1,313 matches
-
lui. O, numai dacă pulsul mi s-ar preface într-o vâlvătaie sălbatică, aș învia în limba unui popor de zei... Doar lepădarea de mica mare lașitate mă va spăla: o propoziție cu gheare se va forma din ce-am răcnit - săgeata unei vocabule o să străpungă tăcerea - și mă voi salva salvând-o. Sonetul II Nu scormoni în infinit cu ochii! Sub omoplatul tău, pe limba încă scrumită de dulceața mierei, într-o măruntă cută a durerii tale de cap - acolo
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
gloatelor și a bulucurilor să primbla, Pupădza ca ceaușii la alaiu îi aședza, Căile din fluiere șuiera, Brehnăcile înalt pentru paza străjilor să înălța. [...] Mînie ca aceasta vărsară, vrăjmășie ca aceasta arătară, gătire ca aceasta făcură, tunară, detunară, trăsniră, plesniră, răcniră, piuiră și din toate părțile cu mare urgie marile acestea jigănii asupra micșoarelor musculițe să răpedziră. Ce, precum să dzice cuvîntul (Fată munții și născură un șoarece), că pre cîtă groază arătară atîta de batgiocură rămasără“ (Partea a IV-a
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
lor natural, pentru a se crea un ritm fonetic. Dar Cantemir are la dispoziție și mijloace de ritmare mai subtile: este maestru în formarea lanțurilor de sinonime totale sau parțiale, creînd astfel și un ritm semantic („tunară, detunară, trăsniră, plesniră, răcniră...“). Pentru a se potența efectul cumulativ sunt utilizate intens rimele interioare provenite din așezarea verbelor la același timp și la aceeași persoană. Toate aceste procedee se află imbricate unele în altele și au drept rezultat o complexă structură prozodică. Autorul
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
să rămînă unde era și rosti același discurs pe care-l mai ținuse în alte cinci clase superioare. Directorul nu mai avea dinți în gură. - Domnilor, începu el, șine a diștrus biuștul șarului în șala de feștivități ? Clasa tăcea. - Rușine! răcni directorul, stropind cu scuipat tocilarii din primele rînduri. Tocilarii se uitau plini de devotament în ochii lui Sizik. Privirea lor exprima regretul sincer că nu știu numele delicventului. - Rușine! repetă directorul. Șă aveși în vedere, domnilor, că dacă într-o
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
are dureri de cap. 1875-1883 Timpul capodoperelor: Luceafărul, Scrisorile (5 la număr), Doina ș.a. 1883 Vară, acasă la Maiorescu, Eminescu îi declară că vrea să învețe albaneză și să se călugăreasca. Altădată, se duce la cafeneaua “Capșa”, scoate revolverul și răcnește că regele trebuie împușcat, pentru că-i ține pe liberali în brațe. Apoi se baricadează într-o baie publică, opt ore, lăsând apă să se reverse peste tot. Gardienii sparg ușa și-i pun cămașă de forță. Ajunge la casa de
Mihai Eminescu este propus pentru canonizare [Corola-blog/BlogPost/95671_a_96963]
-
24. Omul cu ief pleacă bulversat, să se îmbarce. În spatele lui, o doamnă rubicondă și veselă, cu soțul subțirel și vesel. Prezintă biletele și buletinele. Belgianca în uniformă silabisește, uitându-se mirată la bărbat: - Va-si-li-ca? - Hăăă! Asta e nevastă-mea!, răcnește el și-i ia biletul din mână, ca să i-l dea pe cel pe care-l avea în mână însăși Vasilica. În fine, pleacă Vasilica și soțul ei, prezentăm și noi documentele și o luăm spre avion. Schimbasem biletele în
Cu Tudorel și Vasilica, dincolo de nori by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19090_a_20415]
-
dispar pe hornul acesteia. Baba, speriată de năvala lighioanelor în odaie, țipă disperată. Este conștientă că-i scăpase de sub control și aceste momente puteau însemna sfârșitul său. - Opriți-vă neisprăviților, că rămân fără aer! - Ne-ai jucat cum ai vrut! - răcni unul dintre împielițați cu vocea răgușită. - Cum îndrăzniți să-mi nesocotiți poruncile? Derbedeilor, nu sunteți buni de nimic! Avem o înțelegere și trebuie respectată atât cât voi dori eu! - Ne trebuie una mai tânără care să-ți preia ștafeta! - zise
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
fac bine sau rău, ne iscă invidii, ură și tot felul de atitudini ciudate, antagoniste, dușmănoase, în care, cel care reușește să ia o „pauză” și să își ascută simțurile, poate percepe insinuarea principiului răului, care, de la începuturile lumii „umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Pet. 5,8). Din acest motiv, și situația Bisericii (ca ceea ce este chivernisitoare a harului prin care cele șapte Sfinte Taine îi întărește pe credincioși pe calea spre mântuire) devine una
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/384814_a_386143]
-
Oamenii? Ploaia? ................................... În vaduri ape repezi curg Spre locuințele lacustre Sunt singur și mă duce-un gând: Vreau să știu ce e cu mine, Ce rost am pe-acest pământ. NU-S VINOVAT C-AM ÎNDÂRJIT ȘACALII ȘI C-AM RĂCNIT CU SUFLETUL DURUT CĂ NU DAU UN CEAHLĂU PE TOȚI URALII ȘI CĂ URĂSC HOTARUL DE LA PRUT. Soarele s-a topit și a curs pe pământ. În lan erau feciori și fete, Și ei cântau o doină-n cor. Iubito
PARTEA A II-A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385085_a_386414]
-
știut să-ncropească și alt enunț. Nici tu Bună ziua! nici salutul regulamentar, nici... nimic. Rar, dar foarte rar, uita de nesupunerea sa la rigorile militare, lua poziția Drepți! și, încordându-și întreaga ființă, te privea direct în ochi și-ți răcnea un Putere Unității! de mai mare dragul, așa de convingător și cu patos rostea insolita urare. Mirați la-nceput, colegii veniseră în curând cu dezlegarea utilizării salutului. Ziceau ei c-ar fi fost împrumutat, potrivit precizării unui fan al filmelor
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
din 12 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Text de Claudia Vaszko: Anul 2005 fusese un an sumbru. Vara trecuse secetoasă, toamna, precum primăvara ... fără culoare. Iarna, cumplită. Un ger aprig striga pe-afară. Fulgi nervoși se izbeau de pământul înghețat, răcnind din toți rărunchii. Eram singură în cameră, în întuneric. Mă gândeam la primul om de zăpadă pe care l-am făcut, împreună cu bunicul. Nu-mi puteam aminti ce vârstă aveam atunci. Am aprins, în amintirea bunicului, ca într-un ritual
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
sapă șanțuri de ruină. Mă zvârcoleam, și ale mele brațe O rugă către lună înălțau Iar ochii mei de ramuri se-agățau Săltând în lacrimi conturau nuanțe. Și auzeam un murmur de izvoare Cum se sfădeau copacii-ngrijorați Și mă răcneau condorii disperați Pe piele-mi iederi curg agățătoare. Și-ncet mă ningea cerul cu luceferi Și m-afundam tăcut în visul meu Doream să pot să scap din acel hău Cu flori de nuferi tu să mă acoperi. Sfârșit și
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
cuvânt la un moment dat o voce se aude ca o eliberare. -Unde o duceți pe această doamnă?... -A decedat domnule Doctor !... au răspuns cei ce o conduceau către acea cameră înspăimântătoare. Doctorul întinde două degete către artera carotidă și răcnește furios. -Această doamnă nu este moartă, vă rog s-o duceți înapoi în salon! Magdalena a simțit o usurare și ia revenit inima la loc, dupa câteva zile și-a revenit în simțiri, dar nu-și simțea brațul și piciorul
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
A sosit și clipa cănd o voce cunoscută strigă în curtea spitalului numele ei. Se apropie de fereastră și-l vede pe Alexandru clătinându-se cu un buchet de flori în mâini, deschide cu inima strânsă fereastra și-l aude răcnind la ea: Ce este... tot o curvă?... Avem o fetiță!...spuse ea cu o voce gâtuită de teamă... Florile alunecă din mâinile soțului ei care împleticindu-se-i șoptește : Să nu vă prind la ușa mea, nu ai ce căuta
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
întreprinderii, i-au „prezentat” lui Nicușor grava „problemă” care trebuia urgent „rezolvată”. Evident, spre binele întreprinderii. De data asta, „îngrijoratul” Nicușor a intrat în pielea secretarului de partid care era și a bătut cu pumnul său politic în sticla biroului, răcnind la „tovul degradat moral”: dacă nu rezolvați problema asta în cel mai scurt timp, mă obligați, tovarășe director, să cer sprijin la județeană! Negru de furie și speriat nevoie mare, tovul tăuraș bâiguia în neștire: hai, liniștește-te, liniștește-te
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
spate, Buhăianu urla ca turbatul: --Bagă Trache, bagă tare! Treci de sută că rezistă! Nimeni nu ne stă în cale. Iar Trache, cu aceeași turbare apăsa pedala, ca un luptător condus la atac într-o șarjă de cavalerie, unde comandantul răcnește: după minee! Însă Trache nu striga cunoscutul „uraa!”, ci repeta continuu ca un papagal: --Vezi ce mașină am? Ce mașină am? Vezi? Acum suntem la poarta lui Zamfirescu. Mai bine, scoate și milionul ăla! --N-ai grijă, ți-l dau la
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
mai târâm după noi? Să-l lăsăm aici! Să se descurce! Eee! Lisandra a sărit să-mi ia apărarea: -Ia lăsați-mi băiatul în pace! Dacă e mic, ce-aveți cu el? Eu am început să plâng amarnic. Atunci omul răcni: -Terminați odată! Hai, acasă! Că m-am săturat! Se întoarse la mine și mă luă de mână, nervos : -Hai, mă și tu! Blegule! Când am ajuns la casa omului, l-a luat în primire nevasta : -Ce, mă? Nu mai aveai
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
început iar nebuna. Tu strângi plozii de pe drum și eu să-l spăl la fund! Să pleci imediat cu el din casa mea! Am început și eu să urlu, amplificând hărmălaia. Omul și-a pus mâinile la urechi și a răcnit : -Hooo! Încetați, că m-ați înnebunit! Hai, mă, să te duc la mă-ta, să te spele la fund! Lisandra a început să plângă amarnic și să urle : -Nu vreau să-mi iei băiețeluuu’! Îl spăl eu! Eu îl spăl
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
că m-ați înnebunit! Hai, mă, să te duc la mă-ta, să te spele la fund! Lisandra a început să plângă amarnic și să urle : -Nu vreau să-mi iei băiețeluuu’! Îl spăl eu! Eu îl spăl! Omul a răcnit din nou: -Taci dracului, că turbez! Hai, mă, odată, la mă-ta! Mi-a luat nervos traista și bățul, m-a luat și pe mine în brațe și a ieșit furios din casă. Afară, m-a întrebat, buimac : -Unde mă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
într-o reprezentație - când Teatrul exista cu adevărat -, jucând rolul lui Hamlet, a făcut ce a făcut și a sfârșit povestea în picioare? Prințul, în viziunea sa, în loc să moară, și-a găurit cu spada toți inamicii, apoi a început să răcnească în fața sălii, toată un val de indignare: „Nu vă bucurați că am scăpat? Și așa au murit prea mulți în seara asta, vinovați și nevinovați! Hamlet și-a învins destinul! Priviți-mă! Pipăiți-mă! Izbiți-mă cu bastoanele! Împroșcați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Îi alerga spre daga ascunsă. Între timp, cu coada ochiului, căuta o cale de retragere spre centrul Încăperii. După ce Îl zări pe cel ce părea să fie șeful năvălitorilor, păru să se liniștească. Un bărbat bondoc, purtând o armură greoaie, răcnea comenzi În dreapta și În stânga și, Între timp, din ochi, părea să Îl caute chiar pe el. Poetul Îi ieși În Întâmpinare cu repeziciune, deschizându-și drum prin gloata confuză de mușterii. Poate că providența mi te trimite aici, Bargello, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu-l pierdeam o clipă din ochi pe Zoran. În toiul vacarmului, mă apropiasem destul de mult de el. L-am văzut cum a scos din buzunar un obiect și l-a dus la ureche. S-a făcut palid și a răcnit: - Centrul este atacat! E un complot, o conspirație! Dar nu veți câștiga pentru că nimeni nu mai iese viu de aici. Inconștienților! Am fi putut domina lumea, am fi fost stăpânii Universului!... Scelerați! Nebuni! Veți avea parte de ce meritați... „Totul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
strigând: — Am venit, pane Macek! — Mă bucur, mă bucur! - rânji hangiul, turnând în pahare. Insul mai înalt se întoarse spre ai săi și deschise gura să scoată și el un chiot, dar dădu cu ochii de cei doi călugări. — Stoooi! - răcni el în loc să chiuiască. Ceilalți se potoliră ca prin farmec. Insul înalt își scoase șapca, veni spre Metodiu, îngenunche și spuse cu sfială: — Blagoslovește, părinte, un biet păcătos. Fii binecuvântat, fiule - zise Metodiu, făcând deasupra părului roșcovan semnul crucii. — în linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întrebă el oprindu-se în mijlocul încăperii. — Ce să fie? Vistieria! - răspunse Ximachi. — Asta-i vistierie? - făcu Vodă, Asta-i cămară! Banii unde-s? — Care bani? - zise calm Ximachi. Vodă simți că e pe cale să audă ceva groaznic. — Cum care bani? - răcni el. Banii mei, banii țării! — Nu mai există - spuse Ximachi. Tot ce-avem e-aici - și arătă în jur. Vodă se clătină, lovind cu capul o legătură de ceapă. Am aici scris totul - mai spuse Ximachi și-și sumeți anteriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cei patru scriitori a scris un minunat poem În proză despre un tînăr care a renunțat la tot pentru a urma pas cu pas destinul tragic al lui Cristos, iar cînd și-a dat ultima suflare În pulberea uliții a răcnit blestemîndu-l - „Dar eu de ce nu am sfîrșitul lui?“ Cine a scris acest poem relatat aici de mine atît de aproximativ? Rilke, Tagore, Wilde, Zweig? Nu mai știu, poate un al cincilea. Cine mă iartă pentru confuziile mele? Cine e gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]