604 matches
-
unul: - Măi, de ce porți arma în mână, când pierzi mistreții-n cătare ? - Lăcomia, cum e vorba, nu-i niciodată bună! - Acum vă înțeleg; tăria voastră de țintași azi ați lăsat-o în carmangerie, dar cei de-acasă așteaptă pulpa și rărunchii; voi ca la circ: o vedem, o pipăim și nu e. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: VÂNĂTOAREA / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1666, Anul V, 24 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion I. Părăianu : Toate
VÂNĂTOAREA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344026_a_345355]
-
dobândi ...am repulsie pentru treptele prea înalte - sau prea joase: rău de înălțime - rău de adânc ...dar atât de mult aș vrea atât de mult...: dintr-odată să ard orbitor - stea mistuită canibalic - de dor - dintr-odată - să înghit - până-n rărunchii mei - arși de dorință - ca pe-un uluitor calmant - azvârlit în gâtleju-mi de-un doctor grăbit - în bezna neființei - beci surpat în adânc - totul fără avertisment - fără trepte: surpriza apoteotică a infarctului: ăsta e visu-mi secret *** „MODERNIZAREA” PAȘTELUI... nu-L
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
Cu alte cuvinte, corpul uman dispune de toate instrumentele necesare artei flamenco; chitara e un detaliu adăugat abia în secolul trecut. Are multe fețe, e un ceva care arată ca un dans combinat cu o luptă, un strigăt eliberator din rărunchi, o sfidare adresată cerului, acompaniată de o muzică aproape de Dumnezeu. Poate lua forma unei arii clasice plăcute auzului, cum e Concertul de Aranjuez al lui Joaquín Rodrigo , dar poate fi și un cântec gutural, un dans elegant, cu castaniete sau
FLAMENCO, EL DUENDE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343518_a_344847]
-
cenușii. Tac... tac și tot tac; Mă supun negrăit verdictului cosmic Dat încă din pântece - Încătușare meschină a propriului ciolan: Otravă puturoasă ce mă-năbușă Și mă veștejește fără oprire. Legea și Datina mereu sunt treze, Gata să-mi mănânce rărunchii... În loc să-mpuște brazi găunoși, Nimeresc fără teamă tot un biet meteor luminos, Care stă-mpietrificat în scaunul predestinării, Consternat de plumbul ce găurește neîncetat. Stelele-s uimite, ochi nebuni și-nfometați După ale durerii zări, care nu se mai sting Și
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
proces al convertirii și ne dezvoltăm de la răutate spre neprihănire pentru că profetul Ieremia ne spune cum este inima noastră: ,, Inima este nespus de înșelătoare și de desnădăjduit de rea; cine poate să o cunoască? Eu, Domnul, cercetez inima, și cerc rărunchii ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.” ( Ieremia 17-9,10 ) De aceea am dorit să subliniez contrastul dintre slăbiciunea lui Iisus și cea a noastră. La vârsta de treizeci de ani simte chemarea divină de a lăsa
RĂSTIGNIT PRIN SLĂBICIUNE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377485_a_378814]
-
auzit un zbierat sfâșietor de animal înjughiat. Speriat a fugit în direcția de unde veneau mugetele caprei și a rămas îngrozit de ce-a văzut: un lup sfșiaseră pe cea mai frumoasă iadă, Garofița, iar capra, mama ei zbiera din toți rărunchii, cerea ajutor, era îngrozită, îi curgeau lacrimi din ochi, bătea cu picioarele din urmă pământul, alerga înebunită când la deal, când la vale..., rămăsese singură fiindcă suratele ei se speriaseră de gadină și fugiseră pe luncă la vale. Gheorghiță, verișorul
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
adesea alergând, Si-n clipe grele Doamne, în ceas de rătăcire, Mi-ai arătat iubire din tronu-ți izvorând. Atunci la crucea Ta mi-am prosternut genunchii, Și mâinile spre ceruri, atunci am ridicat, Iar Tu o milă sfântă, inima și rărunchii, În dragostea-ți eternă pe veci mi-ai îmbrăcat. Ființa mea îți cântă, o Mielule Ceresc, Că prin venirea Ta în lumea trecătoare, Mi-ai dat iertare sfântă, un dar Dumnezeiesc, Și-o dragoste pe veci, nepieritoare... Referință Bibliografică: Am
AM CĂUTAT... de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379834_a_381163]
-
Sau iarba-nvălurită în cucută sufocând pământul câte-un pic Ca cerul fără nori în plină vară și soarele arzând dogoritor Sub arșiță cerșind o picătură din ploaia unui duș răcoritor Ți-ar place să trăiești fără văpaia ce freamătă până-n rărunchi Cu trupul penetrat de vâlvătaia durerii ce te pune în genunchi? De ce-ai numi iubirea un păcat privându-ți trupul de savoare Dezlănțuită-n brațe de bărbat iubirile se cer nemuritoare. 23 07 2015 - foto - net Referință Bibliografică: Iubirea
IUBIREA, NU-I PĂCAT de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1667 din 25 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379879_a_381208]
-
adesea alergând, Și-n clipe grele Doamne, în ceas de rătăcire, Mi-ai arătat iubire din tronu-ți izvorând. Atunci la crucea Ta mi-am prosternut genunchii, Și mâinile spre ceruri, atunci am ridicat, Iar Tu o milă sfântă, inima și rărunchii, În dragostea-ți eternă pe veci mi-ai îmbrăcat. Ființă mea îți cântă, o Mielule Ceresc, Că prin venirea Ta în lumea trecătoare, Mi-ai dat iertare sfântă, un dar Dumnezeiesc, Și-o dragoste pe veci, nepieritoare... Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
adesea alergând,Și-n clipe grele Doamne, în ceas de rătăcire,Mi-ai arătat iubire din tronu-ți izvorând.Atunci la crucea Ta mi-am prosternut genunchii,Și mâinile spre ceruri, atunci am ridicat,Iar Tu o milă sfântă, inima și rărunchii,În dragostea-ți eternă pe veci mi-ai îmbrăcat.Ființa mea îți cântă, o Mielule Ceresc,Ca prin venirea Ta în lumea trecătoare,Mi-ai dat iertare sfântă, un dar Dumnezeiesc, Și-o dragoste pe veci, nepieritoare...... V. LIMBA ROMÂNĂ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
cum îi știu, așa, alintați! Dar nu este chip, nu sunt nici semne Să mi se împlinească dorința; Dar privind la grămada de lemne Mă bucur și-mi tresare ființa! Mă aplec să ridic trei surcele Și mă rog din rărunchi la Preasfântul Să îndrepte picioarele mele, Iar în sobă să moțăie vântul! Și de-o fi să-mi audă cuvântul Chiar și acei ce-au plecat de năluci, De va fi să mă țina pământul, Mi-au mai rămas pentru
CA O ZI DE BRUMAR! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380040_a_381369]
-
un voal alb și transparent ce flutură în cerurile pline de Îngeri și de Sfinți. Țin pe brațe pruncul ce am fost, îl ador și îl chem sugrumat ca o suferință pe care s-a așezat nechemat timpul. Suflu din rărunchi o rugăciune păcătoasă către biserici și transced liturghia Duminicii primodiale sau a celei din urma. Unde mi-am lăsat viața? În plenitudinea întregului spirit? În tainele cărui povestitor, în ce manuscris din bibleotecile lumii, în ce scenariu de film original
LINIŞTEA LIBERTÃŢII DE A FACE PACE de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379585_a_380914]
-
ei au pornit, S-aducă jaf pădurii tutelare, Arînd c-un plug de fier nenorocit Întreaga verde-a munților splendoare. Cînd te lovește fieru-n miez de trunchi, Eu simt la mine-n oase lovitura, Și mi se taie vlaga din rărunchi, Și capul meu parcă o ia de-a dura. Căci tu mi-ești frate și mai drag îmi ești, Copac bătrîn, decît îmi sînt părinții, Fiindc-ai intrat cu neamul în povești, Și prin deșisul tău se culcă sfinții. Tu
CÎNTEC PENTRU COPACUL UCIS de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381057_a_382386]
-
de Aurel Lucian Chira , publicat în Ediția nr. 2021 din 13 iulie 2016. Clubul Pensionarilor „la MAJORAT” Mușcă din pizza cu proteza, bătrâne, Dar nu pipăi pe sub masă genunchii, Vecinei din dreapta, căci urma rămâne, Și-o dor și genunchi, și rărunchii! Mușcă cu poftă din pizza, mamaie! Parizerul, deși e de mult expirat, E moale, că-n fainoșag îl înmoaie. Cu Ketchup și E-uri e bun de mâncat. Iar de cumva un dinte se-ndoaie, Cu trei pensii, îți faci
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
măcar câteva clipe! Cu anii ce-apasă, mereu prea stresați, ... Citește mai mult Clubul Pensionarilor „la MAJORAT”Mușcă din pizza cu proteza, bătrâne,Dar nu pipăi pe sub masă genunchii,Vecinei din dreapta, căci urma rămâne,Și-o dor și genunchi, și rărunchii! Mușcă cu poftă din pizza, mamaie!Parizerul, deși e de mult expirat,E moale, că-n fainoșag îl înmoaie. Cu Ketchup și E-uri e bun de mâncat.Iar de cumva un dinte se-ndoaie,Cu trei pensii, îți faci
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
mă Ionică? Vino-ncoa, că te-oi răci și-apoi oi vede` ce curele ți-oi da! Parcă n-ai ave` alte încălțări, taman teneșii ăia rupți i-ai găsât? se auzi o voce spartă de femeie, răcnind din toți rărunchii, de pe pragul ușii. Băiețelul care tocmai avusese curajul să se aventureze pe covorul catifelat al iernii nu păru să se sinchisească de amenințările mamei. Se apucă tacticos să-și confecționeze, cu mâinile goale, câțiva bulgări. Îi piti cu grijă după
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
dintre marile sacrilegii ideologice ale evului abia început, anume chipul „Fecioarei roșii” pictat în conștiință și pe ziduri în locul Celei Sfinte... O dimensiune trivială și violentă, se înțelege, a contemporaneității aceste bazate pe greu cuantificabila maree de hulă adresată din rărunchi Dumnezeului Increat, dar și pe tipologia plină de eroare a fragmentarului, fixată de postmodernitate ca reper absolut al vremii în detrimentul celui aparținător unității compexe a corpului social. Structura atipică a momentului deconstructivist prezent implică o realitate lugubră, ce nu se
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
Chira Publicat în: Ediția nr. 2021 din 13 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Clubul Pensionarilor „la MAJORAT” Mușcă din pizza cu proteza, bătrâne, Dar nu pipăi pe sub masă genunchii, Vecinei din dreapta, căci urma rămâne, Și-o dor și genunchi, și rărunchii! Mușcă cu poftă din pizza, mamaie! Parizerul, deși e de mult expirat, E moale, că-n fainoșag îl înmoaie. Cu Ketchup și E-uri e bun de mâncat. Iar de cumva un dinte se-ndoaie, Cu trei pensii, îți faci
CLUBUL PENSIONARILOR LA MAJORAT de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380987_a_382316]
-
tu, Prăpădenie, căscatule, ai grijă cum conduci acțiunea! Să fie plină împărăția de ciolanele oamenilor și viețuitoarelor moarte și cioturi uscate! Să pregătim praznicul cel mare și să ne umflăm cele burdihane! - Uraaa! Uraaa! Trăiască Împărăteasa noastră! urlară din toți rărunchii urâciunile. - Și acum (bătu de trei ori din palme Iarna) iute și degrabă, toată lumea la treabă! N-apucă să termine vorba Împărăteasa că namilele se buluciră afară din sală, călcându-se una pe alta, dându-și pumni, țipând, suflând, urlând
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
ghips care imitau cele mai apetisante preparate. Acum intrase hotărât, să-și satisfacă hatârul de a mânca o ”Savarină”. Când a auzit cât costă, s-a uitat la mărunțișul din buzunarul, apoi la vânzătoare și cu un oftat din toți rărunchii a renunțat la prăjitură și a cerut în schimb o cafea ”mică”. Așa a ajuns să guste licoarea neagră și puternic aromată, a băut-o tacticos, sorbind cu grijă fiecare gură de lichid fierbinte, nu cum a procedat primul român
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
a permis un strop de tihnă zbuciumului din Cuvânt. Este ziua învierii când Cuvântul întrupat, prin cunoașterea durerii de păcate ne-a spălat. Preamăresc ziua Luminii când în rugă, din genunchi, îmi cer mântuirea vinii de-a purta ura-n rărunchi. Doamne, după-o săptămână de colinduri prin eres, Te rog să-ntinzi a Ta mână ca din rătăciri să ies. Lasă-Ți slava să umbrească tot ce e în mine rău, ca sufletu-mi să slăvească, zi de zi, numele
RUGĂCIUNI ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE DUMINICĂ A SFINTELOR PAŞTI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374508_a_375837]
-
făcut un cerc și spun un descântec palmele mele pe vânt desenează poteci sigilata cu lacrimi sub altarul văduviei bunica Maria se roaga așezând pe rafturi de lemn coli albe în cămara viitorului donița cu lapte spumos cheamă ielele din rărunchii pădurii în timp ce o haită de lupi cu ochii umezi urlă prin Carpați un cântec haiducesc (le-o fi dor de bunicul Ion pe vremea aceea când încă nu-și acceptase plecarea și răzbătea împreună cu ei prin legende) de-atâta moarte
AȘTEPT UN FULGER de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373498_a_374827]
-
făcut un cerc și spun un descântec palmele mele pe vânt desenează poteci sigilată cu lacrimi sub altarul văduviei bunica Maria se roagă așezând pe rafturi de lemn coli albe în cămara viitorului donița cu lapte spumos cheamă ielele din rărunchii pădurii în timp ce o haită de lupi cu ochii umezi urlă prin Carpați un cântec haiducesc (le-o fi dor de bunicul Ion pe vremea aceea când încă nu-și acceptase plecarea și răzbătea împreună cu ei prin legende) de-atâta moarte
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
pădurarului s-au rătăcitau făcut un cerc și spun un descântec palmele mele pe vânt desenează potecisigilată cu lacrimi sub altarul văduvieibunica Maria se roagă așezând pe rafturi de lemncoli albe în cămara viitoruluidonița cu lapte spumos cheamă ielele din rărunchii păduriiîn timp ce o haită de lupi cu ochii umeziurlă prin Carpați un cântec haiducesc(le-o fi dor de bunicul Ionpe vremea aceea când încă nu-și acceptase plecareași răzbătea împreună cu ei prin legende)de-atâta moarte mi se
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
care defectele-și ascund cu disperare. Să râzi de ei bătându-ți joc de plânsul ce nicicând corifei nu strânge-ntr-însul. Să nu disperi în viață niciodată, necontenit să speri chiar tras pe roată. Să rămâi demn chiar de te dor rărunchii și să nu-ți pleci nedemn nicicând genunchii. Cum oare să nu cred? Cum să nu cred firesc în zbor spre stele, când àripi mari îmi cresc și urc cu ele? Și cum pot să nu sper, avid, când pururi
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371348_a_372677]