3,432 matches
-
în ea dorința. Mai vie ca la început. Se știa frumoasă poate printre cele mai frumoase fete din oraș -, o enervau politețele excesive ale bărbaților, foarte rar răspundea vreunei propuneri de-a ieși la un spectacol, dar la o asemenea răceală cum dădea dovadă noul medic nu se aștepta. Cum i-o fi arătînd soția?" s-a întrebat mult timp, iar cînd a cunoscut-o "ce naiba găsește la leșinata asta?!" -, s-a mirat, stupefiată, și, considerîndu-l bleg, a început să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-se că-s pacienta profesorului, toți... Totuși, puteam să am foaia completată imediat după vizită, să pot ajunge mai repede la autogară... Acum aș fi fost acasă." Țevile de sub canapea încep să se răcească, iar dinspre geam coboară valul de răceală. Aura se mută pe locul din mijloc, strîngîndu-și blana la piept, cu o ciudă mereu crescîndă că a scăpat cursa rapidă. Dumnezeule mare! exclamă șoferul, răsuflînd ușurat, trăgînd frîna de mînă. Am ajuns la restaurantul Sălcii spune, întorcîndu-se spre interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
brațul, de afară, dintr-o magazie descoperită prin întuneric, spre ziuă, cînd l-a trezit femeia și i-a spus să facă ceva măcar pentru cei doi copii dacă ceilalți pot să rabde, că odată focul stins, se simțea cum răceala se ridică din cimentul de pe jos, întîlnindu-se cu cea venită dinspre ferestre chiar la genunchi, pătrunzînd adînc, cuibărindu-se în oase. Soțul ia copilul în brațe, se apropie de Ovidiu, care servește pe cei de lîngă bar cu băutură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
era înalt, verde, noaptea de august călduroasă..." Pe culoarul înțesat de lume, Aura înaintează cu greu, fără să găsească vreun loc liber. Durerea spatelui înfrigurat parcă a mai lăsat-o, dar au început picioarele s-o supere, nu atît de răceala ce se simte pe jos, pe lîngă pantofii ei, cît mai ales de romul băut, coborît deodată în pulpe și în tendoanele de sub genunchi, în vreme ce mintea, puțin încețoșată, e lovită mereu de același gînd: "Trebuie să divorțez de el!" Oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
frumoaso, că-ți tai părul ăsta superb, în care mi-aș pierde sărutarea ca-ntr-un iad al visurilor mele erotice, și asta ca să nu mai vorbim de restul trupului superb! Fericit cel ce-o să reușească să te scoată din răceala în care zaci! Un singur bărbat ți se potrivește de minune, spune el grav un inginer tînăr, de la "Valea Brîndușelor", are o motocicletă japoneză... Na hîrtia și fugi, vezi că-s de gardă pînă mîine... Nu ieși din secție decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dai în judecată pe Sultana că te-a bătut, nu văd ce cîștigi. Nici măcar martori n-ai. Întreabă-ți colegul. Și amintește-i că nu se glumește cu alde astea. L-oi întreba zice Pavel fără nici un chef, înfuriat de răceala fetei și pornește spre dormitor, să se odihnească, liniștit că Mihaela lui nu e în stare de scandal, nici dacă l-ar vedea. Încălziți bine de flăcările mari din gura sobei, călătorii se împrăștie, reluîndu-și locurile pe scaune ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai întoarce de la București; a fost arestat", apoi... ...apoi ancheta, apoi copilul, greutățile... murmură ea, total absentă, fascinată de jocul viscolului în fereastră. "...copilul, greutățile..." reverberează în profesor vorbele femeii, făcîndu-l să se simtă tăiat în două de valul unei răceli cumplite. Și-n aceeași clipă, ca un blestem, în amintire, îi apare holul Universității: de după unul din multele panouri cu lozinci, o făptură de coșmar, cu niște ochi mari, de jivină hăituită, aceiași ochi care au tăiat în două întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
adus aici, în picioare, pierdut, cînd, foarte bine, putea să fie în brațele acestei femei, în pat, nicidecum să-i suporte amenințarea, care, la urma urmei, se poate referi la faptul că el, asemeni unui cinic, a întărîtat-o, scoțînd-o din răceala ei, "oare chiar am scos-o?!, păpușa de cauciuc ar fi prins în totalitate viață?" -, și a lăsat-o baltă tocmai cînd s-a aprins mai tare. Trece cu capul plecat pe lîngă Maria, întinde mîna și ia de pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
De ce? Cum de ce?! Pentru că s-a pregătit! De ce s-a pregătit? insistă Mihai. Maria rotește fotoliul, întorcîndu-se, astfel că genunchii ei stau față în față cu-ai lui Mihai. Se uită lung în ochii tînărului, impunîndu-și cu greu să păstreze răceala și severitatea privirii de mai înainte, cînd încă nu băuse: Ești prietenul Doinei și el, ca tată al fetei, a considerat... Vorbe, Maria! șoptește Mihai rîzînd, cuprinzînd în palme genunchii femeii. Știi la fel de bine ca și mine de ce. Maria face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pînă la obsesie să merg în dormitor, unde, în oboseala mea, să mai pot găsi încă putere să întind mîna, să dau plapuma la o parte, apoi, cu palma tremurînd, să ghicesc prin întuneric formele unui trup... Dar... mereu aceeași răceală. Și mă apucă o ură și o furie... De multe ori îmi dau singur pumni. Apoi îmi frîng furia zicîndu-mi că Doinița a adus atîta soare în sufletul meu că nu-și mai au rost regretele pentru..., dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-o, dar de ce a vrut să treacă fata pe numele ei? Unde o fi profesorul, că nu-l văd? Ce l-o mai fi interesînd Maria acum? Între el și Maria o mai fi vreo legătură?! Poate și de aici răceala ei pentru Theo. Ea mi-a reținut, telefonic, bilet la agenția auto, lîngă profesor. Trebuie să-l întreb dacă și el a avut biletul reținut. Ce vrea Maria? O fi aflat că el a dat declarația? Da-da! El a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ea, să nu-mi ceară banii înapoi dacă..." "Aa, înseamnă că nu-i nimic adevărat" a gîndit ăla cu glas tare, "deci, sigur nu te-a aprins, ca apoi să te lase cu soțul?", m-a mai întrebat cu o răceală în glas că mi se făcuse pielea ca de găină, apoi m-a pus să-i repet totul, poate o scrîntesc, c-așa-s ăștia, te pun să scrii de șapte ori și te freacă pentru orice nepotrivire, dar și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nebunie necesară. Altfel, riști să nu mai spargi vreodată cercul în care te învîrți. Observînd-o cum tace, Mihai o strînge mai cu putere, învăluindu-i gura într-un sărut lung, răscolitor, alintînd cu palmele trupul aproape gol, dar, învins de răceala femeii, se retrage încet, cu părere fie rău, sfîrșind prin a-și prelinge palma dreaptă pe brațul ei gol, pînă îi întîlnește mîna, pe care o ia și o ridică, sărutînd-o. Domnule Vlădeanu, pufneșet Maria batjocoritoare bunul meu simț s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
umărul lui Mihai ca dintr-un măr. Poate că Mihai nu a glumit cînd mi-a oferit pieptul lui să pun capul mereu... Am fi doi scorpioni... Cred că ne-am devora zilnic, pînă la epuizare; oricum, mai bine decît răceala din casa în care stau acum cu Theo... Căci dacă nu-l părăsesc acum, vor fi mereu alte Coca Muraru..., alte.... Are dreptate Mihai: unii au riscat împărății..., au..." Milițianul fluieră din răsputeri, gata să-și dea duhul, dar Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-și închipuise vreodată că ar putea fi atât de sinceră și deschisă. Ce bine era dacă ar fi fost așa mai demult! Câtă plăcere le-ar fi oferit Geenei și lui Dave 2! Iat-o hohotind încet despre frustrările și răceala din mariajul ei cu Dan. Dave 2 nu se putuse abține să nu-și pună un braț protector în jurul ei. Ea se cuibărise în deschizătura unsuroasă, cu miros fetid, dintre gulerul kaki al jachetei și pielea kaki și uzată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
grupuri locale de întrajutorare în care erau implicați cu toții. Numai că discuția din dimineața aceea se concentra exclusiv asupra picioarelor invadate de varice, asupra intestinelor care își torturau anusurile aferente, asupra capetelor afectate de schimbările de presiune atmosferică și asupra răcelilor fără de sfârșit, cu nasuri care curg. Ceaiul clipocea în cana în care de obicei se spălau pensulele. Naomi îl dăduse pe gât și acum simțea cum i se mișcă în stomac. — De patru ori pe noapte, spuse Gail Hutchinson, aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
țipe, împroșcând cioburi, nu polimeri. Părinții Țăcănitului tocmai divorțaseră, iar taică-su plecase la mare cu o cercetătoare creață, aflată la început de drum. 3. când multe, multe chipuri sunt aplecate asupra ta, când auzi voci îngrijorate și când simți răceala pardoselii întinsă în tot spatele, observi mai clar ca niciodată pâlpâielile becului din tavan. Nu știi cine sunt oamenii care te privesc, nu deslușești ce spun, nu înțelegi de ce ești lungit pe mozaicul înghețat, dar constați cu uluire că filamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mă gîndesc la asta, și simt din nou acea senzație cumplită de alunecare, cînd mamelonul Îmi alunecă din gură, pentru că sînt tras Înapoi de picioarele din spate. Lumea vorbește despre disperare ca despre un sentiment de gol În stomac, o răceală sau o greață, Însă pentru mine va fi Întotdeauna acea senzație că sfîrcul Îmi scapă din gură și Îmi trece rapid peste gingii. Însă ce se aude acum ? E liniștea, o liniște jenată ? Vă trageți de bărbie și vă gîndiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că e un caz unic. Nici pomeneală de așa ceva: toate cazurile se repetă. Nu-ți cer altceva decît să-mi răspunzi la anumite Întrebări. Restul, ne privește. Și-acum, spune-mi: cînd ai Început să observi ceva suspect... o anumită răceală În purtarea soției. — Nu sînt Însurat, protestă Rowe. Domnul Rennit Îi aruncă o privire scîrbită - nu-i plăcea să fie contrazis. Desfacerea logodnei cumva? urmă el. I-ai trimis vreo scrisoare? — Nu e vorba nici de așa ceva. — Șantaj? — Da’ de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
clar din felul în care îi apostrofează, de cum se află față-n față: „Duceți-vă acasă, porumbeilor, și spuneți-i șefului vostru să trimită exploratori mai atenți, altă dată, dacă vrea să-și aducă bibliografia la zi... Mă privesc cu răceala adormită a călăului prins pe picior greșit. Această sectă dedicată cultului și căutării de cărți secrete a ajuns pe mâna unor băiețandri, care au doar o idee aproximativă despre misiunea lor. - Dar tu cine ești? - mă întreabă. Cum îmi aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
casei, alerg la fereastră. E de ajuns să întind mâna și să ridic receptorul. Spun gâfâind: - Aici nu e... - și din receptor o voce, un pic nerăbdătoare, dar numai un pic, căci ce izbește mai mult în vocea asta e răceala, calmul. Spune: — Fii atent. Marjorie e aici, în curând se trezește, dar e legată și nu poate scăpa. Ține minte adresa: 115, Hillside Drive. Dacă vii s-o iei, bine; dacă nu, în pivniță e un bidon de cherosen și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
testezi reflexele condiționate, vine în centrul cămăruței și-al atenției. - Iată-mă, răsărind printre voi, cavaleri ai pocalului verde, prinți neștiuți la masa de umbre, sunt a voastră până se stinge dorința din carne, până sună ceasul din urmă, cade răceala și glasul cel stins nu mai știe să spună, târfa dansează pe spumă... și scutură dintr-un șal cu nuferi portocalii. - Taci, făăăă, taci dracului cu interbelisme de-astea, mi se-apleacă... Hai, mai bine, jos textilele! Muza se codește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
militară, desfășurarea zonei, urmărind milimetru cu milimetru înaintarea frigului, profunzimea lui. Era, poate, singurul om care își prezenta plastic, în amănunțime, propriul trup, știind cu precizie matematică la cîți milimetri de încheietura genunchiului sau în ce zonă a pieptului ajungea răceala într-un sfert de oră, o jumătate ori o oră întreagă. Fiind preocupat de evoluția pojghiței de gheață nu mai putea fi chiar atît de atent la conversație, la raportul ce i se prezenta. Nu mai reușea să analizeze rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că blestema în gînd și clipa în care i-a trecut prin cap să se împotrivească Comitetului din Vladia, vedea privirea albă, aproape tîmpă, a lui Leonard Bîlbîie îndreptată către gura neagră a pistolului. Iar el simțea încetul cu încetul răceala oțelului răzbătând prin piele, transmițîndu-se creierului său blocat de frică. "Locotenentul Georgescu a șuierat "trage, excelență, el te-a adus aici, n-ai nici o ieșire. Chiar dacă sînteți la fel de ticălos ca și spionul ăsta nenorocit o să rămîneți în viață doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o bancă dintr-o stație de autobuz, a scris „Sunați-mă când găsiți un remediu”. Pețitorul și-a lăsat biletul împăturit pe masa din bucătărie, să nu-l rateze nevastă-sa. Biletul spunea: „Au trecut 14 săptămâni de când am avut răceala aia, și încă tot nu m-ai sărutat”. A scris: „Vara asta tu mulgi vacile”. Contesa Clarviziune a lăsat un bilet spunându-i ofițerului care se ocupă de eliberarea ei condiționată că poate fi contactată la numărul 1-800-TEAPA. Contesa Clarviziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]