14,215 matches
-
intelectualul n-a abdicat. El va plăti pătimind în numele tuturor pentru imprudența de a fi râs "în plină amiază revoluționară". Râsul în fața afișului, spune mai târziu Candid, în timpul anchetelor, "este fapta diavolului responsabil cu dosarul și soarta mea". Dar, cu râsul său, credea și personajul lui Kundera, "diavolul sugera absurditatea lucrurilor". Candid râdea pentru că eroarea din afiș răzbuna involuntar revolta lui mocnită, ignorând prezența, în spatele lui, a "agenților auriculari". Râsul lui a fost considerat un grav delict politic; "a râs independent
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
este fapta diavolului responsabil cu dosarul și soarta mea". Dar, cu râsul său, credea și personajul lui Kundera, "diavolul sugera absurditatea lucrurilor". Candid râdea pentru că eroarea din afiș răzbuna involuntar revolta lui mocnită, ignorând prezența, în spatele lui, a "agenților auriculari". Râsul lui a fost considerat un grav delict politic; "a râs independent de un act oficial - mai mult decât atât: a râs de un nume sacru, intangibil". Poate îl plătise cineva? Capitolul IV al romanului, deschis în stil sadovenian cu un
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
act oficial - mai mult decât atât: a râs de un nume sacru, intangibil". Poate îl plătise cineva? Capitolul IV al romanului, deschis în stil sadovenian cu un rezumat al conținutului, avertizează asupra întârzierii, pe un număr bun de pagini, asupra râsului ca hybris ce atrage pedeapsa, în condițiile date. E, în fapt, un eseu asupra râsului, scris cu plăcerea de a cita teorii despre râs, cum e cea a lui Bergson și altele. Exact ca în viața reală a lui Gary
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
plătise cineva? Capitolul IV al romanului, deschis în stil sadovenian cu un rezumat al conținutului, avertizează asupra întârzierii, pe un număr bun de pagini, asupra râsului ca hybris ce atrage pedeapsa, în condițiile date. E, în fapt, un eseu asupra râsului, scris cu plăcerea de a cita teorii despre râs, cum e cea a lui Bergson și altele. Exact ca în viața reală a lui Gary, și Candid crede că își poate îmblânzi anchetatorii jucându-le în față spectacolul științei lui
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
sadovenian cu un rezumat al conținutului, avertizează asupra întârzierii, pe un număr bun de pagini, asupra râsului ca hybris ce atrage pedeapsa, în condițiile date. E, în fapt, un eseu asupra râsului, scris cu plăcerea de a cita teorii despre râs, cum e cea a lui Bergson și altele. Exact ca în viața reală a lui Gary, și Candid crede că își poate îmblânzi anchetatorii jucându-le în față spectacolul științei lui, lămurindu-i, ca un psiholog, că "râsul e un
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
teorii despre râs, cum e cea a lui Bergson și altele. Exact ca în viața reală a lui Gary, și Candid crede că își poate îmblânzi anchetatorii jucându-le în față spectacolul științei lui, lămurindu-i, ca un psiholog, că "râsul e un act de eliberare. Iluzorie, cu consecințe, totuși de eliberare". în dialog cu Sommer face o istorie erudită a râsului, sfârșind prin a crede că bietul homo ridens, folosește acest act rezervat numai lui, și ca semn de luciditate
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
crede că își poate îmblânzi anchetatorii jucându-le în față spectacolul științei lui, lămurindu-i, ca un psiholog, că "râsul e un act de eliberare. Iluzorie, cu consecințe, totuși de eliberare". în dialog cu Sommer face o istorie erudită a râsului, sfârșind prin a crede că bietul homo ridens, folosește acest act rezervat numai lui, și ca semn de luciditate, dar și ca "opozant politic al plânsului". Speculațiile pe temă sunt nenumărate și ele ar putea să pară un episod parazitar
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
crede că bietul homo ridens, folosește acest act rezervat numai lui, și ca semn de luciditate, dar și ca "opozant politic al plânsului". Speculațiile pe temă sunt nenumărate și ele ar putea să pară un episod parazitar al romanului, dacă râsul lui Candid nu i-ar fi declanșat drama. Ne despărțim de trecut râzând", spune Candid, iar Sommer, cinic, îi răspunde: "indivizi care îndrăznesc să râdă azi, hic et nunc, se despart sigur de viitorul lor", că râsul și plânsul sunt
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
al romanului, dacă râsul lui Candid nu i-ar fi declanșat drama. Ne despărțim de trecut râzând", spune Candid, iar Sommer, cinic, îi răspunde: "indivizi care îndrăznesc să râdă azi, hic et nunc, se despart sigur de viitorul lor", că râsul și plânsul sunt de aceeași esență. Iar în jurul lor, molipsite de tema dialogului, râdeau toate obiectele, râdeau și ei, "nu știam de ce râdem, râdeam ca să râdem cu lacrimi: Istoria ca un buldozer...mergea înainte". Și merge până azi, acum de
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
buldozer...mergea înainte". Și merge până azi, acum de un comic autentic, încât Andrei Pleșu, considerat de Sîrbu, un "reprezentant al elitei Balcaniei", să poată scrie liber, cu har, la lumina zilei și a tiparului, Comedii la porțile orientului. Dar râsul lui e mai aproape, dacă nu cumva repetă, la modul neficțional, formula lui Caragiale. În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal problema râsului e la fel de acută ca în roman. "Râsul care doare" ritmează notațiile sintetice, "nocturne" și nu zilnice. Este radiografiat
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
Balcaniei", să poată scrie liber, cu har, la lumina zilei și a tiparului, Comedii la porțile orientului. Dar râsul lui e mai aproape, dacă nu cumva repetă, la modul neficțional, formula lui Caragiale. În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal problema râsului e la fel de acută ca în roman. "Râsul care doare" ritmează notațiile sintetice, "nocturne" și nu zilnice. Este radiografiat cu luciditate mecanismul sistemului în care trebuie să te ascunzi ca să poți râde. Or, asta, pentru comunicativul Gary însemna suferință. Lui îi
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
la lumina zilei și a tiparului, Comedii la porțile orientului. Dar râsul lui e mai aproape, dacă nu cumva repetă, la modul neficțional, formula lui Caragiale. În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal problema râsului e la fel de acută ca în roman. "Râsul care doare" ritmează notațiile sintetice, "nocturne" și nu zilnice. Este radiografiat cu luciditate mecanismul sistemului în care trebuie să te ascunzi ca să poți râde. Or, asta, pentru comunicativul Gary însemna suferință. Lui îi plăcea să-i facă pe alții să
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
cu luciditate mecanismul sistemului în care trebuie să te ascunzi ca să poți râde. Or, asta, pentru comunicativul Gary însemna suferință. Lui îi plăcea să-i facă pe alții să râdă, urmându-și vocația de bufon. Scoase din text, observațiile despre râs, de la zâmbet la râsul amar și râsu-plânsu, cu citate alese din Cicero, Gogol, Zarifopol etc., cu trimiteri la interpretarea râsului la diferite popoare, se constituie într-un adevărat studiu. Toate acestea ca să ajungă la concluzia ce-l privește: "am trecut
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
în care trebuie să te ascunzi ca să poți râde. Or, asta, pentru comunicativul Gary însemna suferință. Lui îi plăcea să-i facă pe alții să râdă, urmându-și vocația de bufon. Scoase din text, observațiile despre râs, de la zâmbet la râsul amar și râsu-plânsu, cu citate alese din Cicero, Gogol, Zarifopol etc., cu trimiteri la interpretarea râsului la diferite popoare, se constituie într-un adevărat studiu. Toate acestea ca să ajungă la concluzia ce-l privește: "am trecut dincolo chiar și de
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
Lui îi plăcea să-i facă pe alții să râdă, urmându-și vocația de bufon. Scoase din text, observațiile despre râs, de la zâmbet la râsul amar și râsu-plânsu, cu citate alese din Cicero, Gogol, Zarifopol etc., cu trimiteri la interpretarea râsului la diferite popoare, se constituie într-un adevărat studiu. Toate acestea ca să ajungă la concluzia ce-l privește: "am trecut dincolo chiar și de râs, ne găsim în faza ultimă a disperării". Râsul își consumase atunci, pentru Gary, toată gama
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
amar și râsu-plânsu, cu citate alese din Cicero, Gogol, Zarifopol etc., cu trimiteri la interpretarea râsului la diferite popoare, se constituie într-un adevărat studiu. Toate acestea ca să ajungă la concluzia ce-l privește: "am trecut dincolo chiar și de râs, ne găsim în faza ultimă a disperării". Râsul își consumase atunci, pentru Gary, toată gama.
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
Gogol, Zarifopol etc., cu trimiteri la interpretarea râsului la diferite popoare, se constituie într-un adevărat studiu. Toate acestea ca să ajungă la concluzia ce-l privește: "am trecut dincolo chiar și de râs, ne găsim în faza ultimă a disperării". Râsul își consumase atunci, pentru Gary, toată gama.
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
învățat să-l înțeleg. Atunci s-a produs revelația imaginii lui pentru mine. În limpezimea tăioasă a vîntului de iarnă. Într-o plimbare către sinele fiecăruia, într-o însoțire în care am învățat că eșecul nu e o rușine, că rîsul și plînsul mă locuiesc deopotrivă, că drumul este deschis atîta timp cît nu izgonesc curiozitatea. O iarnă la Viena, o primăvară la Torino sau pe aleile unui templu din Japonia, o vară într-un bazar african de la Avignon sau pe
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
sau o scândură! De fapt, vroiam să par un ins "tare", ca să ascund groaza mea de ridicol! Nu suportam să par caraghios. Nici o rușine nu mă inhiba mai mult. Teama că, într-o împrejurare sau alta, mă puteam face de râs, mă bloca, mă paraliza. Pur și simplu, nu eram în stare s-o controlez. Așa că "seriozitatea" lui Don Quijote m-a uimit și mi-a pus niște întrebări. Ce anume îl ajuta pe Don Quijote să nu se sinchisească de cei care
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
lumea din jur, și vanitatea de a semăna cuiva, deja, celebru. Azi, consimt că am cochetat excesiv cu ideea "donquijotismului". N-am făcut prea multe progrese în privința groazei de ridicol. Și azi mă crispează teama că mă pot face de râs, deși bătrânețea mi-a dat o altă perspectivă asupra vanităților. Nu cred nici că sunt capabil de "mari" gesturi donquijotești. Adevărul e că toată viața mi-a fost mai ușor să "nu vreau" decât "să vreau ceva". N-am vocație
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
ei școală, „Dance Planet”. Pe scena au urcat mai urcat Adriana Gavrilă, Trupa Seven Eleven și Olga Bălan. O prezență savuroasa a fost Grupul Vouă care prin cele trei momente de umor jucate pe scena plutitoare a stârnit cascadele de râs ale miilor de spectatori veniți la eveniment. Mihai Trăistariu a încheiat seară cu un recital ce a încins publicul cu hituri din repertoriul sau, provocându-l la dans și cântec timp de aproape o oră. Sute de fani l-au
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94294_a_95586]
-
este că Biserica sau credința devin subiecte în raport cu care nu există nici autocenzură. Oricine se poate pronunța în aceste chestiuni, nestingherit și nepedepsit. Dacă în agricultură și fotbal poți, totuși, să o dai în bară și să te faci de râs, în problematica religioasă, nu. Libera cugetare din România se exprimă prompt, vigilent și apodictic pe orice temă creștină, în special creștin-ortodoxă, cu toate că subiectul, inclusiv în datele sale elementare, îi este de cele mai multe ori străin. Iar ideea instituită tacit că nu
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
maghiarilor din România să aibe școli, presă, biserică și viața culturală în limba maternă (ceea ce este perfect normal) și alta este să tolerezi discursuri antiromânești, acțiuni contra ordinii constituționale și propagandă revizionistă. Sunt convins că în cancelariile europene suntem de râsul lumii pentru faptul că ceea ce nici măcar în Ungaria nu este tolerat se dezvoltă fără probleme în România. Mă refer aici la organizațiile paramilitare și fasciste maghiare. “Ungaria să dea înapoi Averea Gojdu și să-și ceară scuze oficial pentru masacrele
Interviu cu premiantul – Dan Tanasă [Corola-blog/BlogPost/94267_a_95559]
-
rapidă mișcare produsă de corpul uman, iar imaginile înregistrate pe retină în timpul acestora ar fi neclare și încețoșate. Astfel, creierul elimină atât aceste imagini difuze, care nu ar fi utile în procesul de percepție, cât și senzația că lipsește ceva. Râsul schimbă ceea ce vedem Un cercetător australian a demonstrat recent că vedem lumea altfel atunci când râdem. Jack Pettigrew, profesor la Universitatea din Queensland, a explicat că, în mod normal, fiecare ochi trimite imaginea pe care o surprinde către o parte distinctă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94318_a_95610]
-
rivalitatea binoculară a încetat. Profesorul a repetat experimentul pe ceilalți voluntari și pe el însuși, confirmând existența acestui efect incredibil. Studiind fenomenul, el a descoperit că efectul are loc îndată ce subiecții au sentimentul de veselie ce precede manifestarea fizică a râsului. Astfel, neutralizarea rivalității binoculare nu este produsul mișcării cauzate de râs, ci este cauzată de schimbările produse la nivelul minții. Percepția timpului este extrem de influențabilă Psihologii susțin că, pe măsură ce îmbătrânim, avem senzația că timpul trece mai repede. O posibilă explicație
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94318_a_95610]