1,185 matches
-
reci și împietriți, Înstrăinați de semeni, robiți de egoism, Firimituri de stele degusta plictisiți. Zăresc printre mulțime un trup firav, plăpând, Cu haine ponosite și față chinuita, Hrănește turturele și-aproape surâzând, Le spune ceva-n șoaptă c-o voce răgușita. I se preling pe buze șirag de lacrimi mute, În ochii ei un înger bea roua de lumină, Coboară Dumnezeu pe pleoape s-o sărute, Cât de săraci bogații și cât de plini de vină. Referință Bibliografica: Zoriți de viață
ZORIȚI DE VIAȚĂ de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367646_a_368975]
-
și un dezgust imens pentru acei oameni! - Acei oameni nu sunt prietenii mei! Nu,nu! Țipă ea înnebunită. Anca tăcea încurcată și impresionată de suferința ei. Ea plângea și se tânguia și la un moment dat îi zice cu voce răgușită Ancăi: -Te rog să continui și nu omite nimic,nimic!Trebuie să știu totul! - Credeam că invitații dumitale îți sunt prieteni, însă mă înșelam. Văzând cele ce se întâmplau, îngrijorarea pentru viața dv mi-a dat curaj și am decis
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
doar îl bănuia existența în viața ei. În cele din urmă, a rupt tăcerea, văzând privirea mută și rugătoare a soției sale, care avea ochii plini de lacrimi : - Bine fetițo! Îți voi respecta dorința. Spuse el cu vocea-i puțin răgușită, mângâietoare. Astfel percepea Desire, vocea părintelui său. -Când imtenționezi să pleci comoară! Întrebă Adeline cu voce înecată de lacrimi și suspine. -Curând mamă! Chiar mâine! -Oooh dumnezeule! Dar de ce atâta grabă, Desire? -De fapt mamă, am așteptat cu nerăbdare venirea
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
de gând la întoarcere să treacă și pe la bostana de deasupra lacului. De fapt acum a rămas doar urmă de lac. Mai apăreau în albia lui câteva locuri cu mocirlă, unde mai orăcăia din când în când câte o broască răgușită. Restul de broaște stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile curpenilor se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
treburi mai are de pus la punct când va ajunge acasă. Era destul de concentrată și, cu atât mai mult, se sperie puternic în momentul în care se lovi brusc de un obstacol. În momentul impactului, în urechi îi răsună vocea răgușită, șoptită amenințător, a unui bărbat, care, fără să ezite, o îmbrățișă brutal în fracțiuni de secundă, plasând lama lucioasă a unui cuțit în pieptul ei, între sâni, neîncetând să privească agitat împrejurimile. - În sfârșit, păpușică, jigodie mică! Azi mă voi
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
toată, cu părul răvășit , cu respirația sacadată, cu inima bătându-mi să iasă din piept... Soarele strălucea pe cerul albastru, senin, muntele îmi intra în cameră și un tril de păsăre fericită îmi mângâia auzul în care mai persista glasul răgușit al câinelui din vis , strigându-mi numele... Emma dormea cu capul ridicat pe două perne, încruntată în somnul ei chinuit...trupul îi tresărea din când în când în suspine , strivit de câte o lacrimă din vis. Era de-abia șapte
MAIMUŢA DE MĂTASE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364614_a_365943]
-
de cingătoare, Tu ai grijă să nu cadă! Umbră-n juru-ne să faci!... Nimenea să nu ne vadă, că ne suntem foarte dragi. Când eram mai fericit, aud ușa scârțâind, un răcnit: „Iar mai cântă un aiurit?!...” zice-un bărbat răgușit. „Ia să văd cine-mi strică somnul ca să-i plătesc!...” Mă ascund pe loc, de frică, și din umbră îl privesc. Are-un retevei în mână... „plata mea” l-a pregătit. Vai, de m-atinge... cam o lună pot rămâne-pat
T E I B Ă T R Â N de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349640_a_350969]
-
toată Galaxia, așa cum a făcut-o și cu Planeta Iepurilor Luptători”. ”Iată, am fost dispus să te primesc, deși știu că delegația ta este doar un pretext. Spune, așadar, ce ai de spus, tinere pământean”, rosti vrăjitorul, cu o voce răgușită. Mi-am dres glasul și i-am răspuns, pe nerăsuflate: ”Înalte Ji Yan, voi fi sincer. Teroarea pe care a adus-o Hira în Galaxie este fără seamăn. Distruge, ucide, rade de pe suprafața pământului tot ce îi stă în cale
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
Fotografia Documentu-i sosise cu poșta-n toamna trecută - Silueta-n pantaloni bufanți și cizme din piele de bou a cărei fermă moștenită coboară colina muiată în orzuri În depărtare zgomot de camioane Utilaje pornite să strivească confuzia orizontului natural - gropi răgușite pline cu apă La prânz țeava metalică a puștii s-a oprit în aer sub flori de salcâm, nori adormiți... corbi fără glas... din fotografia uitată în anul trecut Visul al treisprezecelea: La plajă la Southwold Uleioasă se-ntinde căldura
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
mai bătrân De departe oglinda cu vise chema pe Julia May În inimă cicatrice adâncă cireși pârguiți și doruri acute o casă tihnită în drum către gară și de-aici deschisă spre lume livada cu cireși pârguiți hăituire, selectare, țipete răgușite livada tăcută, via zglobie uși tainice, coridoare cu mită tainice strângeri de mână falsuri, iscoade, porunci, lăcomie Dărâmați! Năruiți! hornuri, cărămizi și faianță lemn de stejar, tencuială în ton de lumini, forme distincte himere distruse în vreme de pace în
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
un sfert de oră, Dar cu câtă gingășie! Două sârbe și o horă, Lângă tufele de vie. Cinci lalele-nflorite Se înalță pe răzoare, Gărgărițe adormite Lenevesc pe-un gard, la soare. Pupăza, pe-o rădăcină, Cântă, da-i cam răgușită: - Pu- pu- pu! Azi, în grădină, Toată lumea-i fericită! Referință Bibliografică: LÎN GRĂDINĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1624, Anul V, 12 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
LÎN GRĂDINĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348575_a_349904]
-
de gând la întoarcere să treacă și pe la bostana de deasupra lacului. De fapt acum a rămas doar urmă de lac. Mai apăreau în albia lui câteva locuri cu mocirlă, unde mai orăcăia din când, în când, câte o broască răgușită. Restul broaștelor stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană, se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile curpenilor se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
am prins și fac ce vreau cu tine. Săndica se zbătea să scape din mâinile lui, însă forța brațelor lui puternice o țineau lipită cu spatele de pământ. Începea să-i rupă hainele de pe ea, râzând cu glas tare și răgușit: - Uite ce pățești dacă fugi de mine. Unde îți este profesorașul să te scape? Să vină la mine să-l omor și pe el. Să-l vezi cum moare lângă tine. Mă voi răzbuna pe voi care v-ați bătut
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > POVARA ASTA ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2107 din 07 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Povara asta, grea precum o moarte, Cu voce răgușită, de cocotă, Rădea năuc, știind că pe golgotă Nimic și nimeni nu va fi s-o poarte. Povara asta naște întuneric, Doar orbii și nebunii mai încearcă Să-și schimbe soarta rătăcind pe-o arcă, Spre Araaratul binelui himeric. Povara
POVARA ASTA … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350253_a_351582]
-
unul sau doi lideri mai răsăriți în fiecare grup, le priveau indiferenți și le mângâiau ori sărutau vulgar, din când în când, după fiecare frază ori banc menite să provoace explozii de râs. Un râs... de râsul lumii! Cu voci răgușite, în hohote lipsite de muzicalitate și împestrițat adesea cu râgâieli dizgrațioase. Pe băncile mărginașe și cu mai puțină umbră, câțiva pensionari își odihneau oasele. Dacă erau cel puțin doi, discutau. Cu voce joasă. Discutau și înjurau. Dacă erau mai mulți
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
de foarte mică, când, pe banca de sub vișinul mare din fundul grădinii, îmi vorbea șoptit despre anumite evenimete și oameni, iar mai apoi, la unul dintre colegii mei de birou, un bănățean devenit ardelean prin căsătorie, cum ne spunea râzând răgușit, din generația domnului profesor. După evenimentele din decembrie 89, aveam să îi aflăm povestea vieții și ea se aseamănă într-un fel, cu cea a lui Mihai Cocuz „ di la Ieși.” Fiul unui preot katolic din Banat, trecut la orodoxism
CĂMINUL RACOVIȚĂ, VOLUMUL III, AUTOR, GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365930_a_367259]
-
conștiincios salturile înainte pentru a câștiga bătălia. Glasul ce rostea cu disperare comanda „ Pluton! Stânga împrejur ! ” a devenit din ce în ce mai stins până ce s-a pierdut cu desăvârșire. După mai bine de o oră pertrecută în voie, în aer liber, un glas răgușit le-a dat de înțeles că învoirea lor, din acea zi, a luat sfârșit. Nu însă și distracția. Fața comandantului lor devenise pământie, gușa i se umflase și totuși nu înceta să le reproșeze faptul că nu l-au ascultat
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
am cum să te examinez în halul în care ești. Îți dau șapte dacă părăsești sala iar dacă nu ești mulțumit, te duci frumos, îți iei scutire pe ziua de azi și ne vedem altădată. Ești mulțumit ?! Cu voce groasă, răgușită, chinuită de tuse, studentul a reușit să îngaime : - Sunt... Cei rămași în sală nu numai că nu s-au putut concentra dar au fost și văduviți de timpul de expunere a subiectelor celui plecat, oricât de mic ar fi fost
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
înainte sau după o luptă cu zmei, În aer nu-s duhuri rele nici fantasme, Dare se coboară liniște la sânul ei. Un cuc, de unde nu știu, nou sosit, Sparge zidul tăcut al acestei tăceri, Cu un ton puțin cam răgușit, Își plânge ale lui neconsolate dureri. Dar nimeni nu-i ia în seamă alura tristă, Mulți poate nici nu l-au auzit! Mai știi? Începe fiecare cu o voce tot mai optimistă, După o pauză concertul întrerupt al luncii. Se
PREMIERĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365561_a_366890]
-
ducea la aceeasi farmacie Unde mama cumpăra zilnic câte-o doctorie. A intrat vârtej pe ușă așteptând preț de o clipă, Dar văzând că farmacistul o privește doar în pripă, A golit agoniseală lângă casa de marcat Și cu vocea răgușita temătoare-a întrebat: Văd c-aveți atâtea prafuri și sticluțe mii și mii Vreau să cumpăr un miracol, se găsește-n farmacii? Am un frate bolnăvior despre care tata spune Că se poate vindeca printr-o magică minune. Cu-n
CÂT COSTĂ UN MIRACOL? de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364809_a_366138]
-
doar de scaun. După ce l-au dus acolo, am intrat însoțită de Vlad, ceilalți rămânând să vadă totul prin geamul respectiv. Bărbatu, am aflat că se numea Ivan, m-a salutat înclinând capul și mi-a spus cu un glas răgușit ,,sarut-mâna”, iar eu m-am așezat, privindu-l atentă. Nu știu de ce, dar aveam impresia că parcă îl mai văzusem undeva, deși știam că era imposibil. M-a impresionat felul în care arăta și nu-mi venea să cred. Nu
CRIME IN NUMELE IUBIRII de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364782_a_366111]
-
de ochii aceia de un albastru intens cum nu mai văzusem decât în filme. De fapt, mă simțeam ca și cum jucam într-un film, așa că am așteptat ca el să înceapă discuția. M-am înfiorat când mi-a spus cu glas răgușit: - Am citit cărțile dumneavoastră și cu toate că nu cred în sentimentul iubirii sau al generozității, am fost fascinat de felul cum descrieți ura care zace în mintea multora. Dintre ei am fost și eu și poate de aceea m-am regăsit
CRIME IN NUMELE IUBIRII de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364782_a_366111]
-
vreu copilaș de-al lui, că-i zicea așa), se miră Costache, nu-l vezi ce zdrahon de bărbat e? - Mă taică, după cum te văd, îți miroase a-nsurătoare... Zi că nu-ți aflai secretul? - A!... am scos o vocală răgușită, la care a adăugat cu înțelepciune. - Cine ar străbate, pe-o așa punere de cap, atâta drum... numai ca să vină să se cinstească la cuscru Ilie? Să nu-mi zici mie, Pandelică, dacă scrisorile tele n-au trecut prin mâna
NONE„JURĂMÂNT DE FACI, ÎŢI SPUN: NU UITA, DRACU-I BĂTRÂN!” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366393_a_367722]
-
și îndrăgostită. Timpul a început să se scurgă ireversibil. Mai era puțin și terminau clasa a opta. După serbarea de sfârșit de an, se organiza la căminul cultural o seară dansantă cu muzică după un magnetofon, conectat la niște boxe răgușite. Fiind sâmbătă, tineretul se gândea mai ales la acest eveniment. La țară, între dealuri, păduri și munți nu prea ai unde te distra, decât dacă te duceai la oraș sau la Sinaia și pe întreaga Vale a Prahovei, așa că toți
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
te-am jefuit, Cu reproșuri grele sufletul ți-am sfasaiat, Și inima în patru vânturi ți-am împrăștiat, Nu-mi pasă că te distrug în mod cumplit. Fără pricini anume, aprig te-am calomniat, Gelos, ceartă o porneam cu glasul răgușit, Crunt, cu urâte vorbe, te loveam necontenit, Urlam la tine că dementul, eram desuchiat. Pe cărări ascunse umblam beat, dus si-aiurit, Nervos soseam acasă și iarăși țipam înfuriat, Baguiam fleacuri din zori și până-n asfințit. Suferind cumplit, tu tăceai
«STIHURI MELANCOLICE de DRAGOȘ MARIUS CHIRIAC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365614_a_366943]