341 matches
-
vezi ! Vreau să spun, tu cum te-ai simți dacă cineva ar face public faptul că... porți bikini de damă ? Aidan devine livid la față de șoc. — Dar nu port bikini de damă ! — Știu că nu porți bikini de damă ! mă rățoiesc la el. Sau, mai bine zis, nu știu că da sau că nu, dar am zis doar așa, să presupunem pentru o clipă că ai purta. Cum te-ai simți dacă cineva ar spune asta lumii Întregi, Într-un așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dacă colega ta de serviciu e o vacă nesuferită care, atunci cînd crede că n-o vede nimeni, se scobește În nas“. Cei din jur Își țin respirația, iar Artemis se face roșie ca sfecla. Ba nu-i adevărat ! se rățoiește. — Am zis eu că despre tine e vorba ? răspund nevinovată și-mi aprind computerul, cu un gest Înflorit din mînă. Gata de ședință, Artemis ? spune Paul, ieșind de la el din birou cu servieta și cu o revistă În mînă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
gîndesc, poate ar fi bine să facem și un interviu separat cu ea. Tăvăleala mea cu șeful cel mare. Ai putea scoate bani frumoși din povestea asta, adaugă către mine. — Nu ! zic Îngrozită. — Emma, nu mai fi așa mimoză ! se rățoiește Jemima. Crede-mă, În adîncul sufletului Îți dorești mult asta. Nu-ți dai seama, asta poate fi șansa unei noi cariere pentru tine. — Dar nu vreau o nouă carieră ! — Ei bine, ar trebui să vrei ! Tu ai idee cît cîștigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cafenelele se deschideau odată cu venirea zorilor. La ora nouă, când a părăsit cafeneaua, începuse să plouă. Protejându-și părul cu mâna, se grăbea înapoi, alunecând cu tocurile de zece centimetri pe asfaltul umed. Dintr-odată se opri și se trezi rățoindu-se la un trecător: — Chiar mereu plouă în țara asta anostă? — Nu știu, răspunse el nervos. Eu nu am decât douăzeci și șase de ani. La intrare, Lisa fusese întâmpinată de o fată pe nume Trix. Era plină de coșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
N-are sens. — Așa s-a gîndit și don Manuel. Mai ales că toate astea nu se potriveau cu regulamentul. „Numai că nu știm cine-i omul ăsta“, zicea el. Polițiștii n-au spus nimic. Don Manuel, mînios, s-a rățoit la ei: „Sau știți dumneavoastră prea bine? Fiindcă orișicine Își dă seama că e mort de cel puțin o zi Întreagă“. Evident, don Manuel se raporta la regulament și nu era cîtuși de puțin prost. După spusele lui, cînd i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dintr-o legiune... Apucă un os lustruit și bine ascuțit. Scrijelește iute: Înmulțit cu 28 de legiuni, asta face... Înalță ochii și întâlnește privirea haină a împăratului. Cu un oftat, pune stilusul jos. — Și ce-ai vrea să fac? se rățoiește Augustus la el. Dar glasul îi sună obosit. Continuă în surdină: — Tu nu înțelegi că și 28 de legiuni sunt prea puține pentru paza imperiului? Ianuarius își înghite amarul. Poate, dar reorganizarea armatei s-a făcut nu numai pe considerente
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ce-i cu astea? face posac Augustus. — Sunt în totalitate încredințate procuratorilor. — Ia nu-mi mai împuia urechile cu cuvântul ăsta, îl repede principele. Procuratori în sus, procuratori în jos. Nu sunt decât niște perceptori nenorociți și nimic altceva. Se rățoiește înfuriat: — Datori să dea socoteală direct conducerii imperiale, pricepi? Împunge cu degetul în aer către el. — Adică ție, reprezentantul meu. Hârâie răgușit. — La tine trebuie să ajungă toate încasările și cheltuielile. Își drege ușor glasul. — Indiferent dacă au în subordinea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
anumit domn Toal? Fraier mă mai crede. Al dracu de fraier mă mai crede, zău așa. Nu mulțumesc dle Toal. Nu mulțumesc dle Niddrie. — Ne ține subătaia puștii, totuși Bruce. Postuăla de inspector la reorganizare. — Aianare nimidea face cuasta! mă rățoiesc eu prea tare la Gus, care pare cam bășicat. Tresă-mi controlez ieșirile astea. Dau Înapoi: Are diaface cu cineo ia pasta de rahat. Creză că Niddrie sau oricare puțoi din comitetude promovare o să-l asculte pe gioarsă ăsta? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se poartă așa după ce termină un caz, îi spuse asistentul lui Sellitto. Ai vreun jaf complicat sau vreun asasinat pentru el? Ceva care să reușească într-adevăr să îl calmeze? - Nu am nevoie de ceva care să mă calmeze, se rățoi Rhyme după ce ajutorul dispăruse. Vreau ca oamneii să fie atenți cu pereții! Sellitto spuse: - Salut, Linc. Trebuie să vorbim. Criminalistul observă tonul pe care fuseseră rostite cuvintele și îl privi pe Sellitto în ochi. Lucrau împreună de câțiva ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sa mamă? Eu împing furioasă patul într-o parte, deja ne-am îndepărtat destul de mult; reacția lui mă scoate din sărite, însă, cel puțin, este genuină, o cunosc, nu este asemenea zâmbetelor acelora nou dobândite. De ce faci pe naivul, mă rățoiesc eu, tu și Firea ta, știi foarte bine că Natura și Firea pot fi îngrozitoare uneori, Natura poate produce dezastre, mama aceasta își distrugea propriul copil, îl maltrata, ar fi trebuit să îi vezi trupul plin de vânătăi, gurița fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bagă pe fir și își atribuie măreața realizate. E purtat pe brațe, apare pe prima pagină a ziarelor, e adulat. Până îl fură mafioții, îl închid într-o cameră și-l forțează să repete figura. Duffy apelează la logică - „Sunt rățoi, nu pot face nici măcar un ou banal“ - și le explică vrăjeala cu presa. |ia nici nu vor să audă. Duffy primește un deadline până la care să scoată un alt ou de aur. Încearcă să scape, să mai câștige timp, transpiră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
ureche, portarul rus Îmi promise să-mi facă legătura. Dar În loc de asta, puse receptorul În furcă, mormăind: — „Substanță dulce, divină, obținută de insecte muncitoare. “ Cinci litere. Deocamdată tolerant, l-am așteptat să găsească răspunsul. Dar după un minut, m-am rățoit la el cu soluția. Mai Întâi tăcu, apoi schiță un gest de mulțumire, după care mută câteva cabluri. Niște semnale gâjâinde reușiră să răzbată prin cabluri, după care ridică Încă un receptor. — Madame? — Depinde cine Întreabă. — Sunt... Anton. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Și-atunci de ce să ne mirăm că indivizii aceleiași populații, când se află în străinătate, în societatea de consum pe care deja o întrezăriseră la televizor, de ce să ne mirăm și să ne indignăm că „...fac porcării”? Același guvern se rățoiește retoric în fața presei și promite, prin gura ministrului de Externe, că „va fi absolut ferm în a aplica legea românească” asupra celor „care provoacă constant neplăceri” în țările unde sunt plecați. Acești politicieni care cotcodăcesc plini de ifose chiar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
un coniac, te rog. Doamna Reilly făcu semn barmanului care ieși din umbră și întrebă: — Ei, și ce ți s-a-ntâmplat în autobuzu’ ăla, amice? Am pierdut sfârșitu-ntâmplării. — Vrei, te rog, să servești la bar așa cum se cuvine? se rățoi Ignatius. Datoria ta este să servești în tăcere când îți cerem ceva. Dacă am fi dorit să te includem în conversație, ți-am fi arătat-o până acum. Și de fapt avem de discutat niște probleme personale foarte urgente. — Omu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
seamă pentru bancă. — Cum îndrăznești să ataci spiritul nobilei doamne Levy? tună Ignatius. Am să te reclam, domnule. — Mi-a trebuit mai mult de o oră ca să o fac. Și acum uite cum arată. — Vreau șunca mea de Paști, se rățoi domnișoara Trixie. Și unde-i curcanul pentru Ziua Recunoștinței? Am lăsat o slujbă minunată de casieră la un cinematograf ca să vin să lucrez pentru firma asta. O să mă țineți aici până am să mor? Trebuie să spun că angajații nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
moment. Încearcă, spuse doamna Levy, luând un fel de note pe agenda ei cu un pix ornat cu strasuri. Trebuie să încerci. Draga mea, mintea ta e deformată. Ești ca o schiloadă. — Sunt eu bătrână, dar schiloadă nu sunt, se rățoi domnișoara Trixie. — Uite că o enervezi, Florence Nightingale, spuse domnul Levy. Cu ce știi tu despre psihanaliză, ai s-o zăpăcești de tot. Singura ei dorință este să se pensioneze și să doarmă. — Tu ți-ai distrus deja viața. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a castrării sale aurorale. Rața, ea, nu ratează. Tautologic exprimându-ne, sau comițând o judecată analitică, adecă reperând subiectul în definiția predicatului, și viceversa, ni-i îngăduit să afirmăm despre dânsa că... ratează. Omul ratează. Rața rațează, iar rățoiul... se rățoiește. De unde concluzia, lesne de tras de ea, că, posedând ț la purtător, dispunând de sedilă unde trebuie, nu le-a ratat chiar pe toate celea... confratele Luca Pițu. Mda, am dovedit coragiul neobrăzarea, tupeul de a mă rățoi uneori, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rățoiul... se rățoiește. De unde concluzia, lesne de tras de ea, că, posedând ț la purtător, dispunând de sedilă unde trebuie, nu le-a ratat chiar pe toate celea... confratele Luca Pițu. Mda, am dovedit coragiul neobrăzarea, tupeul de a mă rățoi uneori, și nu la pantofi (căci nu mă voi fi îmbătat decât de vreo câteva ori și numai în studenție) ci... la princepseius mundi, la căpetenia acestei lumi, ori la comparșii & turiferarii & subalternii săi, fie ei simpli universecuritari sau politruci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tristețe nevoia de a fi singură și, din momentul acestei revelații, începu să petreacă ore întregi sub copacul lui Sampath, închisă într-un cocon intim, în care să lăsa în voia propriilor gânduri, se înfășura în reverii nesfârșite, medita îndelung, rățoindu-se în mod nefiresc dacă era întreruptă. Și, jos, în bazar, mai era și băiatul de la Hungry Hop, care n-avea habar de chinul prin care trecea ea. — Baap re! conchise ea, ar trebui să afle cu siguranță, pentru că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a Măriei, eu hoinărind cu Ionel Caița. — De ce l-ai adus aici? s-a oțărît Ghiță. Fostul lui coleg de bancă i-a explicat că am și eu dreptul de a umbla peste tot prin comuna asta. — Mă! - s-a rățoit Grosoș - du-l Înapoi la orbii lui de la Cluj și aruncă-l acolo! Nu pot să mă uit la el, vrei să orbesc și eu? Și mi-a azvîrlit În față un pumn de țărînă. L-a chemat În ajutor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe mine la distanță ca pe un burete pucios... Și cine a descoperit, mă rog, pînă la urmă cele mai multe lucruri? Voi?... Ori cumnatul meu, care se laudă că-i cel mai mare arheolog din lume? Gata, că te cîrpesc! se rățoi Virgil, deși nu avea niciodată intenții agresive. Ce vrei de la mine? Ia nu te mai lăuda degeaba, că fără noi tot n-ai fi făcut tu nimic!... La Peștera Liliecilor, sau la Gropniță, cum vrei să-i zici, aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Aaa, de ce-am dat drumul la casetofon, cu răcnetele alea?... Așa am vrut eu!... Nu, mai bine să le spun că am dat drumul ca să nu-mi fie frică... Sigur că da!... Iar Matei n-are decît să se rățoiască la mine, că știu eu să-l pun la punct! Prinse curaj și pătrunse în adîncul pădurii fluierînd. Constată cu surprindere că era pentru prima oară cînd nu-l mai înfricoșa nimic. Chiar de-ar fi văzut un lup, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Rățușca Un rățoi mai năzdrăvan Făcea baie într-un lighean, Vărsa apă peste tot Cu al său aprig înot. Când trecu un șoricel Îl udă pe mititel: -Hei rățușcă năzdrăvană Dute-n lacul din poiană, Acolo poți înota Fără a mă mai uda! Dar
R??u?ca by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83583_a_84908]
-
dispăru în ceață, fără zgomot. — Hai! Condu-mă la locul cu pricina. Nu vă mai grăbiți atât de tare. Îmi beau și eu oranjada. Atitudinea lui Kobayashi se schimbase. Până acum fusese slugarnic, acum era arogant. — Ce-ai spus? se rățoi Endō. — Mai avem doar vreo sută de metri. Ce căutăm noi, n-o să dispară până ajungem acolo. Dacă nu stă la vreun han mai răsărit din oraș, s-ar putea să fie la Yoshiya, unul dintre marile hanuri de lângă izvorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
suveran, se lasă să cadă pe un scaun, executând ca o foarfecă de tăiat tabla de șase o mișcare à la Sharon Stone. Și-napoi, să fie sigură c-am observat. - N-ai foc? Cum poți să-ntrebi așa ceva? se rățoiește, suflându-mi fumul în ochi. Ce pușca mea mai contează timpul și spațiul? M-a prins ca-ntr-un patent cu dințișori netociți. - Da... Iertare, încerc și eu să mă documentez, să văd dacă aș putea scrie prefața... Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]