2,283 matches
-
deschis, dădeai peste rugăciuni chemînd la eliberarea unor noroade oropsite, la lupta Împotriva unor dușmani ticăloși și haini „ca niște lei turbați“... Cuvintele țîșneau din paginile pline de Înflorituri ca niște obuze dintr-un tun amplasat Într-o grădină. „Nu răbda stăpînirea nimănui“, citi Rowe, și acest Îndemn Înțelept Îl Încînta ca o melodie, căci Într-adevăr În lumea Întreagă oamenii Încercau să pună stăpînire unii pe alții. El Însuși făcuse la fel, căci nu numai cei răi erau stăpîniți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui; dar, cum fusese un copil bolnăvicios, cunoscuse el Însuși suferința, mai ales din pricina dinților stricați și a unui dentist incapabil, pe nume Griggs. Înainte de a Împlini șapte ani, aflase ce Înseamnă durerea, și Începînd de atunci nu mai putuse răbda să vadă nici măcar un șobolan care suferă. În copilărie oamenii trăiesc sub zodia nemuririi - cerul e la fel de aproape și de real ca și marea. Dincolo de detaliile complicate ale lumii, se Întrezăresc cîteva certitudini simple: Dumnezeu e bun, oamenii maturi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mei? — Pretutindeni sînt la fel, oricare le-ar fi naționalitatea, răspunse ea, atingîndu-i ușor brațul, ca și cum ar fi vrut să afle ce simte. Îți Închipui că ești un om rău, cînd de fapt ai ucis doar pentru că nu mai puteai răbda suferința. Ei, Însă, pot răbda la nesfîrșit suferința - suferința altora firește. SÎnt niște oameni cărora nu le pasă de nimic. Rowe ar fi putut s-o asculte ceasuri În șir; Îi părea rău că se hotărîse să-și ia viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
oricare le-ar fi naționalitatea, răspunse ea, atingîndu-i ușor brațul, ca și cum ar fi vrut să afle ce simte. Îți Închipui că ești un om rău, cînd de fapt ai ucis doar pentru că nu mai puteai răbda suferința. Ei, Însă, pot răbda la nesfîrșit suferința - suferința altora firește. SÎnt niște oameni cărora nu le pasă de nimic. Rowe ar fi putut s-o asculte ceasuri În șir; Îi părea rău că se hotărîse să-și ia viața, dar n-avea altă alegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unor linii trase cu creionul. Și, cum orice om e curios să știe ce i se pare remarcabil altuia, Începu să citească: „CÎnd Îmi aduc aminte de tot răul pe care l-am făcut eu Însumi, pe care l-am răbdat sau l-am văzut săvîrșindu-se În numele vrajbei dintre națiuni, Înțeleg limpede că pricina acestui rău stă În imensa Înșelăciune pe care-o numim patriotism și dragoste de țară...“ Această afirmație, brutală și dogmatică, avea oarecare noblețe, spre deosebire de Încercarea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
îngrijorare;” România duce încă lipsă de o cultură politică în cadrul căruia sprijinul pentru practicile și instituțiile democratice să aibă un ecou amplu. Până în 1989 ea a avut parte de o cultură a dependenței, în care majoritatea cetățenilor era dispusă să rabde abuzuri imense din partea statului, și rămâne de văzut în ce măsură ea a fost erodată de procesul de liberalizare început în anii 1990. Spre sfârșitul mandatului său „Emil Constantinescu s-a plâns că cetățenii permiteau ca mințile să le fie controlate de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
partid în 1952. [...] După 1953, destalinizarea practicată de Hrușciov a fost principalul pericol pentru stabilitatea regimului Dej: «V-ați obișnuit să trăiți sub aripa caldă a Armatei sovietice, dacă n-ar fi Armata sovietică nici trei zile nu v-ar răbda poporul.» (Viaceslav Molotov, într-o discuție cu Gh. Gheorghiu-Dej în 1954). [...] Retragerea trupelor sovietice din România în 1958 a permis spectaculoasa reorientare internă și externă a regimului Dej după 1960. Intențiile sovieticilor de a transforma CAER într-un organism economic
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o rană frumoasă. Din când în când, îmi era dor de ea. De altfel, idealismul ei a constituit, poate, cauza principală a marii iritări pe care a produs-o la unii. [...] La 14 iunie 1990, domnii și doamnele care au răbdat cu greu impertinența pură a Pieței Universității au fost răzbunați (răzbunate). Se știe cum. Dar abia atunci Piața Universității a devenit un mit;” Cine ar avea curiozitatea să revadă caseta cu procesul lui Ceaușescu s-ar convinge că, în câteva
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
zborul multor valori din România;” Spuneți la toată lumea să-L trăiască în plin pe Hristos și vor fi eliberați. Că Dumnezeu nu le va ajuta ticăloșilor să stăpânească România, ci va face numai așa, pe moment, niște «jocuri de lumini». Răbdați-i! Toate veacurile au fost pline de ticăloși. Valoarea desăvârșită a încununării suferinței este dacă ai fost și umilit. Suferința neamului românesc eu o numesc o suferință mântuitoare. Spun: va avea o mare misiune poporul român. Sunt foarte optimist, tocmai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sub mai multe stăpâniri au erodat adânc sufletul românesc, cuprins de resemnare. Mentalitatea de sclav s-a răspândit în rândul populației și rareori ne-am solidarizat și am preferat moartea decât viața în robie. Numai când n-am mai putut răbda, ne-am luptat pentru drepturile noastre. Sunt remarcabile cuvintele filozofului Emil Cioran: „În fond, ne dezumanizăm resemnându-ne. Cum de-au putut exista patrioți care să facă din resemnarea noastră seculară o virtute? Să fie chiar atâta inconștiență în entuziasm
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mare prostie plecând, că te plouă, că vântul acela parcă-ți umple oasele cu schije de gheață, că pe la nouă seara nu-i nimeni pe străzi, că e mai murdar decât te așteptai, că franțujii îs așa, că nu mai rabzi, că-ți vine să te-arunci în primul tren... Să nu-mi vii cu intertextualități și alte rahaturi! Stai că mi-am și notat: pagina 5, pagina 36, pagina 68, pagina 133. Mai ai tupeul să spui că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mirat. Doar nu-i Ducipal! Când o să apară așa ceva, atunci sfârșitul lumii e aproape. Când o să iasă jigăniile din ascunzișurile lor, când o să se înroșească și apa, atunci toți o să știe că nu mai e mult, că nu ne mai rabdă pământu’... - Băi, Mardare, da’ văd că te-ai făcut predicator... Aurica s-a mulțumit să-și țuguie buzele mânjite cu o chestie de culoarea gălbenușului de ou. - Nu vorbeai tu că ăla e bun, că ailaltă nu merită? Nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și alte rele sigure. - Vă anunț Ora profetică! Ora profetică! strigă într-un megafon mărunțelul urcat în Dacia papuc roșie. - Ce zice, ce zice...? - Zice mamaie că-i cu sfârșitul lumii... - A, păi vine sfârșitul lumii, că nu ne mai rabdă bunul Dumnezeu pentru păcate, că s-a stricat, maică, lumea, e numai cu ochii după furat... Și se-mbracă, își pun cercei ca curva Babilonului, cu ochi dați cu creioane albastre, cu părul ridicat iac-așa, cu sprâncene parcă-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de sînul abundent al femeii. Era mai înaltă ea ori mai scund el. În astfel de situații e mai bine să nu-ți exprimi opinia. "Dacă ai noroc, dom'le, te găsesc încă din prima zi. Dacă nu, stai și rabzi. În cel mult o săptămînă tot dau ei de tine. De aia trebuie să fii foarte precaut. Păi, cînd m-a trimis pe mine șefu', două zile m-am pregătit. Mi-am luat tot ce-ți trebuie, parcă m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Consiliul de Miniștri? Stătea pe lada lui ghemuit, după cîte am văzut eu, ușor speriat, poate avea numai emoții, planul său reușise aproape sută la sută, obținuse ceea ce era mai important, de fapt atinsese ținta principală, dar n-a putut răbda și a întrebat "și cum rămîne cu Consiliul de Miniștri?" Atunci locotenentul Georgescu a încremenit. S-a uitat întîi la inginerul Stoicescu, apoi la inginerul Corvino. Mi-am dat seama în acea clipă că domnul Bîlbîie a făcut o greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o roată de morișcă ce deodată s-a stricat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? Ciupi coardele și vioara făcu: "Scârț-Scârț!" Intră, apoi, Dan. Cum să iei dintr-o poiată O găină speriată Care, tocmai, a ouat, Că de foame a răbdat, un ou mic, handicapat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? Și vioara: "Scârț-Scârț!" Apăru și Luana. Cum să iei dintr-un coteț Un porc gras și nătăfleț Care-i mare și habar n-are Că e gata de frigare fiindcă, prostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de masă dispărea în casa Elenei, pe furiș, fără nici un comentariu: Am fost la Elena. Este bine sau nu este bine. Nu spunea nimic, nici o vorbă. În sinea ei poate mama le reproșa indiferența sau voia să știe cât îi rabdă inima să ignore existența Elenei, s-o alunge din suflet, din viața lor de zi cu zi. Ori poate nu voia să stârnească mânia bărbatului, nu voia să provoace vorbe de ocară era și așa destulă încordare în casă, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și te mântuiește. Dacă ai credință, adăugă Gheretă, cu oarecare neîncredere față de credincioșenia lui Brândușă. Dar mai ales... Chipul lui Brândușă arăta acum ca unul de „tov prim” de pe vremuri. Mai ales... Ce, dom' Brândușă? Coaie, Sebastiane, coaie! Să poți răbda până Îți vine rândul... Gheretă amuți de uimire. Brândușă În schimb izbucni Într-un râs ori hăhăit care nu sminti În nici un fel starea de visare În care Gheretă părea cufundat iremediabil. Și Zorela lui tot așa gândește. Cu aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de putere și de bucurie. Dar de atîția ani venea primévara, Însé că În ziua această n-a fost nici una. Simțea cé poate sé saré În iaz și sé Înoate Îmbrécat. Putea sé se baté cu un neamț și sé rabde ace sub unghii. Din livadă de pruni și de sus din pédure i se pérea cé aude partizani și tancuri care bîrnîie. În lanul cu sfeclé erau multe mine și bombe, si pe drumul pe unde mergea el. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Trebuie s-o luăm de la capăt, se îmbufnează Șichy. Unde eram? A, da! Spuneam că social-democrații cărau în pușcării tinetele cot la cot cu țărăniștii; că legionarii și liberalii mîncau de-a valma bătaie; inși din partide opozante erau insultați, răbdau laolaltă de foame. Cuvîntul care să acopere ce s-a întîmplat e masacru. Cei doi, Pauker și Laslo Luca, au cerut moartea a 30.000 de "reacționari-bandiți". Într-un Consiliu de Miniștri, prezidat de doctor Petru Groza. Unii dintre acuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu cîtă plăcere îi punea la zid pe reacționari (cf. DEX, reacționar: care este ostil față de progres; retrograd* Substantivat: contrarevoluționar). El, Brucan, a fost toba mare în anii terorii paukeriste. Tot el a introdus, post-eveniment '89, discursul dihotomic. Și-l răbdăm, și-l răbdăm, și-l răbdăm. Pe tata l-au etichetat "înstărit", deși casa fusese pe jumătate ocupată, ca și cea a Lisellei. Livingul era împărțit. Pe locul vitraliului Rusalin două dulapuri de scînduri (ale ocupanților). Acoperite, pe partea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îi punea la zid pe reacționari (cf. DEX, reacționar: care este ostil față de progres; retrograd* Substantivat: contrarevoluționar). El, Brucan, a fost toba mare în anii terorii paukeriste. Tot el a introdus, post-eveniment '89, discursul dihotomic. Și-l răbdăm, și-l răbdăm, și-l răbdăm. Pe tata l-au etichetat "înstărit", deși casa fusese pe jumătate ocupată, ca și cea a Lisellei. Livingul era împărțit. Pe locul vitraliului Rusalin două dulapuri de scînduri (ale ocupanților). Acoperite, pe partea noastră, cu scoarțe basarabene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
zid pe reacționari (cf. DEX, reacționar: care este ostil față de progres; retrograd* Substantivat: contrarevoluționar). El, Brucan, a fost toba mare în anii terorii paukeriste. Tot el a introdus, post-eveniment '89, discursul dihotomic. Și-l răbdăm, și-l răbdăm, și-l răbdăm. Pe tata l-au etichetat "înstărit", deși casa fusese pe jumătate ocupată, ca și cea a Lisellei. Livingul era împărțit. Pe locul vitraliului Rusalin două dulapuri de scînduri (ale ocupanților). Acoperite, pe partea noastră, cu scoarțe basarabene; mama bucătărea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și a trecut la neaoșism, în timp ce Vova Mistrie mai aniversa în octiabrî. Lui, steaua de pe Kremlin în cinci colți îi arăta "o singură cale, nu două". Dogmatismul kominternist nu se vindecă lesne. "Gata cu soldățelul Tiorkin", nu l-a mai răbdat, pe cale de consecință, Carp, după ce Stalin a fost scos din mausoleu (1961, vă rog!), iar Mișa Novikov încetase să mai personifice buzduganul vîjîind, aruncat de Traian Șelmaru spre provincie. Și ce bine-și începuse urcușul Mistrie! De răsfățat îl răsfăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
erau furate în momentele albe de singurătate, stropite de armoniile muzicii de jazz, de swing-urile sau rock-urile care îi răcoreau sufletul și atunci i se sustrăgeau, descoperite, răspunsurile. Își propusese să nu sufere și-și crease scopul să rabde, să crească în răbdare, dar Mama era veșnică, avea longevitatea unei Ere planetare, se păstra la fel, ea se scofâlcea ca o prună uscată între soclurile stâlpilor de beton ale gardurilor, care sprijineau ca Atlas globurile de stâncă din creștetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]