1,169 matches
-
acum, ia uite la ăștia! Cum s-au mai schimbat! Uite la Firfirică Cireșel, tot pirpiriu și slăbuț, de parcă trăiește numai cu aer și apă. Așa era și acum zece ani, dar are o față mototolită, părul i s-a rărit, cu zbârciturile alea pe obraji, parcă este o maimuță de la grădina zoologică. Lângă el, Pleșcan Victor...Ce fălci a făcut!...Și nasul...Îl avea el mare, dar acum parcă este și mai mare. Roșu și borcănat, ca un gogoșar. Ochii
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]
-
pătau omătul pe alocuri... Și mai uimiți rămăseseră când, de-atunci, aflaseră în mezinul lor un temerar lecuit de frica ucigătoare ce-i răpise cei mai frumoși zece ani din viață... Timpul a trecut, cum trec toate. Pădurea s-a rărit, dar bradul cel bătrân e și-acum acolo. O dată pe an, în Noaptea de Ajun, o stea din vârful lui coboară și se transformă în vâlvătaie ocrotitoare a umbrelor unui copil și a unui miel, împlinind un rost din vremuri
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
mai frumos. Un ochi îl urmărea-n sine, În cale crescând confuzii de lumini, Ce-l ducea-n tăcerea care vine Sub atâția ochi divini. Filosoful esențelor țări Își bea măduva cuvintelor din mers, Dacă prin vreme anii sunt mai rări Cineva muntele de păcate l-a șters. Mai trăiește vremea inimii înduioșate Și-a timpului dragostei cea bună, Măi soarbe esențe cu păcate Din lutul ce-l roagă să rămână... Este Visătorul esențelor țări, Un ins grăbit spre ce-o să
FILOZOFUL ESENŢELOR TARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367317_a_368646]
-
votul,Dușmani de moarte sunt, desi credeam că-s frați.... XIII. PRIN REȚINĂ VIEȚII..., de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1081 din 16 decembrie 2013. "Prin rețină vieții, văd umbrele morții, Irisul albastru se transforma-n lut, Se răresc fotonii din lumina sorții, Nașteri relative mor în absolut. Prin plămâni de cârpa aerul se stinge, Legile de astăzi mâine se-nvechesc, Clipă funerară încă nu m-atinge, Vrea să mă cuprindă, dar eu mă feresc. Mi-a scăpat minutul
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
scăpat minutul, dar dețin secundă, Fug printre procese, judecat de timp, Negrul ruginit își mărește undă, Vreau că odinioară doar un anotimp" A.S ... Citește mai mult "Prin rețină vieții, văd umbrele morții,Irisul albastru se transforma-n lut,Se răresc fotonii din lumina sorții,Nașteri relative mor în absolut.Prin plămâni de cârpa aerul se stinge,Legile de astăzi mâine se-nvechesc,Clipă funerară încă nu m-atinge,Vrea să mă cuprindă, dar eu mă feresc.Mi-a scăpat minutul
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
când a prins curaj și teama Feciorul își ceartă tatăl, fiica-și pălmuiește mama, Când ai spus atât de multe, nimic nu mai e de spus Azi, iubite geniu-al nostru toate sunt cu fundu-n sus. “Somnoroase păsărele” s-au rărit prin cuiburi rare Căci pădurile semețe abia se zăresc în zare, “Codrul codrulețul” tău e mataforă de-acum, El a fost tăiat cu ură, ars și transformat în scrum ... Patria, iubita țară, scumpa vatră strămoșească Este singură, bătrână, puțini sunt
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
Nimic nu e cum a mai fost, / Nici vara, parcă nu-i mai vară, / Nici postul mare nu-i mai post. // Iar jocuri nu mai sunt în sat, / Că tineri nu-s și n-or să fie, / Că s-or rărit și mi-or plecat / Pe la oraș și-n țări străine. Nici truda nu-i ce-a fost odată/ Și nici hodina n-are rost, / Pita-n cuptor nu-i așteptată, / Iar crâșma, chiar că nu-i cea fost. // Nici țuica
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
mi-am privit colegii. Am înaintat în timp, împreună cu ei. Unii sunt neschimbați, ca tonus și înfățișare...poate ușor grizonați sau au altă nuanță a părului. Alții au mai pus ceva kilograme, sau au slăbit prea tare...ori și-au rărit podoaba capilară. Deși îi văd zi de zi, nu m-am oprit până acum să-i cercetez. Ținutele fetelor sunt, în anul acesta, mult mai decente, doar cu mici îndrăzneli, nimic vulgar sau nepotrivit vârstei lor. Frezele tinerești, spre natural
COLECŢIA DE CEASURI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344440_a_345769]
-
ale dirijorului nostru, Marcel Cristescu. Apoi, programarea, mai fac mereu câte un proiect personal pe-acasă, deși sunt foarte ocupat în general. Ar mai fi pescuitul cu care mă ocupam în mod serios în România, aici însă s-a prea rărit, doar ocazional cu prieteni. Îmi place mult istoria, politica și documentația tehnică. De-asemenea fotografia e un lucru deosebit pentru mine. - Ce planuri de viitor ai? - Pe plan profesional doresc să avansez, să continui să muncesc și sa termin școala
EDUCAŢIA ESTE CEL MAI IMPORTANT LUCRU ÎN AMERICA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348112_a_349441]
-
Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului cu un picior în apă ajut valurile să unduiască sub un copac care și-a înghițit limba înalț zmeie pe frânghii până-n ochiul soarelui plictisit de genele false aerul se rărește de furie cerul se decolorează pe dedesupt ca o pânză expusă pe tavan se aud sunete ruginite de toamnă cineva ridică din umeri și strigă eu mă mulțumesc să-l ignor simt cum mi se despoaie gândurile și se îmbibă
O PASĂRE ÎŞI ADMIRĂ ZBORUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348182_a_349511]
-
ceață care îți pătrundea în oase. Doar pescărușii se așezau lângă barcă, așteptând să le aruncăm ca de obicei peștii mai mici. Am aruncat ancora și am început să pescuim. Dădusem peste un loc unde peștele mânca binișor. Cum se rărea, cum dădeam drumul la parâmă să schimbăm locul. La un moment dat am ieșit de pe zona cu piatră și am dat peste nisip. Nu mai prindeam nici un pește. Am plecat iar în necunoscut. Încercasem să pescuim cu câțiva metri mai
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]
-
plicticos. Până atunci, totuși, vă rog să citiți: Cum am aflat de minunata poveste a lui Mărțișor Într-o seară de april m-am așezat pe o bancă sub caișii înfloriți. Era de acum târziu și zgomotele se subțiau, se răreau și se topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște. Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei. Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > CÂND TOAMNE... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1004 din 30 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Când toamne se răresc în vis când visul pâlpâie abia tresar la gândul c-am ucis menirea mea norocul... Zadarnic caut umbre în copacii goi și-n frunzele jelite doar de ploi o oază... zadarnic... Când toamne se răresc în gând și gândul pâlpâie
CÂND TOAMNE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365123_a_366452]
-
Articolele Autorului Când toamne se răresc în vis când visul pâlpâie abia tresar la gândul c-am ucis menirea mea norocul... Zadarnic caut umbre în copacii goi și-n frunzele jelite doar de ploi o oază... zadarnic... Când toamne se răresc în gând și gândul pâlpâie abia mă-ntunec blând - că-n urma mea cresc noi lăstari pe-același drum spinos... Când toamne umbre, ploi, menirea și norocul vor fi ucise... pământul temniță va deveni cu ușile deschise, deschise... din ciclul
CÂND TOAMNE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365123_a_366452]
-
ceață care îți pătrundea în oase. Doar pescărușii se așezau lângă barcă, așteptând să le aruncăm ca de obicei peștii mai mici. Am aruncat ancora și am început să pescuim. Dădusem peste un loc unde peștele mânca binișor. Cum se rărea, cum dădeam drumul la parâmă să schimbăm locul. La un moment dat am ieșit de pe zona cu piatră și am dat peste nisip. Nu mai prindeam nici un pește. Am plecat iar în necunoscut. Încercasem să pescuim cu câțiva metri mai
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365188_a_366517]
-
pagina mea word cu foaie velină. Pașii mei purtați pe gânduri și poteci Traversează căscând printre clipele reci. Trei versuri se aleargă după ceașca de cafea... sublim. Le fur rima și o arunc în...poem Până ajung la Marin, Ifrim. Răresc pasul, la capătul sforii S-a prins în laț croncănitul ciorii. Trec stoluri, stoluri, privirea-mi năucă Urmărește cum, din taninul toamnei, Mai cade o nucă. Teo Cabel Referință Bibliografică: Taninul toamnei / Teo Cabel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TANINUL TOAMNEI de TEO CABEL în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364976_a_366305]
-
Țara de Fum pe care ea le însuflețise. Mânioasă, sufla în disperare, aruncând în Mărțișor cu munți de zăpadă ce se topeau în preajma lui spre deznădejdea și furia sa. Înțelese că bătălia era pierdută. Rândurile de Fulgoi și Ghețieni se răreau tot mai mult. Minunații săi luptători - Vânturile Lățoase - amuțeau treptat-treptat, transformându-se în pânze zdrențuite. În curând, văzduhul se umplu de fantomele alburii și fumurii ale slujitorilor săi care rânjeau și gemeau de durere. Scumpele ei fantome pe care ea
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
Scrieri > IUBIRE INTERZISA - (ROMAN) EPILOG Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Examenul de bacalaureat bătea la ușă. După câștigarea fazei pe capitală la olimpiada de matematică, orele de meditație s-au rărit. Fetele nu-și manifestase intenția de a participa și la faza pe țară. Era mai important pentru ele ultimul lor examen în calitate de liceene, cel de bacalaureat. Nu numai la matematică trebuiau să învețe ca să-l ia cu notă mare, ci
(ROMAN) EPILOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361622_a_362951]
-
scoteam chiote a la Tarzan, poate ne răspundea cineva. Nimic. O liniște mormântală, umezeală și o ceață care îți pătrundea în oase. Am aruncat ancora și am început să pescuim. Dădusem peste un loc unde peștele mânca binișor. Cum se rărea, cum dădeam drumul la parâmă să schimbăm locul. La un moment dat am ieșit de pe zona cu piatră și am dat peste nisip că nu mai prindeam nimic. Am plecat iar în necunoscut. Încercasem să pescuim cu câțiva metri mai
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361740_a_363069]
-
întâlnirii, doamna Ileana Vulpescu a acordat, răbdătoare, autografe, tuturor celor care le-au solicitat, în timp ce atmosfera era înfrumusețată cu muzică de soliștii (chitară/ voce) Lucian Ștefan de la trupa CALEnDAR și Gabi Dimancea de la Montan Stil Fetești. Până ce s-a mai „rărit coada” la autografe, am mers în sala de expoziții, unde am avut plăcuta ocazie să admir picturile doamnei Maria Candrea-Ionescu, o distinsă octogenară (ca, de altfel și doamna Vulpescu), cu care m-am bucurat să schimb câteva vorbe. Am întrebat
„NOI, DOAMNĂ DOCTOR, CÂND O SĂ MURIM?” de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351900_a_353229]
-
știut cel mai frumos să viseze chiar de-au avut înaintea ochilor cortine ideologice a fost veacul trecut, e drept. Dar muzica ușoară românească de atunci mai este și azi, și va mai fi! Șlagărele noastre strălucitoare nu s-au rărit ca pădurea desfrunzită, și-au catifelat aroma și culoarea, ca vinul auriu din cramele lui Ștefan, de la Cotnari! De aceea, distinsa Oana Georgescu anunță un maraton al muzicii ușoare românești, pe 4 iunie, sau, mai bine, un al doilea spectacol
ŞLAGĂRELE ROMÂNIEI SE-NTORC ACASĂ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350596_a_351925]
-
Ruse, argeșeancă, farmacistă, stabilită în Canada din 2004, scrie versuri-emblemă precum: Pământul e-n asediu sub vremea ce îl fură ... Înmugurește alb! Din nou e sărbătoare/ Petale dulci de zarzăr ning cu împăcare ... Timpul cârpește aerul cu fum ... Privesc lumina rărindu-se ușor ... Prin crengi înalte și spice de argint/ Se-aud plutind fărâme de răcoare ... . Pe geamul înstelat cu smalț de gheață/ Privirea-și reazimă melancolia ... O, mâna mea aleargă pe hârtie/ În noaptea ca o sală de-așteptare ... Saltă
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
la Ilisie Cântă un pui de ciocârlie, Se ridica dintre flori Și se-nalță către nori Tot mai sus, mai sus, mai sus Printre nori el s-a ascuns, Fuse-aici, acuma nu-i Îi aud doar trilul lui. Se răresc și norii, ei Sus pe cer, acuma ce-i? Un punct negru, depărtat Nu se-oprește din cântat. Sus pe deal la Ilisie Ultima casă pustie, Coperișul o să cadă Într-o iarnă cu zapadă. Și s-or rupe și pereții
SUS PE DEAL LA ILISIE de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 1625 din 13 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350850_a_352179]
-
și literatura română, doctor în filologie și lector universitar la Universitatea ”Emanuel” din Oradea care, alături de prof. Natalia Handra a coordonat acest inedit proiect literar. În prezent, în eprubetele de inspirație ale laboratorului de creație ”Scântei literare” se toarnă compușii rări curaj, originalitate, implicare și resurse financiare prin sponsorizare peste următorul experiment literar care se va finaliza prin organizarea unei Tabere de creație în care nuvelă și poezia vor da formă și culoare sufletului inocent în toate formele de manifestare ale
SALONTA-BIHOR: MESERIA DE SCRIITOR SE ÎNVAŢĂ LA ŞCOALĂ de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351685_a_353014]
-
o fi chemând Tot implorând pierdurăm timp și ani Și sănătate multă socotită-n bani Cât să mai stăm pasivi și lamentând ? Ne spuserăm nevoia dar ne făcură felul Că apelând pe față la chestii cu „rastelul” (!) Tot așteptând o să rărească rânduri Tabula rasa o să-se-aștearnă în gânduri... Referință Bibliografică: Băi, nea. bade... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 406, Anul II, 10 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
BĂI, NEA. BADE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346738_a_348067]