43,111 matches
-
îmbogățește creația cu un motiv personal de întâie importanță, care sporește impactul afectiv al întregii sale lirici. Poetul se extrage din mâlul Amarului Târg scriind versuri, cu încăpățânare, aidoma unui copil mulând figurine ; stropite cu apa de piatră a "demonizatului râu", mulajele vor căpăta viață. Îndoiala exprimată de ultimul vers nu e doar o cochetărie, ea e resimțită în mod firesc de orice poet autentic, la capătul fiecărui poem : Din mâlul Amarului Târg - / mâl nu de-nceput, / de sfârșit - / încăpățânat făurești
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
singur ca o muscă între două geamuri o muscă ce bâzâie disperată în această după-amiază la ceasul în care înțeleptul Heraclit din Efes descoperă că totul trece totul curge că nu poți să te scalzi de două ori în același râu ce râu e acela în care ne scăldăm acum ce râu curge cu zgomot prin viețile noastre în venele tale respiră tăcută o vidră nervii îți sunt un coș de țipari tăcerea ta adăpostește o monahie de pelicani ce râu
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
o muscă între două geamuri o muscă ce bâzâie disperată în această după-amiază la ceasul în care înțeleptul Heraclit din Efes descoperă că totul trece totul curge că nu poți să te scalzi de două ori în același râu ce râu e acela în care ne scăldăm acum ce râu curge cu zgomot prin viețile noastre în venele tale respiră tăcută o vidră nervii îți sunt un coș de țipari tăcerea ta adăpostește o monahie de pelicani ce râu spală picioarele
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
disperată în această după-amiază la ceasul în care înțeleptul Heraclit din Efes descoperă că totul trece totul curge că nu poți să te scalzi de două ori în același râu ce râu e acela în care ne scăldăm acum ce râu curge cu zgomot prin viețile noastre în venele tale respiră tăcută o vidră nervii îți sunt un coș de țipari tăcerea ta adăpostește o monahie de pelicani ce râu spală picioarele noastre de sumbri magiștri ai unei științe inutile ce
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
râu ce râu e acela în care ne scăldăm acum ce râu curge cu zgomot prin viețile noastre în venele tale respiră tăcută o vidră nervii îți sunt un coș de țipari tăcerea ta adăpostește o monahie de pelicani ce râu spală picioarele noastre de sumbri magiștri ai unei științe inutile ce râu ne răpește iubitele și le duce în Hades ce viitură întunecată de fluviu tulbure de dorinți și de spaime ne mână de la spate cu vaiete elevi îndărătnici ce-
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
curge cu zgomot prin viețile noastre în venele tale respiră tăcută o vidră nervii îți sunt un coș de țipari tăcerea ta adăpostește o monahie de pelicani ce râu spală picioarele noastre de sumbri magiștri ai unei științe inutile ce râu ne răpește iubitele și le duce în Hades ce viitură întunecată de fluviu tulbure de dorinți și de spaime ne mână de la spate cu vaiete elevi îndărătnici ce-au orbit cu cărțile-n brațe tomuri cu aurite cotoare cu semne
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
a soarelui pe o limbă de pământ ce intră în mare în ochii tăi îngăduiește-ne încă o vară curați precum pruncul din iesle ori copilul bălai ce înoată în valuri de grâu în valurile altui veac în unda altui râu Lalele roșii Lalelele se ivesc din pământ ca degetele unor copii roșii tremurătoare ca flăcările din infernul pomenit în groaznicele sudălmi ale bătrânului căruțaș ca flăcărui țâșnind din cărțile negre ale vecinului nostru diacul lalele roșii limbi de câini biciuiți
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
O spune explicit și Alex. Ștefănescu în Jurnal de critic: "În epoca lui Eminescu și, e adevărat, într-o mai mică măsură în aceea a lui Arghezi, erau la modă termeni nedemodabili ca iubire, vis, singurătate, cer, stea, mare sau rîu, care nu diferă prea mult de lexicul Cîntării cîntărilor și despre care, după ce au străbătut atîtea secole, putem fi siguri că vor străbate și altele". Pe Bacovia îl conține în germene versul eminescian însuși: "Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, / Iar vîntul
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
s-a îmbătat de fantasme. Când fața îmi va flutura peste craniu ca un steag zdrențuit, peste devastatu-i câmp de bătaie. Când limba îmi va încolți, iar iarba îmi va țâșni din gură, îngropându-mi vocea ca pe-un râu subteran. Când urechile își vor retrage timpanele în adâncuri, ca pe două lespezi acoperind două peșteri de ceară. Când mâinile mele, în mănuși de solzi, vor începe să țeasă cearceafuri negre. Când părul meu va înțelege, în sfârșit, că-mi
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
Nora Iuga și am deodată opt ani îmi spunea "ești mai bună poetă decît scriitoare" o să-i fac pe plac că prea demult n-am mai văzut cotiuga hingherilor pe rîul doamnei trecînd spre obor decînd ne-au dat indemnizația urcă mercurul în termometru de cameră și dantela galbenă de pe fața poetului mort se lipește de fereastra mea dune și dune cînd ne apropiam cu pakardul albastru de atlantic și coasta
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
se vadă toate dintr-o dată, în seninătăți, de-acum, de altădată, de peste vremi, punctul negru ce poate fi văzut chiar lîngă un bețiv, el se prelinge acolo, chiar poți să asculți șiroirea lui și să-ți amintești asasinate, lumini asasinate, rîuri clare, înghițite de un punct negru, el, acum, cît o întreagă stradă, înghițind chipuri Cam asta, cînd se epuizează limbajul, cînd ești din nou obiect și te îngrozești, cînd din nou mutul decide în noi, cînd tu vorbești vrute și nevrute, iar
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
atmosfera, parfumul de autenticitate ale acestei curți "ŕ outrance" orientală, colorată, savuroasă și jovială. La cină, în a feștilelor fumegîndă lumină, patruzeci de feluri de bucate în mirodenii îmbălsămate. Arnăuți cu pistoale la brîu și la fesuri ciucuri de aur - rîu - ne-au turnat în pocale tot atîtea feluri de nectare, sigilate în pîntecoasele ulcioare, negricioase ca lemnul de nuc. Un eunuc, clătinînd ca pe-un clopoțel singuru-i cercel la urechea stîngă, clipind des din privirea-i pustie, nătîngă, ne tot
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
uimire la glasul tău cel mare să-ncarce a ta navă cu flori mirositoare și țărmi cuprinși de farmec din țări se vor desprinde urmându-te pe tine în valuri să s-oglinde corăbii uriașe din sure stânci zidite cu râuri sclipitoare și lacuri liniștite cu lanuri presărate, cu neamuri, cu dumbrave zvârlind măreața umbră în apele trândave s-urmeze fermecate divina ta cântare și insule rămâie în infinita mare chiar marea te urmeze cu undele-i senine de cântece-ndrăgită, înamorată
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
nimeni ce face celălalt. Tu crezi că există vreo preferință pentru ruși sau unguri sau americani sau francezi? Orice interes arătat e dictat de politică. Politica face lumea și lumea se supune politicii - s-ar putea spune. Lumea e un rîu care își lărgește mereu distanța între maluri rămînînd în captivitatea malurilor. Ea curge aparent egal, păstrînd oscilația echilibrată între culme și abis, impusă de sinusoida valurilor care se repetă mereu. Și istoria se repetă, iată un dicton frecvent în limbile
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
dovedi atât de profitabilă, încât timpul de folosință individuală fu, în curând, înjumătățit, după care taxa se contoriză cu minutul. După o jumătate de an, Oskar fu bântuit de un nou gând. îi trebui o săptămână să-l deslușească. Lângă râu avea o baracă unde-și ținea undițele. înlocui și acolo un ochi de geam, însă peisajul din spatele sticlei nu se schimbă. După o altă jumătate de an, răstimp în care viața i s-a schimbat radical, stând pe terasa noii
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
peisajul din spatele sticlei nu se schimbă. După o altă jumătate de an, răstimp în care viața i s-a schimbat radical, stând pe terasa noii sale vile, realiză că, în cazul cabanei, n-avea ce peisaj să se schimbe, întrucât râul curgea în aceeași matcă de cine știe câte sute de ani. (Și apele mai rod din maluri și își mai schimbă cursul, mai gândi, dar, încurajat de prima revelație, sfărâmă sticla de cristal din sufragerie, o înlocui și admiră câmpul gol de dinaintea
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
am spus, cât se poate de nepotrivit, întrucât i-am dat un nume evreiesc, i-am spus, deci, Solomon. Numele acesta țiuia special în urechile mele și apoi îmi plăcea împărțirea limpede în cele trei silabe ca niște pietre de râu. De altfel, îi și pronunțam numele cam așa : Soooo-lo-mon, prima silabă fiind lungită peste măsură, întrucât îmi țuguiam buzele de parcă aș fi fost dirijor de cor. Cea mai de seamă înzestrare a lui Solomon Maharajahul era aceea de a fi
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
va urma pe căile lactee și fiu din fiu în dreapta c-o femee mulțește astre. Binecuvântată a șaptea poartă tremură la vamă fiți luminați ca spicul în rodire mireasa mea închină-te o, Mamă, coboară lanț și pod din nemurire. Râul din lacrimă MORmânt îmi ești într-un neplâns pământ /cuvântul sacru dintru început/ ochiul secund în Ochiul tău răsfrânt eclipsă-i cosinus și azimut. La lumânarea sfinților sărac pe-o coastă sus mormântul din cuvânt prin răstignirea văzului îl trag
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
și cazna grea sub hămesiți nămeți cireșul altoit mi l-a uscat) Sunt caraule zi și noapte (trib cu ochi de lup la sângeros îndemn) tu (fiu rătăcitor) silitul (scrib vorbind cu grâul când dă pârga semn) O lacrimă pe râu n-ai auzit? a nu uita/ a pedepsi nu vezi lăutul pur? ca roua-n spini ascezi până cădem la polul desfrunzit. Sub cap îmi pune substantivul fân mă trage de urechile de-asin asin! distihul cu desagii plini auzul
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
-ngropi în el poemul tău orbit. O, tată, mândru tată Nu n-am fugit. Săgețile din carne adastă cimitirul înflorit cât terapia ta în vene-mi cântă albastrul sânge meta/amorit. Ogarii ceții urlă. Podul pragul devin un prund de râu și la un semn recifele din suflet scot ghețarii scenariul ludic: scrânciobul de lemn în care așteptam prezicătorii cu bărbile ca un apus păgân să-mpace "căpățâna" cu golgotha în tencuiala sfântă din fântâni prin gura mea lovită de bastoane
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
Rugăciunile Implorînd milă Și izbăvire Pentru potîrnichile vînate, Pentru melcii prea înceți. Se aud alămurile grele Și zgomot de cruciați, (voci răgușite, silabe agonice, icnete), Foarte încet Păstorul care cîntă în fluier Din biserica lui De iarbă Și pietricele de rîu, Precum și blîndul sfînt Predicînd norilor. * Pereche de șoimi, Făpturi a căror îmbrățișare E mai curînd Deschiderea zilei într-o Crescătoare strălucire, Rotind deasupra pădurii. Tîrîtoare le par Toate Și nestatornice Cum ar fi Alaiul de nuntă, Albia unui pîrîu, Un
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
nume, prenume, locul nașterii, renașterii, data părăsirii lichidului amniotic, călduț, paradisiac... cu tata, mama, căsătorit, necăstorit, copii, păpădii, fluturi, melci... De fapt, presupunerile, zvonurile, lăbărțările se înmulțiseră enorm. Ditamai raftul cu volume cartonate țeapăn deținea orice: zidul de bolovani de rîu, bătut de lumină, împrejmuindu-mi copilăria pierdută pe malul Nistrului, alipită imensului necunoscut... cantonul de la Merișani, cafeneaua (unde se juca biliard!) din Curtea de Argeș, pavilioanele C.F.R. din Ciceu, halta din Belcești, casa dărăpănată din Iași, de pe Socola, altă casă, în centru
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
eram într-o scenă de teatru cu butoiul lui Diogene în fundația bisericii gotice scăpărînd lumină din vîrful de aur în cer - vinul auriu și cald din cană îmi clătina capul de trestie subțire și gînditoare peste amețitoarele ape ale rîului Lethe și-am băut pînă la fund paharul melancoliei - soarele negru - într-o noapte spre ziuă am comandat atîtea căni cît să umplă o masă și-am lansat gîndurilor negre invitația să se-mprăștie cu căni de vin în mînă
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
însăși suma zarurilor înscrie într-un tîrziu o curbă deplină? să fie acel privilegiu al deschiderii divine din noi netezindu-ne întîmpinarea, ori poate răsplata unei delumiri egale îngemănîndu-ne timpurile?» - înserarea înstăpîni o ploaie atît de lină încît doar privind rîul o puteai bănui - «^vrei adevărul, ori mîna ce alină^... - m-a întrebat odată o femeie răscoaptă - ^adevărul, ce alină o mînă^, i-am răspuns toropit de somn... și poate dacă am fi visat că vorbeam înainte chiar de a începe
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Cea mai veche amintire cred că o am de pe la un an, un an și ceva. E un zid sau un gard de bolovani mari, de rîu, bătuți de-o lumină extraordinar de albă, de intensă. Amintirea constă tocmai în senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina. Văd și o curte mare, o casă văruită. Nu știu exact dacă era spatele
Senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13568_a_14893]