20,576 matches
-
Ce vei culege din cioburile clipelor vieții tale sparte de Destin În fața morții? 907. Există timp sau trecere fără de moarte? 908. Care rădăcină a vieții nu a fost zămislită din sămânța trecerii și care sămânță a iubirii nu-și are rădăcina ei În moarte? 909. Lipsește te de orice În afară de iubire fiindcă oricât de inuman ar deveni Dumnezeu față de tine, atunci când vei Înțelege că a creat iubirea nu vei putea să nu-L iubești. 910. Cu toții suntem un nimeni Înaintea Lui
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
rămășag poate suplini moartea? 954. La botezul zilei să nu duci niciodată stele oricât ar fi acestea de frumoase. 955. Ce s-ar fi făcut amintirea ochilor tăi fără Îngerii privirii ce-o Însoțeau aievea Învingând neantul uitării? 956. Care rădăcină nu-și va susține arborele ei? 957. Te-am văzut cât ești de fermecătoare frumoasă zână a morții ce alungi fiecare durere și trecut la coșul unor amintiri disperate pe care urmează să le spele viața care le-a dat
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
de un maestru nevăzut al timpului venit de altundeva! Sunete lovind timpanul, dându-se de-a berbeleacul pe creste, mângâind văzduhul tare al munților; melodioase tunete strunind hotare ´n trecere pe-aici, păsările aerului vă duc departe și clatină la rădăcini anul, stârnind în cerc nesigure planete. Statui de aer, sunete! Iată-ne! O, jubilație a simțurilor! Zi ajunsă pe-o culme iute, contemplată-n uriașa trecere, apoi adusă în față, așa cum ții un strugure copt în palme, minunându-te de
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
Ion Lazu Cît am plîns pînă la urmă Într-o viață plină ochi de dureri? Un pumn de lacrimi - să le termini din trei sorbituri... Nici măcar n-au ajuns pe pămînt Să le înghită țărîna să ajungă la rădăcina unui fir de iarbă - s-au uscat pe obraji Ori pe reverul cămășii Le-a disipat aerul ca de iad Al acestei lumi meschine - Le-a orbit răutatea, sora mai mică a sălbăticiei... Mama: Trebuie să aibă vreun rost și
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
întoarcere bruscă, blocându-l pe individ cu stânga și lovind cu dreapta, îmbrâncindu-l cu piciorul stâng și fugind cât puteam de repede. Dar el mă ajunsese din urmă și-mi ieși în față rânjind. Mă durea capul, ceafa și rădăcina cerebelului. îmi era frică - pierdusem controlul asupra înfățișării mele. - Ce vreți? l-am întrebat aspru. A surâs cu nerușinare răspunzând în limba noastră maternă: - Linné, ce mai statuie, nu? Știați că există o scrisoare înăuntru? - Necenzurată? Există scrisori care abia
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
ca să prindă Timpul ce trece și o ține în sine Firul se adună, îl înăbușă... Și Moartea care nu secretă viața într-o zi va cădea sufocată în stradă O va lua ambulanța ca pe ultimul bețiv. Plăcerile simțurilor sînt rădăcinile anemice Care mai caută pămîntul altei lumi. Pentru asta treci dintr-o lume în alta trîntind Ușa de perete cu zgomot. Tată, eu sănt bastardul tău Nici filosofia nici poezia și nici anatomia n-au făcut noaptea să pară mai
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
Prin urechi? Dar urechile S-au aruncat hulpave să prindă toate zgomotele lumii, Să te arunci în calea lor înseamnă Să împingi apa la deal...! Să ieși prin unghii zgîriind pe aer, Să ieși prin firul de păr care are rădăcina sub piele Și coroana în cer, acolo de unde începe Dumnezeu, Acolo unde sfîrșește tot ce știm noi despre lume. (Aici aripa interioară se izbi de gîndul care era prea material pentru o emoție așa de abstractă ca sentimentul libertății !) Fericirea
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
lui fiind detectabile pînă la modernism și postmodernism, practic, pînă în zilele noastre. Astfel, discutînd, în volumul I, Romantismul recuperat, specia literară a poemului, considerat "expresia emblematică" a romantismului, autoarea consemnează toate etapele de dezvoltare ale acestei specii literare, cu rădăcinile ei în două modele poematice postulate de eposul homeric și Biblia (precum, parțial, și de Coranul, Caballa, Talmudul), în opera lui Dante, Milton, Blake, Chateaubriand, Hölderlin și se dedică analizei substanțiale a poemelor lui Byron, Shelley, Vigny, Hugo, Mickiewicz, Pușkin
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
poate face aluzie la niște lucruri oarecum incitante, fie și nițel aproximative: "Ceea ce ți-am spus / e ca mînerul pumnalului / cu care te aperi de ceea ce nu ți-am spus. Tăișul înfipt / în ceea ce nu-ți voi spune / a atins rădăcinile frumuseții mele / și ea a început să se usuce" (Ceea ce nu ți-am spus). Dar Haina de sărbătoare a tristeții arată că poeta dispune de resurse capabile de mai mult, rămase însă în mare parte nevalorificate: "Confund începutul cu sfîrșitul
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
unde iarnă a trecut Doar pânză de paianjen știe Câtă durere albă a țesut, A dus, sau, mi-a lăsat-o mie. Lângă cărarea de sub pruni Mai pune între pietre văruite Un cuib în care crește rugăciuni Și-a mele rădăcini înghesuite. AI STRÂNS DOAMNE Doamne! Ai strâns cerneală din toate călimările Și ai umplut fântână pribegiei S-adape lutul sterp în care-mi cresc cuvintele Sa-nece ciutura melancoliei. Doamne! Ai strâns sihăstria pădurii și-a haiducilor vină Si-ai
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
surdină către-o enigmă vecină și-apoi soarbe cu migală din cupa de cerneală Cenușă Din aripi de gânduri străpunse de vânt am adunat un căuș de cenușă din trupul Tău ars și Îngemănat cu pământul greu, mi-au crescut rădăcini din degetele supuse ce s-au Îngrămădit să Îmbrățișeze spațiul unduindu-se lejer În apusul molcom, vișiniu. Și stam așa, toți, orbi și surzi din născare, căutându-ne descumpăniți in privirile absente. Din nimic am simțit cum crește din nou
Editura Destine Literare by Ioana Gherman () [Corola-journal/Science/76_a_315]
-
pletelor vânjoase Cu capul gol și pieptul larg deschis, Nu fu lăsat pe nici un câmp de luptă Dușmanului venit la seceriș. METOPĂ IV Ci apele sunt drumuri, nu hotare Când peste fluviu tot acelaș neam Sălășluia statornicit sub soare De rădăcini legat, vânjosul ram. Rătăcitoare ginți se Învârteau Jur Împrejur, germani, iasigi, sarmați Călătorind cum Îi aduse vântul În zale de dușmani sau aliați, Dar Roma Însăși cu-al ei pas de fier Înainta Încet, fără zăbavă Dând foc la așezările
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
recenzie a volumului îngrijit de mine Textele "legionare" și despre românism. Pentru prima oară învățatul american a venit în contact cu aceste articole ale lui Eliade în 1981, în sala 3 a Bibliotecii Academiei Române. Când am scris cartea Mircea Eliade - rădăcinile românești am apelat în unele cazuri la acele traduceri făcute în grabă în România și îmi dau seama acum că nu erau, întotdeauna exacte. Totuși, pe baza acestor pasaje, la care se adaugă citate din Jurnalul lui Mihail Sebastian, Adriana
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
vie atât de bătrân și după atâta amar de ani un vin așa de bun? Mi-a răspuns că rețeta-i simplă. Numai timp Îți trebuie. Foarte, foarte mult timp! Și răbdare! Viței Îi trebuesc câteva secole, timp În care rădăcinile-i noduroase să ajungă până acolo unde sucul pămîntului e mai bogat și vlaga pietrei calcaroase și a țărânei așteaptă să fie culeasă de rădăcinile noduroase care s-au luptat mult strecurându-se prin cotloane nebănuite să ajungă În Împărăția
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
trebuie. Foarte, foarte mult timp! Și răbdare! Viței Îi trebuesc câteva secole, timp În care rădăcinile-i noduroase să ajungă până acolo unde sucul pămîntului e mai bogat și vlaga pietrei calcaroase și a țărânei așteaptă să fie culeasă de rădăcinile noduroase care s-au luptat mult strecurându-se prin cotloane nebănuite să ajungă În Împărăția secretă a lumii neajunse de ochi omenesc, În Întunecata și recea lume minerală. În timpul ăsta harnica viță an de an, vară de vară și toamnă
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
trebuie să observăm că diferența specifică este una transfiguratoare. Caracterul mimetic al teatrului este diminuat în favoarea utilizării unui limbaj abstract, muzica. Deoarece opera are în centru vocea umană, elementele teatrale își schimbă funcția, concentrându-se în jurul acestui mijloc de expresie. Rădăcina comună a operei și a teatrului este textul literar, dar libretul se deosebește de textul dramatic prin faptul că este mult mai aerisit, esențializat, chiar schematic, reprezentând doar scheletul pe care urmează să se dezvolte întreaga construcție sincretică. Aceasta, însă
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
a spus...” (Albatrosul Obosit) Colțul acesta de răi al sufletelor noastre numit România, Își pierde parcă, din ce In ce mai des, reperele. Oare copacii ei unde Își Îndreaptă ramurile? Către ce tind vârfurile abia Înmugurite În primăvară, catre jos, acolo unde stau Înfipte rădăcinile, sau sus, catre zare? George Filip: Omul, arborele acesta foarte palpabil, nu este specific niciunui colț de răi. Raiul, daca este, ne tolerează și ne numără pe de-a rândul. Deci copacul acesta pretutindenian are rădăcini și În jos și
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
acolo unde stau Înfipte rădăcinile, sau sus, catre zare? George Filip: Omul, arborele acesta foarte palpabil, nu este specific niciunui colț de răi. Raiul, daca este, ne tolerează și ne numără pe de-a rândul. Deci copacul acesta pretutindenian are rădăcini și În jos și În sus, fiindcă noi nu ne-am dumirit Încă ce este verticală și dacă stăm În cap sau În picioare. “trec printre copaci și le sărut iasca de sub umbră miezii-noapte și-o alint cu palma că
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
de intangibile sensurile. În fața acestor sensuri, Ileana Mălăncioiu se așază cu un amestec de cumințenie Țărănească și neliniște a omului citit. Poezia devine o formă de răscumpărare a timpului trecut, a clipei căreia Îi este simțit din plin prețul. Cu rădăcini În Sfântul Apostol Pavel, răscumpărarea are rol crucial În mântuirea pe care poeta o Întrevede, o intuiește și o speră. Scrisul creează o legătură tămăduitoare Între trecut și prezent. Mai mult, scriind, sora de aici Își păstrează vie sensibilitatea la
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
asupra psihicului Hertei Müller. Orice semnalmente ale jocului, pe care tabla și figurile de șah le cuprind la origine, sunt șterse pentru totodeauna de regim; acesta Își substituie simbolic Înțelesul regelui de pe tabla de joc, iar teroarea securității Își Înfige rădăcinile În solul fertil al copilăriei, pentru a dizolva sentimentalismul și nevinovăția și a le corupe irevocabil, așa cum, ajunsă la maturitate, scriitoarea va observa că se procedează cu micii copii de grădiniță: „Intrând În clasă, directoarea a zis aproape criptic: ‹‹Imnul
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
În Emil grija/autoritatea masculină pe care nu o recunoaște În tatăl său, pe când Emil Își definește această nouă legătură cu Luci, mascând lipsa unei relații cu propriul nepot și chiar eșecul În relația cu fiica. Toate bufnițele Își fixează rădăcinile În solul romanului postmodern, cu toate liniile caracteristice: se Înalță precum o construcție arborescentă - povestire a altei povestiri, reconstrucție a memoriei, povestire În ramădouă serii de secvențe retrospective, de „bucle temporale”, Încadrate În două planuri paralele (povestirea cadru sau „scoarța
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
să-l retrăiesc. Și mă cutremuram la gândul că odată Încheiată cartea n-aveam să simt decât un gol și o zădărnicie mută.” „Cu siguranță că În locurile copilăriei mele voi trăi aceeași senzație ca la mormântul acela, senzația unei rădăcini mute”. Totuși, o Întâlnire Întâmplătoare la Întoarcerea sa după mulți ani În România, Întoarcere pe care a evitat-o cu Înverșunare, Îl face să privească În față cea mai dureroasă parte a trecutului său. Și atunci Felix face ce a
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
cu ardoare să fie cel care va Îndeplini această misiune, știind că, dacă va câștiga În luptă, va putea cere ca răsplată orice Își dorește. În inima lui, iubirea pentru Aida, fiica conducătorului etiopian și sclavă a poporului egiptean, prinde rădăcini, astfel că dorința lui cea mai puternică este să se căsătorească cu aceasta. Într-o adunare la care sunt prezenți preoții, faraonul (pe un soclu, la Înălțime, relevând astfel superioritatea asupra celorlalți), soldații și oamenii de rând, Radames este desemnat
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
împărtășit de-a lungul istoriei umane prin lucrarea lui „Logos spermatikos”, Cuvântul cel dumnezeiesc cel împrăștiat în lume, Care diseminează „semințele adevărului”<footnote Sf. Iustin, Apologia I în favoarea creștinilor către Antoninus Pius, p. 56. „Logos spermatikos” este un termen cu rădăcini în stoicism, utilizat de Sfântul Iustin într-un mod cu totul original. Pentru o discuție relevantă asupra înțelesului său, cu o retrospectivă a literaturii științifice, a se vedea William Leslie Barnard, St. Justin Martyr: The First and Second Apologies, Translated
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Această învățătură are drept singur scop îndumnezeirea omului<footnote Tomáš Špídlik, Spiritualitatea Răsăritului Creștin. Manual sistematic, Ediția a II-a, Traducere și prezentare de Diac. Ioan I. Ică Jr., Editura Deisis, Sibiu, 2005, p. 399. footnote>. „Formula schimbului” își are rădăcinile în gândirea paulină; deși Hristos era bogat, „pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogățiți” (2 Cor. 8, 9; cf. Fil. 2, 6-8). „Schimbul” semnifică exact aceasta: un schimb de proprietăți, nu stabilirea unei identități a
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]