605 matches
-
întreruperea contactului, dar senzația de vertij întîrzia să dispară. Încercă să-și golească mintea, într-un gest reflex de supărare, fiindcă realiză imediat ce i se întîmpla. Dacă mintea sa ar fi fost un glas, atunci gândul lui ar fi fost răcnet. ― Alaana! ― Nu te supăra, Rim, e important. Trebuie să-ți zic asta. ― De ce? ― M-au pus să te sondez cât mai adânc. Urmează să le spun dacă ești schimbat în vreun fel, dacă ai gânduri ascunse. ― Știi că e ilegal
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
părea mai mică. Două focuri bine țintite spulberară un detașament de oameni și doi zeți, iar clonele se avântară prin breșa făcută. N'Gai Loon focaliză imaginea camerei spre locul în care atacau clonele și nu-și putu stăpâni un răcnet de furie. Zuul se afla chiar pe direcția de atac a clonelor. Maestrul nici nu încercă să se gândească ce ar fi însemnat pierderea interpretului. Încercă disperat să cheme un quint, dar se părea că ei se află încă pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
din veacuri moștenit,/ De-a culege, de-a frânge fructul rar,/ E slăvit când toamna-i ștergar împodobit/ Cu legănatul rod pe loitre de car”) telegrafiei fără fir și telefoniei mobile („Parfumuri, unduire, ocheade și teroare,/ plutiri și goliciune, sex, răcnete, demență,/ farduri și fumigene, vădită regulare,/ fani, isterii, delir, transparență”). Extrema diversitate de preocupări - incluzând inegalități de substanță, diferențieri în ordinea valorii - caracterizează și cărțile de istorie și critică literară, de teatrologie, publicistică, monografia Lirica lui Constant Tonegaru (1997), exegeze
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
RĂCNETUL CARPAȚILOR, revistă apărută la București, lunar, din martie 1990 până în iulie 1992, cu subtitlul „Organ al Partidului Liber Schimbist”, sub conducerea unui colegiu de redacție. În articolul-program Caragiale e cu noi, semnat de Ștefan Cazimir, se menționează că R.C. își
RACNETUL CARPAŢILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289081_a_290410]
-
ia vina asupra ei, murind înainte de a fi sângeros biciuită. Cu unele situații trase de păr (coincidențe forțate ș.a.), piesa confirmă interesul autoarei pentru conflictele în plan psihologic. În Puiul de lup (1933), dramă în același registru (plâns în hohote, „răcnet” final), ciocnirea, cu o coloratură tezistă, e între instinctul de neam (porunca „sângelui”) și simțământul iubirii. Personajul supus tragicei dileme, Pan Vlasko, un tânăr nobil polonez, este înfrânt în luptă și adus la curtea vornicului Dragomir. Curând, se înfiripă o
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
din 1905, Dreptate!) sau pedalând pe senzațional („romanele originale” Incestul din București și Misterele Ocnelor Mari, publicate în „Depeșa”, 1901). Calibrate după rețete la modă, ele mizează pe afecte puternice care dau, una-două, în plânset ori se congestionează subit în răcnete sfâșietoare. Trama e pigmentată cu incesturi, violuri, leșinuri, sinucideri, cum și cu potriveli neverosimile și stridente lovituri de teatru. Personajele se supun aceluiași canon, fiind în tabăra negativilor - lași, infami, scelerați („cu ochii injectați”, cu un râs „răutăcios și bolnav
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
Național-Țărănistă - să-și rostească cuvântul românesc! Duminică, 28 iulie la orele 11, a.m., se inaugura casa de sfat „Gavril Bolburoiu” a tineretului circ. XIII. În fața asistenței numeroase și entuziaste, Ella Negruzzi, care-și începuse cuvântarea, a fost întreruptă de amenințările, răcnetele și imprecațiunile uneltelor teroriste, fiind nevoită să se furișeze pe uși lăturalnice spre a scăpa cu viață de furia inconștienților (sosiți în camioane speciale) și veniți cu un singur consemn: să strice întrunirea pașnică, să provoace scandal, să lovească - să
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
un oltean pripășit care se însurase cu Aglaia. Femeia era din partea locului. Când se schimba rândul la măcinat, Costandin bătea cu lopata în coș iar dacă omul de la ladă se arăta prea lacom cu strânsul făinii, atent, credinciosul scotea un răcnet și, cu mâna, făcea semn celui care urma, să coboare mai iute. Vameș drept, Costandin nu răbda să rămână cineva în pagubă. Banii de băutură și-i scotea vânzând grăunțe. Când rămânea singur în moară, Costandin începea să fluiere, împărțind
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
prăpăd, te asurzea orăcăitul broaștelor. Pe coastele care frigeau, șerpii se slobozeau din păduri în valurile călduțe pentru a înșfăca cărnurile moi și placide care se soreau în cârduri. Orăcăitul se transforma atunci într-un țipăt înfiorător de omenesc, în vreme ce răcnetul universal al celorlalte continua cu nepăsare. înverzite din nou, buruienile ridicau moțuri noroioase. Prin șesul plin de apă șerpuia calea ferată. Pe movile, alături de ea, se înălțau cantoane. în vipie șinele clipeau, părând că intră de-a dreptul în văzduh
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-i slobozeau drept către opust. De sus, țăranii sprijineau crengile în cațe și în căngi, mânându- le încet din argea. în bubuitura apei, cu sprinteneală, trunchiurile se strecurau prin stăvilar. Galbenă, lumina felinarului împuțina întunericul. - Io, măă !... se auzi un răcnet lung. - Ațin’te ! Cu plescăit, trunchiul se prăbuși în adânc. Ostenit, omul care străjuise primul coborî de pe opust. își trecu mâna prin păr și băgă de seamă că nu mai are căciulă. - S-a dus ? S-a dus ! constată un
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
furie, o furie neputincioasă de data asta. Atunci, el de ce nu poate crede - măcar în glumă, sau de formă - în aceste religii caricaturale după care se dă în vânt populația Romei? În fanaticii Belonei de exemplu, care se întrec în răcnete, înveșmântați în negru din cap până-n picioare, și-și fac răni la brațe și la șale cu o secure, ca să ofere prinos zeiței sângele lor. Geme înăbușit. Cum să-i considere altfel decât țăcăniți? — Io mi-s ateu de felul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-o fac. ― Ei, la naiba, exclamă Geraldine, ce ai de pierdut? Are dreptate, știu că are dreptate. Mergem înapoi sus, și Geraldine îmi spune despre tipul pe care l-a întâlnit săptămâna trecută - Simon, care conduce un Mercedes ultimul răcnet, lucrează în domeniul depozitelor de investiții și o scoate la cină diseară. ― Așa, îmi spune, cocoțându-și fundul micuț pe colțul mesei mele. Ridică receptorul și sună-l pe Brad. ― Nu pot, mă opun eu, zâmbind. ― Jemima! Fă-o. ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o seară de vineri în Fifth Floor, la Harvey Nichols. Iar Richard a avut dreptate, femeile chiar erau superbe. Au comandat șampanie și-n câteva clipe s-au văzut înconjurați de femei fenomenale, cu siluete de manechine, aranjate după ultimul răcnet. Nimeni nu i-a cerut direct vreun autograf, pentru că nimeni nu se putea comporta atât de deplasat, dar era extrem de evident din priviri, din șoapte, din gesturile cochete, că toată lumea știa foarte bine cine este Ben. ― Fantastic, spuse Richard la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lui Brad și Jemimei la yoga. Poate doar ca să aruncăm o scurtă privire. E suficient să spunem că Jemimei i se pare ciudat. Mai ciudat este faptul că aici sunt bărbați și femei în număr egal, acoperiți cu toții de ultimul răcnet din lycra: toți respiră adânc și-și contorsionează trupurile în poziții stranii. ― Nu sunt sigură că pot ține ritmul, gâfâie Jemima. Stă întinsă pe podea, cu picioarele date peste cap și se chinuie să facă în așa fel încât degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
voastră numai, puteri îngrozitoare, La jugu-i el silește pe cei ce l-au urât. Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă, Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând în vânt - Prin limbile de flacări, ce-n valuri se frământ -, Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă, Evul e un cadavru - Paris al lui mormânt. Pe stradele-ncrușite de flacări orbitoare, Suiți pe baricade de bulgări de granit, Se mișc-batalioane a plebei proletare, Cu cușme frigiene și arme lucitoare, Și clopote
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
când acesta se repezi spre capa agitată de Hernandez În fața sa. O atacă orbește și băiatul Îl trase Înspre mijlocul arenei. Zurito rămase pe loc, mângâindu-și calul și privind cum taurul se repezea la capa agitată de Hernandez În răcnetele mulțimii. — Ai văzut-o pe asta? Îl Întrebă pe Manuel. — Minunat. — Acu’ chiar că l-am Înțepat. Uite-te cum arată. Când Hernandez Încheie o pasă strâmtă, taurul căzu În genunchi. Se ridică imediat, dar din capătul celălat al arenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
palma, femeie! Nu ne mai fierbe! Ce-i în mână nu-i minciună, spuse femeia râzând cu toată gura, desfăcându-și încet degetele, ca petalele unei flori rare, dând la iveală o cruciuliță cu lanț de argint. Amuțiră cu toții, așteptând răcnetul de bucurie al norocosului. Dar nu se auzi nici un sunet și marinarii se uitară mirați unul la altul. A cui e crucea? sparse tăcerea, pierzându-și răbdarea, unul care părea a fi șeful lor. Nimeni nu răspunse. Toți se uitară
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de aur și capul cu gura căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii, se aud și astăzi răcnete sinistre în nopțile cu lună plină. Capitolul VIII CAMERA BĂTRÂNULUI SE UMPLUSE de obiecte stranii. De mobilier și alte nimicuri se lepădase rând pe rând, uitându-le până și rostul. închise ochii și urechile încăperii, trăgând zăvoare și obloane. Întoarse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fără rost: - Închipuiește-ți ce copil e!...Ce-o fi gândit Ioana la marginea mării? Pe fața ei nici o lumină. Un măgăruș trist și caraghios face toate treburile oamenilor de aici. Îl vezi de dimineață până seara la lucru. Câteodată un răcnet de al lui răscolește tot portul. E simpatizat de toți și e un veșnic motiv de distracție. Se povestește în glumă că face și alte servicii: răcnește numai la anumite ore și astfel poate fi întrebuințat drept ceas. În orice
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fete, se lungi din nou deasupra ei, cu o mână îi ridică pe dedesubt bazinul și, după câteva smucituri, o pătrunse, împingând din șale iar și iar, de câteva ori. Ea scoase un strigăt, deschise ochii mari și, cu un răcnet, își eliberă o mână și îi înfipse unghiile în față. în vreme ce lupta celor doi reîncepea, Balamber veni mai aproape cu calul, astfel că, o clipă, ea se uită la el pentru a doua oară: privirea, încărcată de furie și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
palma, femeie! Nu ne mai fierbe! Ce-i în mână nu-i minciună, spuse femeia râzând cu toată gura, desfăcându-și încet degetele, ca petalele unei flori rare, dând la iveală o cruciuliță cu lanț de argint. Amuțiră cu toții, așteptând răcnetul de bucurie al norocosului. Dar nu se auzi nici un sunet și marinarii se uitară mirați unul la altul. A cui e crucea? sparse tăcerea, pierzându-și răbdarea, unul care părea a fi șeful lor. Nimeni nu răspunse. Toți se uitară
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de aur și capul cu gura căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii, se aud și astăzi răcnete sinistre în nopțile cu lună plină. Capitolul VIII CAMERA BĂTRÂNULUI SE UMPLUSE de obiecte stranii. De mobilier și alte nimicuri se lepădase rând pe rând, uitându-le până și rostul. închise ochii și urechile încăperii, trăgând zăvoare și obloane. Întoarse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mâna dreaptă în palmele mele apoi ducând-o la gură, i-am sărutat foarte ușor linia vieții. A încercat să și-o retragă fiindcă reacțiile colegilor n-au întârziat să apară dar s-a răzgândit imediat murmurând două versuri printre răcnetele isterice ale celor din jur: -“Din bube mucegaiuri și noroi Iscat-am frumuseți și prețuri noi...” Oare Arghezi o fi fost și el la muncile agricole? Cine? am răcnit cea mai proastă întrebare pe care-o puteam inventa doar de dragul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]