, din Helsinki, ea este deținătoare a unui masterat în interpretare și compoziție de jazz, obținut la Royal Academy of Music din Århus, Danemarca, în cadrul programului Nordic Master of Jazz, un program de parteneriat între RÂMA, Royal College of Music Stockholm, Suedia, si Sibelius Academy Helsinki, Finlanda. Clujeanca Elenă Mîndru este absolventa a Secției de compoziție a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, la clasa profesorului Adrian Pop. Elenă Mîndru are în palmares trei discuri proprii
ELENA MÎNDRU QUARTET de I C R NEW YORK în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365672_a_367001]
-
așa stăteau goale până în toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o gâză rătăcită printre legumele din grădină. Terminându-și treaba, Jeni a aprins lampa și s-a dus să se pregătească de culcare. A mâncat ceva în fugă, nu prea
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
și niște grimase înfiorătoare. La autopsie nu se depistă cauza morții și se consemnă: spaimă în cel mai înalt grad. În vremea aceasta, Contele își mărea imperiul cu noi recruți care deja erau pedepsiți să se hrănească cu sânge de râme, de șoareci și de șobolani. - Ați supt destul sângele poporului din care faceți parte! Acum e rândul vostru să trăiți în mizerie ca viermii pământului! Totul merse strună până într-o bună zi când un comisar mai dezghețat observă că
XXVIII. „IMPERATORUL” (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352549_a_353878]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > STÂNGĂCII Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1244 din 28 mai 2014 Toate Articolele Autorului STÂNGĂCII O râmă-și croiește drum printre frunze urmată de-un melc, codobelc... În sfârșit ploaia s-a oprit și soarele pripește nefiresc, ponciș se uită un nor, cu siguranță se va răzbuna curând... și dacă stai să te gândești lumea-i o
STÂNGĂCII de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350582_a_351911]
-
demonstrând că acest gen de „civilizație”, furibund materialistă și consumistă nu-i priește deloc omului normal, natural. Devenim astfel tot mai convinși că, fără lucrarea complicată a Spiritului, Omul ar fi rămas un banal tub digestiv, cam cât o altă râmă gigantică și atât... Partea care-l identifică a fi făptură privilegiată între creațiile Domnului este tocmai componenta spirituală care-l înobilează în existență prin înluminare, iar pe fiecare-l conturează unic și, simultan, divers, în felul său. De aceea, oricare
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]