1,696 matches
-
în care încape această viață de cîine, rezumată în fragmentul tradus de Catrinel Pleșu (căreia îi datorăm și recenta versiune românească a lui They would never hurt a fly). Nu este un Candide acest decan al maidanelor, plimbat prin metropole, rîvnind fără leac la viața de cîine vienez (doar de cîine?). Adevăruri pe care numai un cîine ar îndrăzni să le spună, fără să fie tras la răspundere, scuze pasabile, cu care se trag deoparte și oamenii, cînd simt că lumea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
pe care le-am citit cu vârful degetelor/ și cu cât mai mult exploram suprafața submarinului deveneam convins/ că era un phalus alungat pe fundul mării de o dragoste vinovată/ care-și construise o vilă solară la suprafață dar noaptea râvnea la iubitul/ ei din adâncuri și visa valurile în care-l înmormântase ea însăși/ (...) m-am întristat grozav pentru că am înțeles că drumul întortocheat/ al pasiunilor marine care mă adusese până aici nu era dansul nostru/ de dragoste inventând lumi
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
șantajați. Cu excepția etichetelor ideologice, nu au a se teme de represalii financiare sau sociale. Și de aceea, fiindcă sunt imuni la intimidări, ei pot fi slobozi la gură. Cum de altfel și sunt. Al doilea atu este că, neavînd a rîvni la parveniri în ierarhia publică, discursul lor e marcat de gratuitate. Sunt dezinteresați și idealiști, iar la o asemenea gratuitate nu poți răspunde decît dinlăuntrul unei gratuități pe măsură. Cu alte cuvinte, singura cale de a le comenta cartea e
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
lui se rostogoleau sonorele scânteieri ale soarelui păgân în piața publică lângă acațul de-o sută de ani pe o clipă simți că i se-nvârte capul și se rezemă de murii primăriei până se dezlănțuiră triumfal clopotele bisericilor toate râvnind pe întrecute să-și acopere dangătele unele altora Apollo surâse aruncându-și îndărăt peste cap cârlionții scăpătați apoi se întoarse brusc pentru ca după câțiva pași să dispară printre case învălunind-i pre toți cu nesfârșita ardoare a trupului încins în iute
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
anchetă:ŤStatul și societatea românească n-au găsit încă modalitatea de a integra definitiv pe scriitori printre categoriile de cetățeni cu stare certă ca scriitori. Un actor își poate exercita arta pe cheltuiala statului (...). Numai scriitorul, ca scriitor, nu poate rîvni de la stat nimic niciodată. Soarta scriitorului nu interesează pe nimeni, cu toate că de opera lui, cartea, profită permanent toată lumea și în primul rînd statulť". Poate că ar fi necesară o redresare a intelighenției românești, care de atîtea ori, inclusiv după 1989
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
ale insolitării. Senzualitatea motivului trece fără a dispărea într-o senzualitate formală nesățioasă de sine: "Goală ca Suzana în baie floarea de măr pășește prin cenușa / imperiului / Râsul tău / se varsă ca apa într-o scară de pahare / Acum aș râvni / o plimbare cu barca pe-acest căprui al ochilor tăi" (Floare de măr). Din loc în loc răsună cîte-o melodie grațioasă, de șansonetă acompaniată de acordeon: "Sânt singur chiar pe viața mea / sânt doar adaos fără ea / și nu mai știe
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
în aparenta sa simplitate, romanul Zilele regelui confirmă fără tăgadă talentul scriitoricesc al lui Filip Florian. Cu siguranță, cititorii români care îl vor citi, vor avea numai momente de satisfacție. Întrebarea care se pune este dacă acest nou roman poate râvni la succesul internațional al cărții de debut a autorului. Aici sunt ceva mai sceptic. Sistemul de referințe este cu totul altul. Una este pentru cititorul european sau american Argentina lui Kempes, Ardiles și a răpirilor de persoane, cu totul alta
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
Sau fierul să-l ridici asupra mării/ De griji - și să le curmi? Să mori: să dormi/ Atât; și printr-un somn să curmi durerea/ Din inimă și droaia de izbeliști/ Ce-s date cărnii, este-o încheiere/ Cucernic de râvnit. Să mori, să dormi,/ Să dormi - visând, mai știi?" (trad. de Leon Levițchi și Dan Duțescu.) Întrebarea e o formă a vieții, pentru că punem întrebări doar cât trăim. Răspunsuri, însă, putem da și după moarte: ființa noastră spirituală rămâne în
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
acest an celebrități din întreaga lume. Creații fastuoase, semnate de designeri de renume, bijuterii extravagante, poșete sclipitoare sau coafuri atent alese au surprins și în 2012 pe covorul roșu. Premiul festivalului de la Cannes, Palme d'Or, fondat în 1946, este râvnit de toți regizorii, inclusiv de cei americani, iar participarea la un astfel de festival înseamnă o adevărată onoare, în condițiile în care toată lumea bună a cinematografului defilează pe același covor roșu și evenimentul implică mai multe zile de desfășurare. Întrucât
Cannes 2012: Spectacol de ținute pe covorul roșu () [Corola-journal/Journalistic/73624_a_74949]
-
ultimul care te halește. Dacă pe vremuri n-am îndrăznit, e târziu. Nici să încing vechea flacără și nici să te beau nu vreau, sau să potolesc o sete ce nu mai arde în gura mea secată de cât te râvneam, de cât de mult te doream fără s-o arăt, foame ce n-a vrut de foame să pătimească deși tu erai pajiștea atâtora, eu timidul așteptam să vânturi toată protipendada care pentru tine și corpul tău astăzi încă mai
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
celor opt autori reuniți între aceste coperte este focalizat pe Viena, cu predilectă insistență asupra strălucirii ei crepusculare din La Belle Époque. Dar cum Viena devenise la pragul dintre veacuri un topos fascinant, al cărui mod de a fi era râvnit și imitat pe tot întinsul Împărăției și nu numai, portretul care se conturează din asamblarea acestor eseuri devine reprezentativ pentru tot ceea ce numim azi cultură central-europeană. Sunt investigate aici de autori diferiți, dar cu viziune comună, fenomene, moravuri și instituții
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
un oraș liber, văzînd și îngăduind multe, curiozitatea de a pîndi o arătare ciudată, semănînd a femeie, dar avînd inelele și mirosul lui sir Aubrey de Vere, e taxată drept "josnică". Și, totuși, cu neputință de stăpînit, pentru aristocratul discret, rîvnind însă la fojgăiala de certitudini ale celor din plebea multe știutoare, trăind cu voluptate, de-a valma, viețile tuturor. Intră, însă, repede la loc, în convenționala societate care întoarce capul, pe unda aceleiași frumuseți confuze, stîrnită de duhuri rele, lîncede
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
mea cu privire la extratereștri este că marțienii au fost odată, poate, ca noi, pământenii. Dar planetei lor, Marte, i s-a evaporat atmosfera. De aceea este așa de roșie: în lipsa atmosferei, soarele a pârjolit-o. Marțienii s-au retras în mijlocul planetei, râvnind la planeta noastră care, probabil, era încă sub stăpânirea apelor". Și acest fragment despre Destine: "Părerea mea despre destinele oamenilor este că fiecare dintre noi are mai multe sorți. Dumnezeu ne-a dat fiecăruia posibilitatea de a alege. Spre exemplu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7237_a_8562]
-
trage aer. " În noaptea aceea, pentru prima oară/ lumea s'a oprit într-o respirație adâncă/ și în inima ei, ca o largă prăpastie/ s'a deschis așteptarea.", scrie la pagina 7 a unei cărți de poezii fără titluri hotărîte, rîvnind la senzație, fără construcție. Senzația e de înec: "oraș înecat/ purtător de oglinzi și blesteme" (p. 8). Una care, poeticește, poate să convină - visul, fantezia sînt, și ele, forme de înec - dar care e inacceptabilă pentru viață. Iar poezia avangardei
Respiro by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7167_a_8492]
-
fac de râs. Dar uitându-mă pe blogul lui a doua zi după ce o încasasem, împreună cu colegii mei din conducerea USR, care, ca și mine, nu fuseseră în niciun fel implicați în acordarea sau, mai bine zis, în neacordarea premiului râvnit de junele intempestiv, am aflat că el nu dădea doi bani nu numai pe noi, dar pe niciunul dintre poeții de azi și de ieri, cu excepția, ați ghicit!, a lui însuși. La ce preț se estima pe sine nu e
Cultura premiilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5909_a_7234]
-
la categoria debut, a lui Stoian G. Bogdan și a lui Andrei Terian era, probabil, cel mai ușor pronostic al acestei ediții, în condițiile în care cei doi și-au adjudecat până acum cam toate premiile importante la care puteau râvni, premii, de altfel, pe deplin meritate. În fine, dar deloc în cele din urmă, Premiul Național pentru literatură decernat lui Alexandru George încununează opera literară, critică și de traducător a unuia dintre cei mai discreți scriitori români ai ultimelor decenii
USR: Premianții anului 2009 by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/6238_a_7563]
-
ajuns spion, amantul vorace al unei singure femei (Katherine), omul căzut din cer (prăbușit cu avionul) și ars, ajuns pacient muribund. Toți cei din jur se raportează la Almâsy ca la o divinitate rănită, ca la un daimon obsedant: Hana râvnește să fie mântuitoarea lui, mama-substitut în gesturi ritualice de pietà (întrucât pacientul joacă și rolul tatălui-substitut) și adoratoarea lui mistică (pacientul englez este pentru ea un „sfânt deznădăjduit"); David Caravaggio (nicio legătură cu faimosul pictor!) dorește să fie instanța punitivă
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
impresia că nu se înrudește cu ideile lor. În fine, neavînd subtilități conceptuale, Tolstoi crede că adevărul e simplu, limpede și comun, și de aceea îi e drag tot ce e accesibil înțelegerii tuturor. Sub unghi erotic, ardorii cu care rîvnea odată după femei îi urmează calmul recules al bătrînului în care glasul speciei s-a stins. În consecință, e un misogin moderat pentru care rostul femeii e exclusiv casnic, schimonosirea cea mai sigură femeia găsind-o în etalarea ifoselor filozofice
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
Acum și-a ieșit din ritm, a rămas singură, iar în jurul ei nu mai e nimeni, nu mai e nimic. Cât despre Oedip, cel care a tulburat rânduielile de la Delphi, el pune la îndoială veracitatea profeției declarând că nu a râvnit niciodată să ia locul tatălui său pe tron: Eu nu sunt făcut să fiu rege, zeii au comis o greșeală când m-au trimis să mă nasc în familia asta blestemată. Înzestrat cu fire de artist, iar nu cu aptitudini
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
picioare nerăbdători/ Temple să cadă și sânge să curgă negru ca smoala./ Gata! Plecați! Primiți-vă bărbătește destinul! În primul moment, Oedip nu are nicio reacție, căci e obosit, bolnav, incapabil să doarmă. Sătul să fie deținătorul tuturor tainelor, el râvnește numai să scape de toate figurile familiare (Nu-i mai suport! Îi cunosc pe toți! I-am văzut pe toți de o mie de ori. [...] Cunosc intimitățile tuturor, cunosc secretele [...] Mi-e scârbă de tot pământul). Ar vrea doar să
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
uite. Concomitent cu peregrinările lui Seth, undeva în High Plains, Texas, o localitate nu departe de Dallas, Abel Haggard, ajuns la venerabila (din perspectiva lui) vârstă de șaizeci și opt de ani, a devenit „ultimul mohican” al deținătorilor de pământ râvnit de marii dezvoltatori imobiliari. Dar zilele de „moșier” îi sunt numărate. Până acum a primit zeci de oferte de cumpărare, atât a pământului cât și a casei, dar, spre satisfacția lui, a reușit să le țină piept. De fapt, nu
O poveste de dragoste by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5423_a_6748]
-
multă suveranitate va avea în cazul unui cataclism economic, al euro, al dolarului, al lirei sau al oricărei alte valute sau rezervă", a subliniat parlamentarul Evgeny Fedorov, într-un interviu telefonic, în Moscova. De-a lungul timpului aurul a fost râvnit de mulți conducători ruși. În contextul crizei economice, băncile centrale din întreaga lume au imprimat bani. Astfel, au slăbit apetitul investitorilor economici pentru dolari și euro și au dus o luptă pentru siguranța, scrie Bloomberg. În anul 1988, cănd Rusia
Rusia se pregătește pentru prăbușirea dolarului și a monedei europene by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/51478_a_52803]
-
fermecate. Lumea Futuristului în luminile Minervei. Nervi-jongleri - constelații de strune! (1913) Vladimir NARBUT (1888-1938 sau 1944) * * * Lipsa de acțiune nu deranjează: au nu eu (în lături, inamici!) sunt spermatozoidul neobosit în propria mea noapte tolănit? De la existență, Darnice Creator, nu râvnesc mai mult decât acel care din cauza catedrei ce-a crăpat așteaptă cărțile să fie altfel date. În fine, sigur că te simți jignit să te afli, iată, numai înfășurat într-o găurită pelerină și să uiți definitiv de pat. Aleksei
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
și asta e totul, așa cum nelămuritul zărilor și otrava lecturilor mi-a fost pretext de goană și pribegie în adolescență.” În ochii micului burghez devorat de închipuiri romantice, femeia „inaccesibilă și încă indefinisabilă” are toate atributele unei destinații exotice, intens râvnite de-a lungul nopților petrecute în singurătatea tranșeelor: „Zvârlit înapoi de reflexul cenușiu și imens al războiului, spuneți dacă în zilele astea sure, când toți au căzut din cer, păstrarea unuia singur, care poate n-are decât acest unic atribut
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
3). Iarăși este evocat Creangă, alături de Alecsandri și Eminescu, atunci când Iorga focalizează meritele Junimii și ale autoritarei sale reviste în statornicirea limbii române culte, echivalent "bunului simț în literatură"4). Ca amplitudine, studiul dedicat special lui Creangă 5), marcând debutul râvnit în "Convorbiri literare", poate fi considerat cel mai elaborat, mai ambițios, dar și mai polemic al perioadei începuturilor, fiind totodată întâia analiză asupra operei viitorului mare clasic român. N. Iorga propune câteva demersuri importante, toate de noutate în epocă, și
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]