21,569 matches
-
sale, în cea dintîi misiune diplomatică a sa (apoi a avut și altele, petrecîndu-și vremea plăcut ca ambasador al țării sale în capitala Franței, unde trăiește ultimii cinci ani din viață, pe care a descris-o, apoi, într-o scriere rămasă celebră (Istoria misiilor mele politice). Era poet (la Paris, în 1853, publicase primul său volum, Doine și lăcrimioare) și, în plus, avea demnitatea de ministru de Externe al Moldovei. Era un om cultivat, inteligent și cu reală pricepere diplomatică. Să
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
posomorâtă. Ele făcură să scapere imaginația bărbaților politici, artiștilor. La Varșovia, în subsolurile clădirilor încă avariate, văd pe ferăstruici lumini aprinse. Înăuntru ard sfeșnice cu lumânări. Câteva descinderi, de probă... În subsolul unui edificiu, cu mobilă stil franțuzească, prin miracol rămasă intactă, băieți în negru, cu papion, cântă la pian. Fete în rochii de seară între lumânările aprinse, cântă și ele la vioară. Mă înclin, și ies... La Cracovia, pe Vistula, intru în catedrala din secolul XIII. O fată bălaie se
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
și contrasemnată în februarie 1941 de Mihai Antonescu) repede abandonată (după trei luni) datorită neînțelegerilor avute cu șeful său ierarhic. Degeaba se zbătuse Cioran să obțină postul de la legionari (rostind, pentru aceasta, o conferință la radio Profilul interior al Căpitanului, rămasă pentru că a fost publicată, la stăruința fratelui său Relu, în revista legionară Pămînt strămoșesc de la Sibiu). Nu înțelesese încă nimic despre firea sa de nihilist structural, care repudia disciplina de serviciu și relațiile subalterne. Mai tîrziu va ajunge să se
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
un bocet nemaiauzit, inventat de ea... Pe veterinar îl va chema Coriolan Idrea. Și chiar așa îl va recomanda bătrânul B., primarul satului: ,,Domnul Idrea Coriolan, veterinar și zoolog de valoare..." ...Căpitanul R., fost cavalerist, fost amant al moșieriței Păvăloaia rămasă văduvă și care, după războiul al doilea, ajunge îngrijitor la parcul zoologic din Bârlad, ,,parc" vorba vine, dar așa i se zicea. E chemat urgent în altă localitate din Moldova mizeră, înfometată și pleacă într-acolo cu personalul și cu
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
applications' - parcă așa le ziceți, nu?! - în cele patru zări, cu un singur gînd: să faceți pe dracu în patru să nu vă mai întoarceți niciodată, sau în orice caz nu înainte de pensie?" Nu mai vorbesc de indignații de azi, rămași mai ieri în Occident deși aveau bilete tur-retur, sau de cei care-au tulit-o peste graniță de-a dreptul prin porumbiște. Ce s-a schimbat atît de radical în România, în zece ani de neocomunism, încît să credem că
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
cafeaua, cum ne spusese în atâtea rânduri că nu se cade, și în vreme ce o citea îi jucau pe chip rafale de strălucire pe care le împrăștiau cuvintele scrise. Apoi rupse timbrele de pe plic și le puse în coșulețul cu brioșe rămase, pentru colecția bărbatului Fulviei Flaminea. În pofida nereușitei sale experiențe inițiale în explorarea adâncurilor, în ziua aceea ne însoți și rătăcirăm pe fundul unei mări transparente până începu să ni se termine oxigenul din tuburi și ne întorseserăm acasă fără să
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
de ieri: Bobii de tihnă să-i arunc, îmi ceri. Neghina s-o adun încet, cu bocet, Când pun iertare gândului pe creștet. Ca să mă ierți, mă-ndemni, și iar îmi ceri S-adorm în lunca grijilor lumești Eu, bob rămas, ce n-a-ncolțit nici ieri Când așternut-ai brazde-mpărătești. Din foi de multicel își face coajă Mai multul unei nopți de primăvară. Tu o desfaci și-o primenești cu vrajă Și-n bob de vis așterni iubirea iară. DIN BUCĂȚI Din
Poezii. In: Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
lor este însăși condiția victimei. Așa cum un cadavru descoperit după un incident violent de regulă nu are haine, uneori e chiar desfigurat, fiind deci de-individualizat, nerecognoscibil, tot așa protagonistele din roman sînt în mod voit făpturi cu identitatea dispărută, rămasă undeva într-un timp devenit imemorial - înainte ca nenorocirea să înceapă. Desfășurarea epică a romanului e de o asemenea natură încît ea face orice comentariu auctorial deseori de prisos: personajul principal, S., este o femeie de 29 de ani, de
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
că omul trebuie mai întîi să trăiască și abia apoi să citească este real și inevitabil. Dar pe măsură ce societatea a evoluat, acea muncă prin care oamenii au obținut din ce să trăiască le-a luat tot mai puțin timp. Timpul rămas nu s-a transformat însă integral într-unul destinat lecturii. Oamenii au descoperit mereu alte preocupări spirituale care i-au absorbit. N-ar fi corect să limităm aceste preocupări, cultura adică, la cititul cărților. Problema mea e alta: de a
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
modelul adoptat, în 1915, de junii turci armenilor. Dar pînă atunci, la îndemnul Germaniei, sînt deportați cetățenii greci ai Turciei din Asia Mică, pentru a-i depărta de țărm. Apoi, cu premeditare, Germania, prin ambasadorul ei la Constantinopole, instigă Turcia, rămasă neutră, să se alieze cu Puterile Centrale, reprezentanții Antantei, în capitala Turciei, protestînd cu vigoare. Treptat, prin măsuri adecvate și progresive, Germania mobilizează armata turcă încă înainte de declanșarea războiului. Apoi, după asasinarea, la Sarajevo, a arhiducelui imperiului habsburgic, Germania, mai
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
și dominatorilor, să se agațe de o tradiție care încă mai amintea de punctul-limită al evoluției lor (p. 159), sau fuseseră împinși înapoi pe scara civilizației, ceea ce explică de ce nu ei, ci alți coloniști i-au asimilat pe puținii italieni rămași. Aceasta ar motiva, după universitarul nostru, și valorificarea în salturi și cu oarece întîrziere a posibilităților de dezvoltare culturală și civică, create prin reiteratele contacte cu italienii, și prin ei, cu occidentul. Pentru că atît martirul Gerardo Sagredo, misionar catolic în
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
întrucît masca ajunge a se lipi de chip în mod definitiv, simularea voluptuoasă a degradării și asprimea lexicală făurind o a doua natură. Ar fi o eroare astfel să-l căutăm pe "autenticul" Alexandru Mușina exclusiv în ingenuitatea sa originară, rămasă ca un singur braț al ecuației. Poetul de acest gen e la fel de reprezentat moralmente și de aspectul său "secund", inadaptabil și insurgent, provocator cu program. Nostalgia serafică nu dobîndește drepturi superioare demonizării. Cele două fețe ale plăsmuirii poetice sînt la fel de
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
ar trebui, pur și simplu, să asculte, să adapteze, să ciupească acele lucruri pe care bunul lor simț le sugerează. Da, așa cum spui, există și excepții, oameni "plecați" care se insinuează în chip abil în modurile de gândire ale celor "rămași". Numai că, după mine, asta nu înseamnă mare lucru: avantajul celui desprins e tocmai unghiul său de vedere, parțial sau complet diferit de al "celuilalt". Dacă îi cânți în strună localnicului, e ca și cum n-ai zice nimic. Să nu profiți
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
de familie", generate de afirmarea identității amenințate, probleme legate de imagologie, de confruntarea cu alte mentalități etc. În fapt, toți acești scriitori - afirmă cu îndreptățire autorul cărții de față - "nu pot fi citiți și judecați cu aceleași măsuri cu cei rămași acasă". Cum, de ce, în ce împrejurări au scris ei i se par criticului întrebări "la fel de importante ca lectura propriu-zisă a operei". Deși exilul nu e o invenție a timpurilor moderne, acest fenomen - ni se precizează - lasă pentru prima oară "urme
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
în război alături de Antanta. Ion I.C. Brătianu a știut să țină, cu greu, lucrurile în loc, neacceptînd intrarea țării în conflagrație decît după ce obținuse un tratat politic cu Antanta care ne garanta teritoriile românești din Imperiul habsburgic și o convenție militară (rămasă, din păcate, neaplicată). Atunci a rostit, într-un celebru discurs, Take Ionescu premonitoria sa declarație de principiu despre "instinctul național" care cere neîntîrziata intrare a țării în război alături de Antantă. Și în timpul războiului, cînd parlamentul, guvernul și Coroana erau în
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
apară partea a doua a tomului XII, cu litera U, ca și părțile a doua și a treia din tomul XIII, conținînd continuarea literei V și literele W, X, Y. Următorul pas va consta în umplerea golurilor, prin completarea literelor rămase neterminate - D (în 1949 apărea fascicula D-de) și L (cum se știe, seria veche se întrerupsese la cuvîntul lojniță) - și prin introducerea celor necuprinse din rațiuni de sistem ortografic (K, Q). Responsabilii actuali ai dicționarului anunță publicarea unor volume
Ultimele litere ale alfabetului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16373_a_17698]
-
puteau fi (și n-au fost) antifasciști. Doar că ei erau și antiobscurantiști, indiferent că obscurantismul era fascist ori comunist. Iluziile stîngii de ieri nu par să fi tras nici astăzi pe dreapta. CV Tudor și Pleșiță Într-o sentință rămasă definitivă, CV Tudor va trebui să plătească 400 de milioane de lei jurnalistei Rodica Ochelaru, despăgubiri morale pentru calomnie. Mult prea tîrziu se întîmplă însă acest lucru. Să ne amintim de multe alte procese în care CV Tudor a izbutit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16382_a_17707]
-
ilegale, și împotriva scumpirii electricității ori a căldurii. Nu-mi trece prin minte să neg existența protestatarilor reali și a păgubiților reali. Problema e că aceștia sunt mult mai puțin numeroși decât ni s-a indus prin aparatul de propagandă rămas intact al PDSR-ului. Faptul că unul din mahării SRI-ului, pus în funcție de către Emil Constantinescu, e recuperat cu surle și trâmbițe de noua putere, ca și constatarea d-lui Ioan Talpeș că sub Constantinescu s-au făcut extrem de puține
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
fi o performanță. Cum îmi cunosc semenii din partea locului, n-ar fi cu neputință. Sănătate să fie, că Urziceniul știe să avanseze pe tot frontul... Cultura, literatura, aici, se pare că sunt capabile de pași mari; fenomen obișnuit în localitățile rămase mai în urmă de-a lungul timpului. E și ambiția, dar este și efectul de recul al întârzierii, când lucrul imobil multă vreme, o ia deodată, și fericit, razna!... De astfel de zvăpăieli să avem noi parte mereu... Articolul publicat
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
ca o autoritate sigură de către creștinii din alte epoci. Ereticii nu merită acest titlu de onoare; nu sunt amintiți în operele patristice și în manualele de patrologie decât în măsura în care trebuie să-i cunoaștem pentru a înțelege respingerea lor de către autorii rămași statornici în credință. Aceștia din urmă, care sunt aprobați de Biserică, merită, prin scrierile și operele lor, să fie pentru toți creștinii ghizi, profesori, Părinți 7. Deci, numele de Părinte Bisericesc sau Părinte al Bisericii sau Sfânt Părinte se cuvine
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
de Pillat drept una a "devierii" de la matcă printr-un "aport străin". A doua, tradiționalistă, ar fi marcat autentica regăsire de sine, întoarcerea (în tipar sămănătorist, dar mai ales "poporanist") spre peisajul natal și oamenii lui, de unde și ipostaza eului rămas "în paza pridvorului străbun" - cum se spune în poezia inaugurală a volumului din 1923, Pe Argeș în sus și cum o ilustrează mai apoi, în formule strict obediente față de noul program tradiționalist al grupării "Gândirea", cărți precum Satul meu (1925
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
ca laptele și mierea să curgă din abundență în gurile lor larg căscate, gata să le astâmpere gustul de cocleală după noaptea de amor promiscuu și băutură contrafăcută. Printr-un straniu proces de transfer al responsabilității, votanții - îngrijorător de mulți - rămași și după turul al doilea sub vraja lui Vadim își imaginează că amenințările răcnite de acesta nu-i privesc defel pe ei, ci pe ceilalți. Fatală eroare! Dacă iubitorul de maidanezi va avea vreodată prilejul să-și pună în practică
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
și strică ochii și stomacul îngurgitând tot ce-a fost mai infam în bolnava lume comunistă, află că energia lor s-a scurs pe apa Sâmbetei! Supraomeneasca zbatere are efectul înlăturării unei scame invizibile de pe o haină peticită, murdară și rămasă prea strâmtă pentru proprietar. Pe lângă acest păcat originar, există păcatele acumulate pe parcurs. Nici n-a început bine să funcționeze Consiliul, că unul dintre membrii săi a și fost suspendat! Oricât de mare ar fi vina lui Mircea Dinescu (și
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
O "parcelă" împrejmuită, cu mici intrigi fără cine știe ce importanță, cu libertăți permise (fiindcă inofensive) față de lumea "mare". Este, altfel spus, povestea unei vieți de frecușuri care nu duc nicăieri, care fură ceva, fără să dea profituri la schimb, din energia rămasă fiecăruia. Toți "eroii", deodată îmbătrîniți și blazați, își fac numărul în partea de scenă avantajată de un soi de penumbră. Cînd nu-i vede nimeni, se "răcoresc" citind cărți luate din anticariat, povestind foste călătorii și consumîndu-și năduful în ironii
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
tehnologiilor componistice), crengilor și coroanelor (a curentelor estetice), trunchiurilor (a caracterului sacru) ori rădăcinilor (a surselor și arhetipurilor) au dus, inevitabil, la carbonizarea întregii păduri de muzică savantă, care se transformă astfel în fosile ale unei arte încrustată în durată, rămase și ațipite ca niște eterne efemere, ca o mărturisire ce se poate concretiza într-un instrument al expierii ori, poate, într-o tentație a vinovatului incurabil.
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]