791 matches
-
Toți și-ar fi dorit-o ca iubită. - Ca iubită sau ca amantă? Am observat că la aceasta se limitează în general interesul vostru față de o fată sau femeie. Cum ați avut-o cum nu mai prezintă interes pentru voi, răbufni ea supărată. - Cu ce te-am supărat de mă introduci în aceeași categorie cu această specie de bărbați? Mai sunt și alții care cred în valorile persoanei de care s-a îndrăgostit. Eu dacă mă îndrăgostesc de cineva care-mi
CAPITOL DIN ROMANUL DESTIN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356198_a_357527]
-
e în toate. Sunt un romantic incurabil. Mi-e dor de o lume romantică, pe măsura dorului meu, de omul din ea. Mi-e dor de tine”. Jurnalul cucerește prin sinceritate, cum altfel? Oricât ar fi de estompate sentimentele, tot răbufnesc. Pentru că știi sigur că le încredințezi cuiva care nu te va trăda niciodată: hârtiei. Din această pricină, îți permiți să fii sincer. Jurnal scris, nu oricum, ci doar când ai starea necesară. Din această pricină, îți permiți să fii sincer
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
dintotdeauna. “Psaltira în versuri”( 1673) a lui Dosoftei, tipărită în Polonia la Uniev, este printre primele lucrări literare în care sunt abordate unele elemente democratice, într-o perioadă când “dreptatea umbla cu capul spart “ și dorința de libertate față de turci răbufnea în versurile : “Ne-au suit păgânii în ceafă/ Cu rău ce ne fac și ne cer leafă ”. Însăși faptul că Grigore Ureche aducând o serie de date în favoarea tezei sale despre originea comună a Valahilor și Moldavilor, inclusiv atitudinea ostilă
LITERATURA ÎN FOLOSUL DEMOCRAŢIEI ŞI DEMOCRAŢIA ÎN SLUJBA CULTURII LA ROMÂNI, DAR ŞI ÎN FOLOSUL DICTATURII COMUNISTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356487_a_357816]
-
criză, instabilitate și foame în care am ajuns, furați și mințiți de niște netrebnici aventurieri ai politicilor contemporane pe care, uneori ne amăgim cu sentimentul libertății și le uităm. Dar, la necaz, când ajunge să ne cam sufoce năduful, tot răbufnim și zicem că era mai bine pe vremea cealaltă, a dictaturii... Nu credem nici noi sută la sută lucrul acesta; dar îl zicem. Cum să nu-l zicem, când nevoile la zi sunt cele care ne-nțeapă și ne strâng
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
acolo, nu mi-o puteam alege; iar sufletul meu rămânea torturat în acel pat procustian în care propagandiștii marxisti ne împingeau îndesând tinerețea celor care am fi avut înclinația de a gândi filosofic. Din acest motiv, si la tinerețe, când răbufneam și mai spunem un adevăr, tot un dezamăgit mă dovedeam a fi. Fiindcă mi-am dat seama că, de fapt, tocilar cum eram, celor care voiam să învățăm ni se înfipsese o pâlnie-n cap și ni se turnau niște
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
și cea cu care sfârșesc acum. La tinerețe, dacă mai reacționam, o făceam numai pentru că nu puteam fi șmecher ca alții care mimau credința în filosofia partidului până-n pânzele albe și trăgeau unele foloase. Eu nefiind o minte prea speculativă, răbufneam când se spuneau gogomănii prea mari sau se făcea prea multă demagogie iar, prin asta, m-am catalogat drept incomod... Cum, de fapt, sunt și astăzi, după ce mă luaseră în guvern crezând că o să slujesc interesele lor... Așa că bucătoaiele alea
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
dintotdeauna. “Psaltira în versuri”( 1673) a lui Dosoftei, tipărită în Polonia la Uniev, este printre primele lucrări literare în care sunt abordate unele elemente democratice, într-o perioadă când “dreptatea umbla cu capul spart “ și dorința de libertate față de turci răbufnea în versurile : “Ne-au suit păgânii în ceafă/ Cu rău ce ne fac și ne cer leafă ”. Însăși faptul că Grigore Ureche aducând o serie de date în favoarea tezei sale despre originea comună a Valahilor și Moldavilor, inclusiv atitudinea ostilă
LITERATURAN FOLOSUL DEMOCRAŢIEI ŞI DEMOCRAŢIA ÎN SLUJBA CULTURII LA ROMÂNI, DAR ŞI ÎN FOLOSUL DICTATURII COMUNISTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355162_a_356491]
-
să vină afară din compartiment. Dacă la început o ignoră total, de la un timp îl amuza insistența ei. „O fi băută, că acum, de sărbători, se mai întămplă...”. -Du-te, dom'le și vezi ce vrea, că ne terorizează pe toți, răbufni un coleg de compartiment. Maiorul (pe atunci) se ridică și ieși. -Vino, te rog, în compartimentul meu, să mă ajuți puțin! se auzi vocea delicată a d-rei. “Nu mirosea a băutură. La ce să o ajut?” se gândea I. și
CÂND STELELE DE PE EPOLEŢI NU AJUNG! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355716_a_357045]
-
Sarcasmul abia camuflat se dizolvă în înțelegerea profundă din Hineni, în sensul de “Iată-mă, sunt aici, sunt gata să fac ce dorești.” Vocea adâncă a lui Cohen devine expresia durerii omului încleștat într-o situație fără ieșire. Din nou răbufnește revoltă și indignarea: I didn’ț know I hâd permission to murder and to maim... If thine is the glory, mine must be the shame, (Nu știam că am permisiunea să ucid și să schilodesc... Dacă ție îți revine gloria
SUMBRU, RESEMNAT ŞI ÎNĂLŢĂTOR – YOU WANT IT DARKER DE LEONARD COHEN de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368852_a_370181]
-
artistice, limbajul articulat, logica, rațiunea, caracterul, relațiile interumane etc.), ci și cele două instincte fundamentale (de conservare și de perpetuare), prezente cu intensități diferite pe scara întregului viu, instincte care conservă fondul bestial al singurului animal rațional, acel fond care răbufnește când ți-i mai drag de lume (cazul naziștilor) de face praf poleiala civilizației și care alimentează egoismul individual și social, la urma-urmei - firește, între anumite limite suportabile - chiar motorul găselniței numite progres material și social. Prins între cele două
CONŢINUTUL FABULOS AL NOŢIUNII OMENESC (UMAN) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369067_a_370396]
-
prin lunci Și ne scăldam în apa Someșului - clară, Pe înserate, fericiți, ieșeam afară... Ce puritate-aveam în suflete atunci! Iar casa noastră albă din Zăvoaie, Cireșul care fremăta la geam mereu Și doinele horite lin de tatăl meu În mine răbufnesc - adânci șuvoaie. Acolo m-am născut de mărțișor Iar aripile dragostei m-au ocrotit, Am fost copilul răsfățat, prea mult iubit: Un fulg curat de nea sau puf de mâțișor. M-am depărtat de toate, de părinți și frați, De
ŞUVOAIE DE-AMINTIRI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369848_a_371177]
-
aceasta nu-i o carte, este o poveste zgâriată cu pixul pe inima mea distrusă”. Chiar și așa, în retorica unui jurnal intim, autorul induce cititorului o puternică stare afectivă. Calitățile de romancier ale d-lui col (r) Ion Ciucur răbufnesc. Momentele trăite de fiecare din copii, fie ginere, fie fiică, sunt punctate exemplar în paragrafe scurte. Succesiunea evenimentelor, pe zile, crează un crescendo emoțional asemenea unui roman. Remarc, cu deosebită considerație, că abordarea aleasă este cea mai inspirată și se
SÂNGE ŞI LACRIMI” de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370361_a_371690]
-
august 2016 Toate Articolele Autorului Din germenii iubirii din dorul dus de vânt, prin aerul prieten ies sporii din pământ. Și câtă bogâție în verde crud răsare, covor de adevăr sclipri, mărgăritare. Iar roua se oprește pe verzile săgeți, ce răbufnesc spre soare în calde dimineți. E bucuria caldă, fără vină, miracol crud și adevăr, născută pentru a ochiului lumină iarba acestui loc, sărman pământ. Și asemenea izvor, baladă din laptele imaculat și pur, spre existența noastră efemeră din iarba câmpului
GERMENII IUBIRII de PETRU JIPA în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370624_a_371953]
-
lui?” Amantă de la serviciu: miau, miau, vreau și eu bani la salariu să-mi iau o rochie nouă. Bărbatul foarte însurat răspunde că nu poate, deoarece trebuie să-i ia fiului său ochelari. Și miau, miau devine bau, bau când răbufnește printre colegele de serviciu: „ Dacă nu-mi da mie bani să-mi iau rochia, atunci cu banii aceia să-i ia cosciug lui fi-su!”. Aceasta este miau, miau cea inteligență și delicată, cu mult mai de dorit decât soția
JOCURILE FOAMEI (3) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369650_a_370979]
-
Să pună adică un mare stăvilar urii revărsate manipulator împotriva slujitorilor lui Iisus Hristos, care au fost crucificați lăuntric în aceste zile de parcă ei ar fi pus foc acelui club. Nu s a întâmplat acest lucru, iar mass media a răbufnit ca un vulcan plin cu lavă venită direct din iad. Căuta un țap ispășitor și, cum tot are mereu unul la îndemână, l a lapidat rapid și la ore de maximă audiență. „Analiști” care habar nu au ce înseamnă Liturghia
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
vieții mele, Pe a sufletului undă, A-nghețat în grea durere, Fosta-mi dragoste profundă. Sunt adânci a feții riduri, Prinse-n raza de lumină, Ochii-mi sunt ca două viduri, Înghețate fără vină. Adânc sapă amintirea, Unda vieții-mi răscolește, Răbufnește răzvrătirea, Speranța mă năpădește. Mă trezesc din nou la viață, Inima-mi bate-n adâncuri, Ce-a -nghețat, azi se dezgheață, Lacrimi unduiesc în plânsu-mi. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: SPERANȚA MĂ NĂPĂDEȘTE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SPERANŢA MĂ NĂPĂDEȘTE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368295_a_369624]
-
Vi-s dor învins, mi-s zăvorâtă zare,/ Prin care liber, fără vamă zbor,/ Pân-la Isus, iubindu-te Mirare, / Sunt angajat la El -sublim cocor (pag.45). Așadar, tăcerile lui Traianus sunt taine, privilegiu al puterii, tezaur sub pază: A răbufnit în mine Poezia,/ Sublimă rană mi-i, taină și cântec./ Numai c-o boală christică mă vindec (pag. 12) dar versurile sale sunt cuprinse și de dor: Uitatu-m-a orice cuvânt/ Și exilat într-o tăcere,/ Când vreau să dor pruncia
SFESNIC IN RUGACIUNE AUTOR TRAIAN VASILCAU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370276_a_371605]
-
mă caut mă cunosc și nu mă cunosc și atunci ca într-o horă a ielelor ridic firul de iarbă deasupră-mi îl declar acel vârf de cuvânt în care balansez eul până la refuzul credinței de a nu-mi fi liman răbufnește în sine și în tot ceea ce sunt și nu sunt conștient și în subconștient mă retrag într-un punct știut neștiut căutându-mă drumul continuă spițele bicicletei propriei primăveri a ființei lasă granulele de pământ să-i împânzească hărțile în
CVARTET CICLIC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353975_a_355304]
-
se goleau foarte repede de către tinerii însetați și bine dispuși. Un singur membru al grupului doar mima veselia și buna dispoziție, să nu pară ridicol în fața amicilor de la masă. Era un ghem de nervi și îi era teamă să nu răbufnească instantaneu. Nici atențiile șatenei care nu se mai dezlipea de el nu-i mai satisfăceau orgoliul. Andrada glumea cu toată lumea, vorbea, râdea, numai lui nu-i adresa niciun cuvânt ignorându-l total. Îi venea să-l strângă pe Marian de
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353599_a_354928]
-
buzelor într-o scurtă și fulgerătoare împreunare. Parcă le era teamă la amândoi să insiste mai mult. Gestul nu-i scăpă Gloriei care nu-și dezlipea nicio clipă ochii de la ei. Simți cum o furie îi întunecă mintea gata să răbufnească. O transpirație rece îi umezea palmele ce frământau nervoase șervetul de pe masă. Simți cum ceva se rupe în ea. Încercă să-și înfrâneze aceste porniri pentru a nu-și deconspira frustrarea. Putea printr-o necugetare să-i atragă atenția Daliei
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]
-
Pentru orice eventualitate. Jurnalul unui om romantic incurabil. Puțin patetic. Dar cine nu e patetic în lumea crudă din jur? Avem nevoie de patetism că de aer. Jurnalul cucerește prin sinceritate, cum altfel? Oricât ar fi de estompate sentimentele, tot răbufnesc. Pentru că știi sigur că le încredințezi cuiva care nu te va trădă niciodată: hârtiei. Din această pricina, iti permiți să fii sincer. Ana Blandiana spunea că jurnalul unui poet nu e o chestiune de viață, ci de absență a vieții
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354703_a_356032]
-
Cel care arcuieste lumina. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet la vale Pe sub bolți săpate în cetini Buciumul cerbilor vestea Eterna dimineață. Pe nesfîrșita catifea a serilor Stelele țintuiau apusul Pe acolo vulcanii erupeau viță-de-vie Și în struguri răbufneau. Iar vinul curgea ca dintr-o coastă împunsă Aici ploile erau atât de fine Că le puteai da deoparte ca pe un pled Răcoarea lor mirosea a aromate Pe sub umbroasele gradini Fulgerele erau niște mici surprize Deoarece unde cădeau Lăsau
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357106_a_358435]
-
bine și corect, dar fac ceea ce este rău și incorect. Pe de altă parte, moralitatea nu poate exista fără libertate, unul dintre bunurile vieții noastre. Atunci când un barbar dă frâu liber bestiei din el, aceasta este o falsă libertate. El răbufnește, de cele mai multe ori lezând pe cei din jur, deci el nu este liber, asupra lui presează „veninul” și nu se poate stăpâni. Cu adevărat spunea cineva: „Pentru a putea să fii liber, trebuie mai întâi să-ți înfrângi barbaria”. Dar
DRUMUL POEZIEI SPRE ÎNDUMNEZEIRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357309_a_358638]
-
dintotdeauna. „Psaltira în versuri” (1673) a lui Dosoftei, tipărită în Polonia la Uniev, este printre primele lucrări literare în care sunt abordate unele elemente democratice, într-o perioadă când „dreptatea umbla cu capul spart” și dorința de libertate față de turci răbufnea în versurile: „Ne-au suit păgânii în ceafă/ Cu rău ce ne fac și ne cer leafă”. Însăși faptul că Grigore Ureche aducând o serie de date în favoarea tezei sale despre originea comună a Valahilor și Moldavilor, și atitudinea ostilă
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
și se îndreptă spre casa noilor săi prieteni. Când ajunse acasă, Doina imediat i-a citit pe față că s-a întâmplat ceva. - Ce-i Adi, ce s-a întâmplat? Aceasta începu să plângă fără să se mai poată opri. Răbufnise toată tensiunea din sufletul ei. Trebuia să se descarce într-un fel și cum putea altfel decât să plângă? Acest fenomen este mereu la îndemâna unei femei și o scapă de la multe neplăceri. Să se destăinuiască Doinei prin ce trecea, nu
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357797_a_359126]