333 matches
-
două cronici rele, una în Flacăra și alta în România liberă sub pseudonim, m-am dus la redacție să-l cunosc. Era răgușit, dar totuși striga la mine, așa răgușit cum era, că știu eu de ce era el așa de răgușit? Nu, i-am spus. Păi pentru că el nu stă ,ca mine în București, a reluat el, chiar atunci se întorcea de la Agnita-Botorca, unde se sapă un tunel, un fapt istoric incomparabil și nu povestiri cu oameni care omoară cai sau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mai umblat să mă puie pe picioare. Ce n-a dat, ce n-a făcut. Au învățat-o babele să meargă la cimitir la matale și să dea de pomană peste mormânt borș cu ceapă, popa a citit pâna a răgușit, iar săracu’ bărbatul meu până a se lega la cununie cu mine venea seară de seară să tămâieze casa noastră, să-și păstreze dragostea. Biata mama, a crezut în toate. Eu nu am avut puterea să cred în nimic până
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și nasul lung și subțire. Vrea să pară proaspăt, dar se vede oboseala, privirea tulbure nu se poate fixa. Am dansat cu fotografa... Botticelli, băieți ! Asemenea festi vitate dovedește că mai sunt vulnerabil, cu o imaginație încă voluptoasă... aud cuvintele răgușind în gura Poetului. — Doamna Hariga mai este la masă ? A fost întrebarea mea, trebuie admis. Nu-l văd decât pe cel din capul mesei, perfect treaz, necruțător, plictisit. Dar undeva la cealaltă masă lungă s-ar putea înălța chipul ei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Curții Marțiale a diviziei, care osândea la moarte prin ștreang pe sublocotenentul Svoboda, pentru trădare și dezertare la dușman. Glasul îi suna gol și prefăcut, de două ori se încurcă, drept care generalul îi aruncă două priviri scrutătoare, iar la sfârșit răguși, parc-ar fi răcnit din răsputeri o zi întreagă. Apostol Bologa se făcu roșu de luare-aminte și privirea i se lipise pe fața condamnatului. Își auzea bătăile inimii, ca niște ciocane, și casca îi strângea țeasta ca și când i-ar fi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
viață de misteruri, Vîntu-ngreunînd cu miros, cu lumini aerul cald; Dintr-un arbore într-altul mreje lungi diamantine Vioriu sclipesc suspinse într-a lunei dulci lumine, Rar și diafan țesute de painjeni de smarald. {EminescuOpIV 127} Pe când greeri, ca orlogii, răgușit prin iarbă sună, De pe-un vârf de arbor mândru țes în nopțile cu lună Pod de pânză diamantină peste argintosul râu, Și cât ține podul mândru, printre pînza-i diafană, Luna râul îl ajunge și oglinda lui cea plană Ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mintea la mai mult 281 decât "Hai Dinamo la gunoi și cu Steaua după voi", sau "Hai Dinamo la baie". Am mers într-o vreme foarte des pe stadion, de fiecare dată când Dinamo juca acasă. Strigam și eu până răgușeam. Am ieșit și eu pe străzi, mărșăluind în tăcere, când Steaua a luat Cupa campionilor, și apoi în fiesta victoriei cu Argentina. Pentru mine, fotbalul s-a asociat mereu bucuriei, mândriei că pot aprecia o fază bună, triumfului când naționala
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îi zise, introducând plicul în buzunar. Apoi o prinse pe după umeri și o sărută pe față. Până acasă la Radu amândoi au mers tăcuți, parcă se temeau de cuvinte. Radu, după ce o invită pe Ramona să se așeze, cu vocea răgușită de emoții și chiar spaimă citi scrisoare primită: Radu, țin să te anunț că sunt însărcinată cu copilul tău. Din acest moment nu vreau să te mai văd, deși mă învinuiesc că mi te-am apropiat prea mult, tot din
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de ierburi, la care adăugau(vai, ce fericire pentru multe familii) un pumn de urluială, măturată din hambare sau din podurile caselor. Într o zi, căpitanul Alioșa se înfățișă la poarta lui Dumitru Hriscu: Pașli, gospodar! strigă el cu glasul răgușit de mahoarcă și de nenumăratele chefuri. Stai, oleacă, domnule, spuse printre dinți Dumitru, că n-oi fi avion. Davai copchii!țipă căpitanul întinzând o hârtie mototolită. Bre, lasă-mă barem s-o citesc, se rugă Dumitru, în timp ce încerca să-i
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pregăti un spațiu în care eu să pot scrie cu mâna mea scopul acestui proiect. Pentru că a fost proiectul tatălui meu. Și voi știți că pentru el și-a pierdut viața. — Voi deschide șantierul mâine, îi promise Manlius, cu glasul răgușit de emoție. După multe secole, lângă templu avea să fie descoperit un teatru mic, rafinat. Părea absurd, într-o zonă sacră, cum este astăzi complexul San Pietro. Însă, în locul obișnuitelor decorațiuni cu măști de teatru, se aflau dedicații votive și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
toate puterile. Seara, pe lac, Într-un cadru feeric, am patinat urlând de fericire și satisfacție. M-am lansat pe Întinsul gheții, simțind adierea unei viitoare fericiri. A fost ceva ce numai visul poate plămădi, ceva feeric, Înălțător. Acum sunt răgușită din cauza țipătului. Vreau neapărat să mă fac bine, vreau ca din pieptul meu să mai izbucnească o dată răcnete de bucurie, de izbândă. Sunt fericită pentru că viața mi-a zâmbit a doua oară. Prima a fost aceea cu Șerban, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-vă dracului de jarve! Degeaba trăiți!“ Le Întorc spatele. Ies. „Idioților!“ le strigă și A. și trântește ușa venind după mine. (joi) Facem limba italiană cu Andreia V., o femeie tânără, foarte Înaltă, cu șolduri alungite, ochi indolenți, voce puțin răgușită; mă Îndrăgostesc fulgerător de ea; la a doua oră, Îi aduc un sonet proaspăt tradus din Guido Guinizzeli. Îl citește atentă până la capăt, apoi: „E bine“, zice, „ai talent“ și Începe să explice il trapassato prossimo. (miercuri) Doctorul (tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spre deosebire de Harry Houdini, care plecase de acasă doar pentru a face bani cu care să-și ajute familia foarte săracă, lucru pe care chiar îl făcuse, Malerick nu avea să-și mai vadă părinții niciodată. - Hei, cum merge? O voce răgușită de femeie îl trezi din rememorarea adolescenței sale, apropiindu-se de el în barul din Upper West Side în care încă se afla. Vreo obișnuită de-a locului, își spuse el. Aflată în jurul vârstei de 50 de ani și încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Jim, cu fețe copilărești și nas fără oase. Stăteau lîngă avioanele lor În lumina fierbinte a soarelui, gonindu-și nervoși muștele de la gură, cu chipurile Încordate, În timp ce șeful escadrilei Îi saluta. Chiar și atunci cînd Îl ovaționară pe Împărat, zbierînd răgușiți la auditoriul de muște, nici unul dintre tunarii de la antiaeriană nu-i remarcase, iar soldatul Kimura, traversînd peste straturile de roșii ca să-l cheme pe Jim de la gard, părea uimit de preocuparea lui. Jim deschise manualul de latină și Începu tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prăpastia Întunecată dintre evrei și cruce. Cu toate că Îi era dor de Uri, spera că mai era Încă la Roma. Telefonă la biroul de avocatură al Ninei, așteptă cu răbdare pe fir până când secretara Îi făcu legătura și auzi vocea ei răgușită de atâta fumat spunând: — Da, Fima, dar fii scurt, sunt În ședință. Încercă s-o convingă să iasă cu el În seara aceea să vadă comedia cu Jean Gabin la cinematograful Orion: — Alaltăieri-noapte am fost un mare măgar, dar astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în patul meu din camera vecină. Marcu ne-a poftit într-o Duminică „la local” să ne cinstească. Laura a primit nemulțumită și numai ca să nu-l supere. Ne-am așezat la o masă în fața lăutarilor. O țigancă sfrijită cânta răgușit de pe scena improvizată și decorată, cu un tricolor spălăcit, din foiță. Din tavanul ornat cu lanțuri de hârtie colorată, coborau lămpi cu site de mătase, închise în cilindri de sticlă, și împrăștiind o lumină albă, de gaz aerian. Cânta țiganca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
alta. Harry se duce la bucătărie, să le comunice servitorilor. Minnie izbucnește În lacrimi, acoperindu-și fața cu șorțul, Joan Anderson Își șterge și ochiul bun, și pe cel care lăcrimează cronic; Burgess pălește violent, Își drege glasul și spune, răgușit de emoție: — Vă rog să mă iertați, domnule, dar pot să vă cer o favoare? — Bineînțeles, Burgess, ce e? — Îmi dați voie să-l bărbieresc pe domnu’ James, cum ar veni, pentru ultima dată? Cred că așa ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
distanțe. Una mirifică ce îmi dă, absolută putere de a rămâne o veșnică îndrăgostită de un CHIP desprins din CERUL DURERILOR ALBE, iar cealaltă îmi dă iluzia dezbrăcată pe o platformă de ger, unde lacrimile dorurilor sunt spume de voci răgușite în IPOSTAZE DE VREMI. Dar totul mi se pare sincer și parcă aud glasul din tăcerea ce ne desparte, parcă aud freamătul dragostei din acele clipe, unde nemărginirile ce-mi respiră trupul acestor neînțelese tăceri îmi dictează calm fără orgolii
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
virusul SIDA, pare un obicei cultural strămoșesc regăsit, multinațional, noroc că Lance Henricksen, care-n ’93 juca incredibil de zoologic un rol cu pălărie alături de irezistibilul Van Damme În VÎnătoare de oameni, a mai Învățat ceva interpretare, a Îmbătrînit, a răgușit, și-n consecință a devenit erou pozitiv, deși parcă tot mai credibil a fost În Aliens II și III unde era android și nu-i puteai cere aceleași lucruri ca actorilor normali. În definitiv, ce atîta Goethe și Dante, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Era ora zece. Urcară Împreună sus, Încet, pășind rar. Domnul Mundy Îl ținea pe Duncan de cot, și sus trebui să se oprească, cu mîna Încă pe brațul lui Duncan, și să-și recapete răsuflarea. CÎnd vorbi, vocea Îi era răgușită. — Vii peste cîteva minute, fiule, să-mi spui noapte bună? Îl Întrebă el pe Duncan, fără să-l privească. Duncan nu răspunse imediat. Stătură fără să scoată o vorbă și simți cum domnul Mundy se Încordează, de parcă i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu Încerca să vorbești. Trebuie să astupăm găurile astea. Altfel, n-o să mai poți bea nici o bere; o să-ți țîșnească toată prin ele. El nu asculta sau n-o auzea. — Ce face mama? o Întrebă el, acoperindu-i cuvintele. Strigă răgușit la Kay. Aia e maică-mea. Nu te mișca și nu vorbi, Îi spuse Mickey din nou. Mama dumneavoastră e bine. — Ce fac fetele? — Și ele sînt bine. Apoi praful i se opri În gît. Mickey Îi susținu capul astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o juma de dolar, nemernicule! — Mick! Hei, Mick! Ce faci? Nu era nici un ofițer care să-i potolească. Ei se duceau direct În adăpostul lor, imediat după ce Începea raidul. — Îmi ești dator...! — Mick! Hei, Mick! Oamenii trebuiau să răcnească pînă răgușeau pentru a se face auziți; cineva putea să strige de la o fereastră de la capătul clădirii și să i se răspundă de la a cincizecea celulă. CÎnd stăteai În pat și-i auzeai țipînd era ca și cum ai fi căutat la radio și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
deformate, ale copacilor pe zăpadă. Spre apus, cerul este de un roșu violent, ca și cum tot sângele celor care muriseră se adunase acolo ca un trist memento al morții lor violente. Undeva se aude zgomotul unei portiere trântite, apoi câteva strigăte răgușite taie aerul glacial. După ceva timp, dintre copaci, își fac apariția doi soldați care aduc o masă în timp ce altul meșterește la ceva ascuns în spatele unei ridicături de teren. Din obișnuință sergentul armează automatul. Încă nu-și dă seama de rostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce mi se transmise și mă turbură și o pace adâncă se lăsă asupra mea, o încordare ascunsă se despleti în mine, neliniștea, privind această minune care nu sperasem să arate astfel, mă părăsi. Fetița asta nu e proastă", murmurai răgușit de o emoție copleșitoare, nemaiștiind ce spun, căci nu ăsta era gândul meu din acea clipă, ci un altul, pe care nu vroiam să-l exprim, de recunoștință pentru cea care o făcuse și o învățase în lipsa mea să spună
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fiica mea la o masă. "O bere pentru mine, îi cerui chelnerului și... "Și pentru domnișoara o înghețată", mă completă el. "Poate vrei o prăjitură?" o întrebai. Dădu din cap: nu! "Ta-taaa, zise ea, după ce chelnerul se îndepărtă, tu ești răgușit!" Tresării. Și mie mi se păruse când dădusem comanda, îmi auzisem glasul, ceva străin, puțin spre bas, o clipă. Tușii. "Și acum mai sânt răgușit?" " Da..." Tușii din nou. "Dar acum?" "La fel..." " Cine știe ce-o fi, zisei, oi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
secretă și puternică lupă, gesturi și cuvinte care ne chircesc sufletul. Astfel gândeam în timp ce medicul se uita zadarnic și îndelung în gâtul meu, să vadă ce am. Curând după întoarcerea Matildei de la București și scena de violentă desgolire care urmase, răgușisem cu totul, abia mai puteam rosti cuvinte. "Nu e răceală, mormăi specialistul, totul e curat, amigdalele, faringele, laringele... Trebuie să fie o infecție, să facem niște analize și atunci, dacă va fi cazul, îi tragem cu penicilină." "Infecție de la ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]