418 matches
-
cu 1390 de locuitori. Comuna Ciocănești era în plasa Buftea-Bucoveni din județul Ilfov și avea în compunere aceleași sate, plus satul Cocani, și o populație totală de 3450 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Răcari din regiunea București. La un moment dat, comuna Vizurești s-a desființat, iar satul ei de reședință a fost inclus în comuna Ciocănești. În 1968, comuna Ciocănești a revenit la județul Ilfov, reînființat. În 1981, în urma unei reorganizări administrative regionale
Comuna Ciocănești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301159_a_302488]
-
follis senatorius", de strângerea căruia se ocupa "magister census". În perioada 1068 - 1081 o monetărie din Dobrogea a bătut monede din argint care reproduceau diverse emisiuni de "follis". Monede de tip "follis" s-au descoperit în perimetrul castrului roman de la Răcarii de Jos, precum și în perimetrul unor localități ca Idicel-Pădure, Corni etc. Cuvântul din s-a transmis, până în zilele noatre, în denumirea unor monede din țări arabe: din latinescul "follis" s-a transmis denumirea monedei de bronz "fals", emisă în califatele
Follis () [Corola-website/Science/317940_a_319269]
-
pentru a forma comuna Principele Mihai, comuna Titu rămânând cu satele Fusea, Hagioaica, Plopu și Titu-Târg. Comuna Sălcuța avea în compunere satele Sălcuța și Mereni. În 1950, județele au fost desființate, iar cele două comune au trecut inițial la raionul Răcari din regiunea București; în 1952, comuna Titu a devenit reședința raionului omonim din aceeași regiune. În 1968, comuna Sălcuța a fost desființată și inclusă în comuna Titu, care a fost declarată oraș. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Titu
Titu () [Corola-website/Science/297073_a_298402]
-
un actor român, scenarist și autor al mai multor volume de versuri. A fost fiul lui Ion (Ioan) Radof (născut în Basarabia, în comuna Cot-Chitai, plasa Ismail, județul Cetatea Albă) și al Mariei Radof (născută Nicolae), din comuna Butimanu, plasa Răcari, județul Ilfov. Școala primară a făcut-o la școala Parohiala - catolică “ Sfântul Iosif “ din București apoi a urmat cursul inferior al “Colegiului Național Sfântul Sava“. După reforma învățământului s-a înscris la o școală comercială. După ce a promovat un examen
Ștefan Radof () [Corola-website/Science/303046_a_304375]
-
la B.C.U. filiala Cluj. În 1946 a fost ales deputat în parlamentul României în circumscripția Botoșani, și va fi reales în toate legislaturile, până la moartea sa. Aflat în spital, la sfârșitul lunii ianuarie 1965 a primit delegația circumscripției electorale Răcari. Alegătorii îl propuneau candidat în Marea Adunare Națională. Lauda zapezii
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
calea ferată electrificată, dublă, "Craiova - Filiași", localitate / sat care, până dincoace de cel de-al II-lea război mondial, are statutul de "comună" și, sub administrația comunistă, pe cel de "sat;" în vremea administrației dejiste, satul Tatomirești a aparținut comunei Răcari, raionul Filiași; iar în vremea administrației ceaușiste - ca și după Revoluția Română Anticomunistă din Decembrie 1989 -, satul Tatomirești, însumându-se cu localitățile / satele Răcarii de Jos, Piscani, Meteu, Brădeștii Bătrâni, Brădeștii din Față, Pârligeni și Valea Rea, formează comuna Brădești
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
sub administrația comunistă, pe cel de "sat;" în vremea administrației dejiste, satul Tatomirești a aparținut comunei Răcari, raionul Filiași; iar în vremea administrației ceaușiste - ca și după Revoluția Română Anticomunistă din Decembrie 1989 -, satul Tatomirești, însumându-se cu localitățile / satele Răcarii de Jos, Piscani, Meteu, Brădeștii Bătrâni, Brădeștii din Față, Pârligeni și Valea Rea, formează comuna Brădești, din județul Dolj, regiunea / provincia Oltenia, din România. Satul Tatomirești de azi - alcătuit din trei părți: Tatomireștii de Jos (sau "Tatomireștii din Vale“, partea
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
Tatomireștii din Vale“, partea de pe "buza platoului / dealului", de la autostradă și de la calea ferată, dintre Pârâul Văii Rele și Pârâul Bongioaicăi, în ultimele două decenii, cu extindere urbanizatoare rapidă dincolo de măgura Țâțova, între Moara Mare și Castrul Romanilor / Gara CFR Răcari), Tatomireștii din Deal (partea de la nord de măgura Țâțova, de pe platoul dintre Pârâul Bongioaicăi și Pârâul Păunii Pachii) și Tatomireștii Mari (sau "Tatomireștii de Sus", partea platoului dintre Pârâul Păunii Pachii și Pârâul Răcărel) - are - aproximativ - o suprafață de 31
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
o suprafață de 31 de kilometri-pătrați și o populație de 2500 de locuitori (toți fiind români / valahi și, de religie, creștin-ortodocși), învecinându-se - la est - cu satul Valea Rea, la nord - cu satele Meteu și Piscani -, la vest - cu satul Răcarii de Jos și, la sud, peste Jiu, cu satele Sfircea și Scăiești. Subsolul Tatomireștilor (platoul estic) are încă bogate zăcăminte de "țiței". Prima sondă de foraj - care și-a făcut apariția în marginea de vest a Tatomireștilor de Jos, dominând
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
-i și reședință, pe malul stâng al Jiului - și Sfircea - cătun / sat pe malul drept al respectivului râu. Comuna Tatomirești «se învecinează la Est cu comuna Brădești, despărțindu-se prin Valea-Rea; la Sud, cu comuna Braloștița»; la Vest, cu comuna Răcari; «și la Nord, cu comuna Brădești.» (MDGR, V, p. 549). Terenul comunei Tatomirești - întins ca-n palmă, atât pe platou cât și în câmpia / lunca râului - este scăldat de Jiu și de pâraiele-i afluente, pe «direcțiunea de la V. spre
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
anul 1886, de d-na S. Filișanul; cealaltă - în cătunul Sfârcea, făcută de locuitori, pe la anul 1850, ambele deservite de 2 preoți și 2 cântăreți». Comuna Tatomirești este traversată de trei kilometri ai «căii ferate», fiind deservită de Stația CFR Răcari; între «căile vecinale, una(-i) către Scăiești, în întindere de 5 km», alta-i către «Brădești, de 7 km.». Despre "reședința comunei, care-i satul / cătunul Tatomirești", «situat pe stânga râului Jiul și străbătut de dealul Tatomirești», mai aflăm că
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
de locuitori. Legea administrației din 1931 consemnează unirea satelor Sterianu de Sus, Sterianu de Mijloc și Sterianu de Jos într-o singură localitate, denumită "Sterian", precum și schimbarea numelui satului Linia-Lucianca în "Linia". În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Răcari din regiunea București. În 1968, comuna a căpătat componența actuală și a revenit la județul Ilfov, reînființat, iar satele Linia și Sterianu au fost desființate și incluse în satul Butimanu. În 1981 a avut loc o nouă reorganizare administrativă a
Comuna Butimanu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301158_a_302487]
-
Colacu este o localitate componentă a orașului Răcari din județul Dâmbovița, Muntenia, România. Se află în partea de sud est a județului Dâmbovița, la egală distanță între Târgoviște și București. Colacu se află la nord est de localitatea principala a orașului Răcari, la o distanță de 8 km
Colacu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301161_a_302490]
-
este o localitate componentă a orașului Răcari din județul Dâmbovița, Muntenia, România. Se află în partea de sud est a județului Dâmbovița, la egală distanță între Târgoviște și București. Colacu se află la nord est de localitatea principala a orașului Răcari, la o distanță de 8 km de centrul orașului. Satul este așezat pe cursul inferior al râului Colentina care îl străbate de la N-V spre S-E pe o lungime de 3 km, cea mai mare parte a satului fiind
Colacu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301161_a_302490]
-
este așezat în partea de nord a Câmpiei Vlăsiei. Satul Colacu se învecinează la nord-vest cu satul Mereni din comuna Contești, la nord cu satul Săbiești, la est cu comună Cojasca, la sud-est cu satul Ghimpați, la sud cu orașul Răcari iar la vest cu localitatea Mavrodin, de toate aceste localități fiind despărit prin hotare convenționale. Cursurile de apă de pe teritoriu localității sunt: Temperatura medie anuală este de 10C Cantitatea medie de precipitații anuale este de 600 de mm. Umiditatea relativă
Colacu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301161_a_302490]
-
de comună Ghergani. La 1 august 1925 se formează comună Colacu de care aparțineau satele Săbiești și Bălănești. În anul 1926 se mai adaougă și satele Stănești și Mereni, aceasta durând până în 1941 când toate aceste sate se alătură Comunei Răcari.
Colacu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301161_a_302490]
-
deservite de șoseaua județeană DJ601A, care duce înspre est la București (cartierul Militari), și spre nord-vest la Dragomirești-Vale și mai departe în județul Giurgiu la Joița și în județul Dâmbovița la Brezoaele, Slobozia Moară (DN7), terminându-se în DN71 la Răcari. Prin comună trece calea ferată de centură a Bucureștiului, segmentul fiind tranzitat de trenurile ce circulă între București și Videle (cu destinația Craiova sau Giurgiu). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Chiajna se ridică la de locuitori, în creștere
Comuna Chiajna, Ilfov () [Corola-website/Science/300492_a_301821]
-
dârste» și pentru sutele de mori de pe cursul Dâmboviței, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanță economică pentru târgul Bucureștilor. Limitele actuale ale cartierlui Dristor sunt: la nord - strada Babă Novac, la sud - strada Răcari, la vest - Șos. Mihai Bravu, la est - Bulevardul Râmnicu Sărat. În cartierul Dristor se poate ajunge în timp foarte scurt, din orice alt cartier din București în care există metrou, coborând la stația Dristor. În plus, există o rețea de
Dristor () [Corola-website/Science/303444_a_304773]
-
piața imobiliară o astfel de locuință ar fi valorat 150.000 de euro. Această tranzacție s-a perfectat deși conform declarației sale de avere, Medar mai deținea în proprietate, împreună cu soția, două case de vacanță: una din 1991, în comuna Răcari, și una din 2003, la Bușteni. Legea nr. 562/2004, modificată prin Legea nr. 357 din 2006, pentru vânzarea locuințelor de serviciu din apărare, ordine publică și securitate națională, interzice cumpărarea apartamentelor de către persoanele care „dețin în proprietate, ele sau
Sergiu Medar () [Corola-website/Science/306562_a_307891]
-
Castrul, aflat la o altitudine de 103 m, are lungimea între ziduri de 168 x 140 m, cu lungimea pe direcția E-V). Ca localizare, situl arheologic se află lângă calea ferată Craiova-Filiași, în dreptul gării Răcari, aflată la marginea satului Răcarii de Jos, comuna Brădești, județul Dolj. Gara se află, practic, peste așezarea civilă a castrului roman. Castrul însuși se află la numai circa 70 m SV de gară. Castrul de la Răcarii de Jos este cuprins
Castrul roman de la Răcarii de Jos () [Corola-website/Science/314433_a_315762]
-
Castrul, aflat la o altitudine de 103 m, are lungimea între ziduri de 168 x 140 m, cu lungimea pe direcția E-V). Ca localizare, situl arheologic se află lângă calea ferată Craiova-Filiași, în dreptul gării Răcari, aflată la marginea satului Răcarii de Jos, comuna Brădești, județul Dolj. Gara se află, practic, peste așezarea civilă a castrului roman. Castrul însuși se află la numai circa 70 m SV de gară. Castrul de la Răcarii de Jos este cuprins în Repertoriul Arheologic Național, cu
Castrul roman de la Răcarii de Jos () [Corola-website/Science/314433_a_315762]
-
ferată Craiova-Filiași, în dreptul gării Răcari, aflată la marginea satului Răcarii de Jos, comuna Brădești, județul Dolj. Gara se află, practic, peste așezarea civilă a castrului roman. Castrul însuși se află la numai circa 70 m SV de gară. Castrul de la Răcarii de Jos este cuprins în Repertoriul Arheologic Național, cu codul RAN 71108.02, ca centru de locuire militară - castru, din Epoca romană, Epoca migrațiilor și... Hallstatt.. Referirea la Hallstatt se datorează descoperirii unor complexe izolate. se află pe terasa stângă
Castrul roman de la Răcarii de Jos () [Corola-website/Science/314433_a_315762]
-
fost scoasă din săpătură nici o monedă mai târzie, în ciuda convingerii lui Dumitru Tudor că fortificația a fost preluată de "populația civilă", pe vremea lui Constantin cel Mare. Există, în schimb, ceramică și complexe din secolul VI. În așezarea romano-bizantină de la Răcarii de Jos au fost descoperite (în condiții și locații necunoscute!) surprinzător de numeroase monede romane târzii, din care nu mai puțin de trei emise de Justinian, și anume câte o piesă de un "follis", o jumătate de "follis" și o
Castrul roman de la Răcarii de Jos () [Corola-website/Science/314433_a_315762]
-
monede romane târzii, din care nu mai puțin de trei emise de Justinian, și anume câte o piesă de un "follis", o jumătate de "follis" și o optime de "follis". Primele două piese datează din anii 522-527. Aceste descoperiri de la Răcari sunt extrem de importante, pentru că ele provin din aria unui fost castru roman din secolele II-III, în jurul căruia s-a dezvoltat o așezare civilă și care și-a continuat probabil existența în cursul secolelor IV-VI (secolul VI fiind însă singurul
Castrul roman de la Răcarii de Jos () [Corola-website/Science/314433_a_315762]
-
Ilfov și avea o populație de 2727 locuitori. Comuna Brezoaiele era inclusă în plasa Ghergani din județul Dâmbovița și era formată din cătunele Brezoaia-Brăiloiu și Brezoaia-Clucora, cu 1867 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Răcari din regiunea București și în perioada care a urmat comuna Brezoaia a fost desființată și împărțită între comuna Ulmi și comuna Brezoaele. În 1968, comuna Brezoaele a fost transferată la județul Ilfov; compoziția sa a devenit atunci cea actuală, cu
Comuna Brezoaele, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310477_a_311806]