650 matches
-
Europene. Cu puțină minte și-un dram de șansă, toate ar fi putut sfârși în colecțiile Economiștilor; Bucureștiul n-avusese parte nici de una, nici de cealaltă. Bănuiam de ce Economiștii Minții ocoliseră dintotdeauna locurile și oamenii noștri. Câțiva scriitori mai răsăriți încercaseră să-și vândă amintirile, forțând piața acțiunilor cerebrale: Radu Popescu scosese Istoriile Domnilor Țării Românești; Alecsandri venise cu Balta-Albă; Creangă își tranzacționase Amintirile din copilărie; Sadoveanu, Zodia Cancerului. Fără succes. Nu mergeai tu la Economiștii Minții, te căutau ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
larg ușa spătăriei și văzu cum oșteni În mantiile albe cu semnul scutului și al spadei ocupă coridoarele palatului, blochează intrările și se fac pavăză În jurul odăii În care se ține sfatul. Pe fereastra odăii se puteau vedea alți oșteni, răsăriți parcă de nicăieri, Închizând cu trupurile lor leite, În zale grele, de război, toate căile care duceau spre palatul domnesc. Porțile cetății se Închiseră și ele cu un huruit greu. La creneluri se iviră tunurile și falconetele. Apoi se făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ajunsese, oamenii ieșeau uimiți, parcă nevenindu-le să creadă că scăpaseră de primejdie. Îngenuncheau la trecerea Măriei Sale și priveau lung șirul robilor tătari În lanțuri, pășind În praful câmpiei. Ieșeau femeile, ținând copiii sugari În brațe și pe cei mai răsăriți de mână, șoptind cu sfială: - Iaca, acela e Măria Sa Ștefan... Ieșeau bătrânii cu mâinile tremurânde, Înclinându-se adânc la trecerea alaiului domnesc. - Cât zâsăși, nea Ioane, că suntem În zi de azi? Să-i spun dascălului de la biserică s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
săriră peste flăcări și se prăvăliră asupra Cuceritorilor. Lupta fu Înverșunată. Săbii și iatagane erau mânuite cu iuțeală. Ambele grupuri stăpâneau la perfecție arta sabiei și a manevrelor de cavalerie. Dar loviturile de catapultă, focul și atacurile repetate ale Apărătorilor, răsăriți Întotdeauna din altă parte, făcuseră ca avantajul numeric să dispară. Nu mai rămăseseră În șei decât cel mult două sute de Cuceritori. Misiunea lor eșuase. Dar bătălia, În ansamblu, putea fi câștigată de Soliman. Domnitorul fusese scos din luptă vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fevruarie n-a fost mai nici un român, că toți aciia erau greci, începînd cu fiul făclierului grec de la Botoșani. Noi [î]l credem pe român capabil de cruzime, de hoție la drumul mare, de trădare nu-l credem capabil. Bandiții răsăriți din țărînul român au fost cavaleri. Daca în privirea limbei a fost cu putință minunea ca geniul asimilant al graiului romanic să farmece * și pe aceste stârpituri, încît să-și uite păsăreasca afemeiată și scârboasă, în privința caracterului suntem învinși. Degeaba
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de ani prin postomania fanariotă, tradiția ei și încercările de a o restitui n-au încetat nicicând, iar mai cu seamă secolul nostru a fost bogat în succese pe terenul acesta. Deja Regulamentul organic, ca legiuire unitară pentru amândouă țările, răsărită chip din inițiativa rusească, dar din libera discutare a parlamentelor de atunci, era un liniament al unirii țărilor. Aceleași tendințe se ivesc cu mai multă putere în mișcarea de la 1848 și culminează în 1859 prin alegerea lui Vodă Cuza. Dorința
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
național în spiritul nostru. Din nenorocire, tot ce pîn-acum și-a însușit ca din senin și fără știrea lui Dumnezeu numirea de "național" n-au fost decât lucruri primite de-a gata de la străini, cari nu numai că nu sânt răsărite nici din instinctele noastre, dar nici nu s-au asimilat {EminescuOpXI 157} cu judecata noastră. Memoria celor din urmă generații au fost încărcată cu atâtea mii de vorbe nouă și deșerte încît judecata nu mai juca nici un rol, ci, înlăturată
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
înțelege că părintele, talpa, nu e răspunzător de aberațiunile sculelor de feciori. Nepermițîndu-ni-se a conchide de la așchie la trunchi, de la poamă la pom, de la turc la pistol și de la tămâie la sfânt, sîntem siliți a urmări nervul probațiunii până la trunchii răsăriți și înalți ai democrației române. De astă dată, d. Ioan C. Conte de Brătianu e în chestie. În Episodes sur la chute de l'Empire un ziar parizian care descrie partea ce-o luase la conspirații d. Ranc, un radical
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
patrusprezece ani de domnie ai principelui Carol. Dar, straniu sau nu, realitatea e că pîn-acuma situația politică a României a fost tratată în foile germane c-o relativă indiferență și prin urmare adeseori fără o cunoștință suficientă a lucrurilor. Interesul răsărit ca din senin de câteva ori pentru unele obiecte de senzație, smulse din contextul lor, precum a fost acela al afacerilor drumului de fier Stroussberg de ex., au fost de natură a încurca și mai mult decât a limpezi, iar
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de cărturari și profesori vrednici, asemenea lui Theodor Codreanu, Vasile Calestru, Ștefan Bujoreanu, Boris Corceag ș.a. De altfel, fenomenul s-a generalizat, în ultima vreme, pe cuprinsul întregii țări: la Neamț, de pildă, unde întâlnim, pe la schituri și comune mai răsărite, chipuri de martiri și de eroi asemenea Părintelui Justin Pârvu, Vasile Caraza ș.a., pe urmele celebrilor Grebenea, Calciu-Dumitreasa și Cleopa; la Suceava, unde a reînviat spiritul viguros al "iconarilor"; la Pitești, unde apar reviste responsabile și de conștiință, deschise dialogului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
șeful gărzilor, urmați de alți șase oameni Înarmați, o porniră spre răsărit. Dincolo de pajiștile de la Santa Maria Novella se ridica masa roșiatică, din cărămizi, a noului brâu de ziduri pe care Comuna Îl clădea pentru a stăvili mulțimea de construcții răsărite recent În jurul cetății vechi. Porțiunile de zid se Întrerupeau ici și colo fără o logică aparentă, ca și cum ar fi fost alcătuite În joacă de un uriaș capricios. Părea că arhitecții Își puseseră În minte să se ia la Întrecere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acela e întrerupt numai din când în când prin o adiare mai răcoritoare. O asemenea adiare s-a observat în una din seri în salonul ministrului austriac d. de Ziemalkowski, unde au debutat cu succes un artist - nu mare, adecă răsărit, ci din contra mic, atât de mic încît are oarecare greutate de-a învinge distanța între talpa piciorului sau și pedalul pianului. Era pianistul Rosenthal, în vârstă numai de doisprezece ani, un elev al lui Ioseffy. Această sară i-au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
te îndrăgostești ca un bou ca să fie o căsătorie perfectă? Cu ce o să te scutească asta de alte belele? Crezi că a ajutat pe cineva - pe toți tonții, proștii, netoții, schlepperii, tăntălăii, nerozii sau pe amărâții cât de cât mai răsăriți pe care-i consideri tu oameni de treabă? Toți sunt căsătoriți și născuți din căsnicii, așa că nu văd de ce trebuie să conteze chiar așa de mult că Bob o iubește pe Mary care se mărită cu Jerry. Asta se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să mă strecor, printre ceilalți, mai în picioare, mai de-a bușilea, cum mi-o lua altul înainte... M-am oprit înciudat măcar puteam să-L ascult, de acolo, de unde eram, dacă de văzut nu-L puteam vedea de mulțimea răsărită acolo. Doamne, și ce mai vorbea... Spunea ceva de semănături și de cel care seamănă și de boabele de grâu... câte n-a spus în dimineața aceea... parcă văd boabele de grâu care căzuseră lângă drum și pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și am să plec spre El. El nu se mai întoarce la noi. Nici Maria, nici Lazăr. O știu. Nimeni n-a spus nimic, dar știu. O știu de cum i-am văzut plecând : Maria, purtând în mâna ei rănită crinul răsărit miraculos din ciobul de alabastru cu parfum de nard. Lazăr, bucuros ca un copil, alergând fără să se uite în urmă, cu veșmântul larg fluturând în vântul rece din zori, alergând ca niciodată... Eu, ca întotdeauna, m-am îngrijit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
până la capătul mării se țesea pe valuri o punte de raze. Fără să-l fi întrebat ceva, începu să vorbească: Știu, ți-e dor de ai tăi... Uite, am să-ți spun ce am auzit când eram doar oleacă mai răsărit ca tine... Abia scăpasem cu tatăl meu (ei asta-i, mi-am spus, doar taică-su e în ceruri, poate să-l scape din orice când vrea, cum adică?!) ei da, continuă el povestea: taică-mio mă luase cu el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
te! Ne-am scos! filozofează Dănuț. Dar, înainte ca Fratele să înalțe cheia, pentru a îndeplini porunca Îngerului, pe pragul bisericuței fâlfâie o umbră strâmbă, cocârjată, gheboasă, gâlmată, pipernicită și vădit macabră; umbra unui gnom sau a unui pitic mai răsărit, învăluit într-un lințoliu cenușiu, ectoplasmatic; după cum cenușie era și figura cețoasă, aburoasă și indescifrabilă, a Apariției îndoliate. Cu unul dintre brațe strecurat hoțește, pe sub faldurile părelnice ale giulgiului, Ne-numitul slobozea hârâitură după hârâitură ascuțită, morbidă, ca și când o insectă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
variată și de amploare, care sufocase și îngropase progresiv Secția polițienească pendinte, cea de Sud. Astfel încât se împământenise, de ani buni, practica semioficială de a se redirija multe apeluri și rapoarte de eveniment, către unul dintre posturile de proximitate mai răsărite, post aflat și el la periferia zonei sudice cu pricina, în bariera Bucureștilor. Mai exact, situat pe strada Eroilor-Martiri (redenumită popular, mai nou, când a Erorilor, când a Ororilor...), una dintre străduțele acelea mărginașe care afluiau, în evantai, în Bulevardul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai bruneței, de felul lor, comis-voiajor, vânzător ambulant, colindător liber-profesionist ori țambalagiu de taraf sau ciorditor sadea, după caz (și după talentele etniei), revine și el pe la domiciliu, de prin cele străinătățuri, într-un sătuc sau într-un cătun mai răsărit, din jos de Bărăgan, după o lipsă relativ mai îndelungată. La poartă, primul suflet peste care dă gagiul, este chiar bătrâna lui mamă iubitoare, o balabustă pe jumătate oarbă, surdă, paralitică și căzută zdravăn în mintea puradeilor. După inevitabilele chiote
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că poți da peste tot felul de oameni, În nici un caz studenți. Dormitoarele sînt comune și noaptea se petrec abuzuri, de obicei ultimii veniți sînt depo sedați de pachetele pe care le primesc de acasă sau de alte bunuri mai răsărite, li se cere să facă bocancii unuia ori altuia sau să calce sau alte servicii, unele umilitoare, fără alt motiv decît acela de a umili. Ei, poate că aceste lucruri chiar se Întîmplă sau poate că sînt exagerări. Rămîne de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de Înghețata de zmeură și de perechile de blugi Lee stivuite pe rafturile hipermagazinului din Praga, de străzile luminate și pline cu turiști, care flanau relaxați printre muzicanți ambulanți În fracuri Închiriate și clădiri cu o istorie un pic mai răsărită, toate lucrurile despre care am povestit fără nici o reținere, pentru că m-a luat gura pe dinainte, n-am știut să tac...? Nu aprind ele mințile unor tineri care habar nu au cît de complexă poate fi viața și duc la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ca noi, sînt Însurați de la vîrste fragede (eventual cu o rudă), toți au fost aduși În armată direct din cîmpul muncii. Mirel - șofer pe o auto basculantă, profil de borfaș sadea, Îl vezi cum se Învîrte pe lîngă bunurile mai răsărite ale altora (mașini de ras, săpunuri, tacîmurile de argint de la bunica) cu o figură pioasă; Marcel - sondor, o huidumă Îngrozitor de tare de cap și cu o doză congenitală de agresivitate asocială, are două carabe ca doi bolovani, cu care e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la Întîmplare. Stăm În fața televizorului și o mulțime de cuvinte mari (despre unele nu avem nici o idee ce Înseamnă, nu avem cum să avem, pentru că pînă acum nu au făcut parte din vocabularul nostru, le-am preluat de la vorbitorii mai răsăriți de la televizor și acum le mestecăm cu aere grave) zboară Între noi și ne dau importanță, dau o importanță dramatică momentului: Pluralism politic! Îmi strigă Moise. Iar lumina albastră din televizor arde fără Încetare. Dar capul are momente În care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mătușă-mea zicea că veniseră rușii și-l ridicaseră pe barbatu-său noaptea... — Stai...! Și de ce-l ridicaseră? Se Împotrivise, conspira sau...? E posibil, asta nu știu... Dar nu cred... Așa făceau bolșevicii, Îi adunau pe ăștia care erau mai răsăriți, și nu numai pe ei... aveau un plan... Păi În cartea asta nu scrie? Sigur scrie. Știau ce fac... ca să distrugă ce era mai Însemnat din societatea românească... Îi ridicau pe preoți, pe Învățători... Erau și mulți din ăștia cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de epocă și silueta unei vaze de flori, care în acest anotimp ocrotea trei trandafiri artificiali, ale căror tulpini păreau crescute din semiobscuritatea dimprejur. Mă gândeam să-i spun să rămână pentru că gerul de-afară... dar ea, ghicindu-mi gândul răsărit acum după cinci ani și jumătate, întinse mâna și mă cutremurai de absența ei caldă. - „Am să rămân” îmi spuse. Recunoscui în flexiunile vocii din iunie 1941.” Nu s-a schimbat nimic, „gândii bucuros, înviorat, și o auzii răspunzându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]