2,406 matches
-
dintr o muncitoare model, care-și depășea cu mult norma, într-o chiulangioaică, o instigatoare. Mare pagubă, o auzeau protestînd în gura mare neștiind ce să mai creadă despre comportamentul ei nesăbuit, oricum în cîțiva ani se duce totul de rîpă, toată economia națională o să ajungă la fier vechi, o să se aleagă praful de întreg comunismul, iar după aceea o să ne înhațe capitaliștii, de-abia aștept să se întîmple ca să-mi dați dreptate, zicea. Una peste alta, se săturase de așa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-mea, spre exemplu, spune el după un timp, cu aer de mare povestitor cînd călătorește cu mine, stă întotdeauna pe locul șapte sau opt. Dacă ar sta aici, deși-i cunosc picioarele de peste zece ani, aș intra sigur într-o rîpă... Vîrful pantofului mai bate de două ori aerul, parcă fără convingere, rămînînd neclintit, nedumerit ca și ochii fetei, întorși, în sfîrșit, spre șofer. Treci urgent pe locul dumitale! îi ordonă scurt șoferul. Fata se ridică și se întoarce la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
peste numai o săptămînă trebuia să plec la București, la Olimpiada de Fizică, de unde m-am întors cu Marele Premiu. Singura care a suferit a fost biata Margareta, femeia de serviciu, pe care am găsit-o în casa ei de pe rîpele Țicăului bătută măr pînă la desfigurare, să spună dacă a dat cuiva cheia de la cancelarie... Cine să-și închipuie că unul ca mine era în stare să descuie orice încuietoare doar cu un ac și o sîrmă lățită la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că voiai să servești drept public. A, nu mă îndoiesc că acum ai remușcări, că te simți folosit. Dar hai să fim serioși, dragule. Exact asta capeți dacă stai și caști gura la cuci... și pupeze... PUPĂZA Farsă Urăsc sinistra râpă de dincolo de crâng, Deschisă ca o rană de sânge picurând, Cu-adâncuri izvodite din tainică oroare, Că, de arunci o vorbă, ecoul ei e „moare“. Alfred, Lord Tennyson, Maud 1 Metamorfoza Bull, un tânăr masiv, cu greutate, descoperi într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
violau femei, fetițe și capre, nu împușcau lupi care dansaseră cu Kevin Costner, nu incendiau corturi și nu masacrau bizoni (și nu că n-ar fi putut s-o facă, dar degetele divine îi împingeau mereu în situații complicate, în râpe cețoase, în trecători, în grohotișuri, unde soldățeii cu piei roșii reușeau să le vină de hac, bucurându-se de nenumăratele victorii din războiul pe care aveau să-l piardă). chestia 5 - e clar că și eu am fost Rahan, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
niște intelectuali ca noi pot fi oameni Într-adevăr liberi, dezbărați de convenții, de patriotism, de orice sentimentalism... Nu avem ceea ce se cheamă interese speciale. Adică, nu sîntem acționari ai vreunei societăți și puțin ne pasă dacă se duce de rîpă campania. Iată o imagine potrivită, nu găsești? — De ce folosești mereu pluralul? — Uite de ce, zise schilodul: pentru că nimic nu dovedește că ai fi participat activ. Iar noi, firește, știm de ce, nu-i așa? Și clipi din ochi cu subînțeles. Rowe sorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din casa părintească, pe care mi-o făcusem lîngă odaia copiilor, Într-o cămară folosită pentru depozitarea rufelor. Dacă uitam să Încui ușa, intra peste mine servitoarea cu vreun teanc de fețe de pernă, și atunci clișeul se ducea de rîpă! După cum vezi, Îmi amintesc destul de limpede Întîmplări petrecute pînă la optsprezece ani, să zicem. Poți vorbi cît dorești despre acea perioadă. S-ar putea să găsești vreun indiciu. În orice caz, nu există nici o rezistență din partea cenzorului freudian. — Azi-dimineață, stînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
totdeauna ce-ți poruncește doctorul Forester? — E un medic eminent, Digby! Nu poți să-ți dai seama... creierul e un mecanism dintre cele mai delicate. Echilibrul i se poate strica dintr-o nimica toată, și atunci se duce totul de rîpă. Trebuie să ai Încredere În doctor. Nu-mi inspiră pic de Încredere. — Nu trebuie să vorbești așa. Dac-ai ști cît de priceput și de prevăzător este! Vrea doar să te pună la adăpost pînă la restabilirea deplină... — Stone a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În tăcere pe lîngă Rowe, fără să-l privească, și merse mai departe, Încet, cu pași grei, măsurați, profesionali. Rowe se ridică repede și porni după el, simțind că trebuia să facă ceva, pentru ca planul să nu se ducă de rîpă. — Cost! strigă el. Cost! Abia În clipa aceea i se părură ciudate calmul și Încetineala omului cu foarfeci, a cărui privire Îi pipăise parcă fața: — Prentice! mai strigă el, alarmat, În timp ce croitorul dispăruse Într-o cabină. Dintr-o altă cabină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în stare să exploateze venirea Uniunii Europene la București în folosul lor electoral. În schimb, dacă ApR-ul lui Meleșcanu reușește să se prezinte drept campion al integrării europene, lipsit de complexele celor două regimuri care au dus lucrurile de râpă, are șanse să culeagă atât mingile pierdute de PDSR, cât și pe cele luftate de CDR (din păcate, le-a câștigat Partidul România Mare). [...] România nu poate trece hopul unei reforme radicale fără un masiv ajutor financiar extern.” Iată de ce
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nimeni. Fata o ia la fugă pe câmp, plângând, și strigând: „Răzvan! Răzvan!“. Fuge ca o disperată, scaieții și ciulinii o zgârie pe picioare, este desculță, și îl tot strigă pe Răzvan. Și aleargă și aleargă până ajunge la o râpă, unde câmpul se termină brusc. Fata privește la râpă, cade în genunchi plângând, și urlă cu vocea înecată de lacrimi: „Răzvaaaaaaaaaaaaan!“. Din râpă își ia zborul o pasăre, care se pierde în depărtare. Sfârșit. La masă se lăsă o tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și strigând: „Răzvan! Răzvan!“. Fuge ca o disperată, scaieții și ciulinii o zgârie pe picioare, este desculță, și îl tot strigă pe Răzvan. Și aleargă și aleargă până ajunge la o râpă, unde câmpul se termină brusc. Fata privește la râpă, cade în genunchi plângând, și urlă cu vocea înecată de lacrimi: „Răzvaaaaaaaaaaaaan!“. Din râpă își ia zborul o pasăre, care se pierde în depărtare. Sfârșit. La masă se lăsă o tăcere meditativă. Am obervat că nu mai era Hendrix la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
picioare, este desculță, și îl tot strigă pe Răzvan. Și aleargă și aleargă până ajunge la o râpă, unde câmpul se termină brusc. Fata privește la râpă, cade în genunchi plângând, și urlă cu vocea înecată de lacrimi: „Răzvaaaaaaaaaaaaan!“. Din râpă își ia zborul o pasăre, care se pierde în depărtare. Sfârșit. La masă se lăsă o tăcere meditativă. Am obervat că nu mai era Hendrix la boxe, puseseră Tom Waits. La altă masă, o fată vomita. - Colosal, de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
acolo. Fata plânge și o ia la fugă pe câmp, desculță, strigând: „Matei! Matei!“. Fuge ca o disperată, ciulinii și scaieții îi zgârie picioarele, dar ea tot fuge mai departe. Brusc, câmpul se termină și în fața fetei se întinde o râpă. Fata cade în genunchi plângând și urlă hohotind: „Mateeeeeeeeeeiii!“. Din râpă își ia zborul o pasăre și dispare la orizont. Asta-i tot. Printr-un miracol am reușit să mă abțin să nu mă prăbușesc pe masă râzând. În liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
strigând: „Matei! Matei!“. Fuge ca o disperată, ciulinii și scaieții îi zgârie picioarele, dar ea tot fuge mai departe. Brusc, câmpul se termină și în fața fetei se întinde o râpă. Fata cade în genunchi plângând și urlă hohotind: „Mateeeeeeeeeeiii!“. Din râpă își ia zborul o pasăre și dispare la orizont. Asta-i tot. Printr-un miracol am reușit să mă abțin să nu mă prăbușesc pe masă râzând. În liniștea care se lăsase din nou, mi-am aprins o țigară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de soare și stătea cu capul pe masă. După ce mi-am făcut treburile și am cumpărat încă o sticlă de vin, m-am întors. Ronaldinho tocmai termina de povestit. - ...fata cade în genunchi plângând și strigă disperată „Ionuț! Ionuuuuuuuuuuuuț!“. Din râpă își ia zborul o pasăre care se pierde în depărtări, iar filmul se termină. Urmă o nouă tăcere, a treia. Îmi mușcam buza de jos gândindu-mă la numele unui schior luxemburghez. Marc Girardelli? Parcă așa îl chema. Luca mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
l-a dat înapoi. - Eu am luat aparatul ăsta de fotografiat. E digital. - Bravo, m-a felicitat Luca. Ia vezi, sunt poze în el? Ne-am uitat. Erau. O fată care privea pe geam dintr-un tren, o câmpie, o râpă, un vultur în zbor. - Șterge-le, m-a sfătuit Luca. Am apăsat pe un buton și pozele au dispărut. Am respirat amândoi ușurați. Taxiul intră în 2 Mai. Noaptea era pe terminate. În spatele unui petrolier ancorat în port, soarele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
logodnă ruptă. O pierduse din pricina necinstei și prostiei lui, și nu era decât vina lui Mma Potokwane. Femeile ca ea se bagă întotdeauna în viețile altora, obligându-i să facă ce vor ele și, ca urmare, totul se duce de râpă și se distrug viețile unor oameni. Mma Ramotswe puse jos coșulețul cu corespondență. — De ce nu mi-ai spus de copii? întrebă ea. Ce-ai făcut? El nici nu îndrăzni să se uite în ochii ei. — Vroiam să-ți spun, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Detective Nr. 1, pe mama nepotului ei și pe nepot însuși. În timp ce rămase singură cu Carla pentru a-i povesti ce se întâmplase în noaptea aceea, în urmă cu zece ani, Mma Ramotswe luă băiețelul la plimbare și-i arătă râpele granitice ale lui Kgale Hill și petele albastre din zare, care erau apele zăgăzuite de stăvilar. Era un băiat politicos, foarte serios, interesat de pietre, și se tot oprea să scormonească după câte o bucată de rocă sau să culeagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a lehamite. - Ei... Am văzut io într-un film că iau cutia și-o împrăștie un copchil pe bunică-sa din avion, peste tot orașul... Nici așa! Să mă toarne-n parc unde toți câinii ridică piciorul sau în vreo râpă, peste urzici? Păi dacă nu mai avem morți, nu mai avem cimitire și-s printre locurile cele mai frumoase, mai liniștite, mai ales vara, când te coci în blocuri, cu copaci și verdeață și cavouri cu statui. La mine-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fost dat să trăim... Atitudinea ei de azi mă dezamăgește... Să-și Închipuie că cineva ne-ar privi din Întuneric! - Pe mine nu mă miră..., interveni din colțul său subofițerul cu chitara. Am găsit urme proaspete În vale și prin rîpele vestice. - Or fi ale cuiva care, ca și noi, căuta apă sau broaște-țestoase... - Am găsit și răzoare de legume și cîțiva pomi fructiferi... Făcu o pauză. Iar cineva mi-a spus mai demult că pe una din insulele astea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care nu părea să se teamă de beznă sau de necunoscut, n-ar fi Îndrăznit să Înainteze acum pe insulă, pînă cînd nu avea să răsară din nou soarele. Numai el, Oberlus, știa cu ochii Închiși fiecare potecă, fiecare stîncă, rîpă sau prăpastie și, la zece metri distanță de Începutul plajei și de posibila strălucire a focurilor de tabără, nu avea de ce să se teamă de prezența intrușilor. Avea să rămînă prin urmare acolo, pîndind din umbră, și poate că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și el observase, Îngrijorat, că numărul acestora din urmă Începuse să scadă de-a dreptul alarmant. Din sutele de broaște care mișunau pe insulă cînd debarcase el, nu mai rămăseseră, după cel mult cinci ani, decît vreo douăzeci, refugiate prin rîpele cele mai inaccesibile din partea vestică a insulei. Iguanele se reproduceau rapid și nu aveau să se rărească nicicînd, dar nu același lucru se putea spune despre țestoase, al căror ciclu de viață era lent și teribil de complicat, căci, În pofida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe săturate pentru prima oară În patruzeci și opt de ore. În cea de-a opta zi, Oberlus Începu să se enerveze. Verificase insula pas cu pas, fără să uite nici o peșteră, nici cea mai mică pădurice de cactuși, nici o rîpă și nici un cotlon, și nu numai că nu-l găsise pe fugar, dar nici măcar nu descoperise o urmă a trecerii lui pe-acolo. La fiecare două zile se vedea nevoit să elibereze temporar restul prizonierilor, a căror stare fizică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
felul său de a se ține de cuvînt față de promisiunea făcută domnișoarei K.F. În primul rînd era hotărît să nu permită aterizarea. Din cauza aceasta luase măsura să se brăzdeze aerodromul, era de fapt o palmă de pămînt dreaptă, între două rîpe, să aterizezi acolo era un act de eroism aviatic, să se sape în lat cîteva șanțuri pentru care dăduse o explicație plauzibilă aerodromul trebuie ferit de băltirea apei, se poate întîmpla o nenorocire dacă roțile se înfundă în noroi ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]